Invalidity of administrative decision imposing contraventional liability without basis in law, ordinance, or government decision

Şedinţa publică din data de 14 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, la data de 11.06.2018, reclamanta A. S.A. ("A."), a solicitat anularea art. 12 al Deciziei ANSPCDP nr. 105/2007 cu privire la prelucrările de date cu caracter personal efectuate în sisteme de evidenţă de tipul birourilor de credit, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 891/27.12.2017, Partea I.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4433 din 1 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, a anulat dispoziţiile art. 12 din Decizia nr. 105/2007 emisă de Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 4433 din 1 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În opinia recurentei-pârâte, hotărârea dată de instanţa de fond cuprinde motive contradictorii, cu încălcarea art. 438 alin. f6) din C. proc. civ.

Referitor la motivarea hotărârii, arătă că aceasta trebuie să fie clară, precisă şi inteligibilă, să nu se rezume la o însuşire de fapte şi argumente, să se refere la probe administrate în cauză şi să fie în concordanţă cu acestea, să răspundă în fapt şi în drept la toate pretenţiile şi apărările formulate de părţi şi să conducă în mod logic şi convingător la soluţia cuprinsă în dispozitiv.

Or, cu privire la speţa dedusă judecaţii opinează recurenta că este contradictoriu conţinutul considerentelor pronunţate de instanţa de fond.

Se susţine de recurentă că, hotărârea pronunţată de instanţa de fond a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, cu încălcarea art. 488 alin. (8) din C. proc. civ.

Astfel, referitor la art. 12 din Decizia ANSPDCP nr. 105/2007 arătă că instanţa de fond în mod corect a apreciat că "este real că pârâta,..a emis DECIZIA NR. 105/2007 care reglementează prelucrările de date stabilite în Legea nr. 677/2001, în principiu detaliind soluţiile din actul normativ principal - Legea nr. 677/2001, pag. 9 alin. (3) din hotărârea atacată).

Cu toate acestea, contrar propriilor reţineri, aceeaşi instanţă a dispus admiterea acţiunii formulate de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere, anulând dispoziţiile art. 12 din Decizia nr. 105/2007.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a interpretat greşit normele de drept material aplicabile susţinând "în esenţă, că încălcarea dispoziţiilor Deciziei 105/2007 poate constitui contravenţie numai dacă o lege prevede astfel, or, astfel de lege nu există" (pag. 7 alin. (3) din hotărârea atacată).

Susţine, în continuare, recurenta că, instanţa de fond în mod eronat susţine că "pârâta nu a dovedit o împuternicire legală pentru a stipula şi sancţiona contravenţii or, prin decizia contestată, art. 12 pârâta a manifestat o conduită de legiuitor în sensul că a prevăzut anumite fapte în cuprinsul deciziei ca reprezentând contravenţii, apreciind că ar fi încălcate dispoziţiile O.G. nr. 2/2001.

În opinia recurentei, instanţa de fond cu interpretarea greşită a normelor de drept aplicabile, cu referire la dispoziţiile Deciziei nr. 105/2007, induce ideea că pârâta ar fi emis acte administrative "prin care să adauge la lege", făcând trimitere la dispoziţii ale Legii nr. 102/2005, Legii nr. 677/2001, O.G. nr. 2/2001.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

2.1. Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Recurenta-reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care solicită anularea dispoziţiilor art. 12 din Decizia nr. 105/2007 cu privire la prelucrările de date cu caracter personal efectuate în sisteme de evidenţă de tipul birourilor de credit, în conformitate cu care, "Încălcarea dispoziţiilor prezentei decizii poate atrage răspunderea contravenţională, potrivit Legii nr. 677/2001, cu modificările şi completările ulterioare".

Prin intermediul cererii de recurs, recurenta invocă incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., "casarea unor hotărâri se poate cere [...] 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei:

Pentru a justifica incidenţa acestui text legal, recurenta pretinde că "este contradictoriu conţinutul considerentelor pronunţate de instanţa de fond". În acest sens, recurenta susţine că apărările i-ar fi fost validate iniţial de primă instanţă prin intermediul următorului considerent: "Este real faptul că pârâta, în considerarea atribuţiilor de monitorizare şi supraveghere, apreciind că este necesară reglementarea prelucrării datelor cu caracter personal efectuate în sisteme de evidenţă de tipul birourilor de credit, în scopul asigurării unei protecţii eficiente a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor fizice vizate, a emis Decizia nr. 105/2007 care reglementează prelucrările de date stabilite în Legea nr. 677/2001, în principiu detaliind soluţiile din actul normativ principal, Legea nr. 677/2001.

Instanţa de control judiciar reţine că nu există niciun fel de contradicţie între susţinerile instanţei, aceasta evidenţiind de ce sancţiunea nulităţii se impune doar pentru art. 12 al Deciziei nr. 105/2007, a cărui critică de nelegalitate este una particulară faţă de restul actului.

Învestirea instanţei de contencios administrativ din prezenta speţă a privit investigarea caracterului legal/nelegal al unui act administrativ normativ emis de ANSPDCP care prevede că este apt de a prescrie conduite-tip ce atrag răspunderea contravenţională a unui particular: "încălcarea dispoziţiilor prezentei decizii poate atrage răspunderea contravenţională, potrivit Legii nr. 677/2001, cu modificările şi completările ulterioare."

Acest act administrativ adaugă la lege, întrucât el permite ANSPCDP să sancţioneze contravenţional un particular pentru încălcarea conţinutului unei norme care nu este cuprinsă într-un act normativ dintre cele definite de art. 1 al O.G. nr. 2/2001 - "Prin legi, ordonanţe sau hotărâri ate Guvernului se pot stabiii si sancţiona contravenţii în toate domeniile de activitate."

Prin urmare, contrar prevederii cuprinse în art. 12 al Deciziei nr. 105/2007, doar încălcarea unei legi, ordonanţe de urgenţă sau hotărâri de Guvern poate atrage răspunderea contravenţională. Sentinţa recurată a detaliat pe larg această concluzie.

Recurenta reiterează susţinerea conform căreia "Decizia 105/2007 în mod corect detaliază soluţiile de bază din actul normativ principal, respectiv Legea nr. 677/2001".

Susţinerea este sugestiv pentru nelegalitatea actului administrativ contestat - o autoritate publică nu poate nici amenda, nici adăuga la conţinutul unei norme contravenţionale printr-un act care nu este menţionat de art. 2 al O.G. nr. 2/2001 ("Prin legi, ordonanţe sau hotărâri ale Guvernului se pot stabili si sancţiona contravenţii in toate domeniile de activitate.").

Acest aspect este reglementat expres de către art. 3 al O.G. nr. 2/2001, care arata că definirea conţinutului exact al unei contravenţii trebuie realizată în mod expres doar în cuprinsul uneia dintre aceste categorii de acte normative - "Actele normative prin care se stabilesc contravenţii vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenţii si sancţiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea".

În realitate, actul administrativ atacat, art. 12 al Deciziei nr. 105/2007, a servit recurentei-pârâte pentru a incrimina şi, ulterior, sancţiona particulari pentru încălcarea conţinutului unor norme care nu erau cuprinse într-un act normativ dintre cele definite de art. 2 al O.G. nr. 2/2001.

Acest aspect a fost detaliat pe larg de prima instanţă: "Cu toate acestea însă, se constată că actul normativ principal în executarea căruia a fost emisă decizia nu prescrie conduite-tip ce atrag răspunderea particularilor, astfel cum în mod pertinent susţine reclamanta, în acest sens observându-se faptul că necesitatea informării prealabile cu 15 zile înaintea transmiterii datelor negative se regăseşte exclusiv în art. 8 din decizia contestată, situaţie de fapt şi de drept reţinută de recurentă prin procesete-verbale de contravenţie emise.

În concluzie, nu poate fi primită susţinerea potrivit căreia răspunderea contravenţională ar fi atrasă prin încălcarea prevederilor Legii nr. 677/2001, astfel cum arată prevederile art. 12 contestate, observăndu-se că nu o conduită înscrisă în lege este sancţionată, ci o conduită înscrisă în decizie, fără a se regăsi şi în lege.

Contrar celor susţinute de recurentă şi prevăzute expres în art. 12 al Deciziei nr. 105/2007, încălcarea dispoziţiilor unei Decizii ANSPDCP nu poate atrage o răspundere contravenţională, doar încălcarea unei legi, ordonanţe sau hotărâri de guvern poate implica o astfel de răspundere.

2.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal împotriva sentinţei civile nr. 4433 din 1 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 septembrie 2021.