Conflict over 25% wage increase cap versus 2022 statutory salary grid and 30% allowance limit for judicial auxiliary staff under Law 153/2017.

Şedinţa publică din data de 14 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 10.05.2018, sub nr. unic de dosar x/2018, împotriva modului de calcul al salarizării stabilit prin Decizia nr. 27/01.02.2017 a Curţii de Apel Galaţi, precum şi Anexa 2b a deciziei, comunicate la data de 14.02.2018, prin care s-a dispus ca, începând cu data de 01.01.2018, personalul auxiliar de specialitate din cadrul Judecătoriei Adjud beneficiază de drepturile salariale prevăzute în anexele care fac parte integrantă din decizia anterior menţionată solicitând revocarea Deciziei nr. 27 din data de 01.02.2018, emisă de Curtea de Apel Galaţi şi emiterea unei noi decizii de încadrare şi salarizare a personalului auxiliar de specialitate din cadrul Judecătoriei Adjud, cu respectarea prevederilor Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 5078 din 5 decembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei, a respins cererea împotriva Ministerului Justiţiei, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins cererea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Galaţi, Tribunalul Vrancea, şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 5078 din 5 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au declarat reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K..

Prin sentinţa civilă 5078/05.12.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea recurenţilor-reclamanţi, considerându-se că au fost stabilite corect salariile, chiar dacă există diferenţe faţă de alţi colegii de la alte curţi de apel.

Se arată în considerente că nu a fost încălcat principiul nediscriminării, întrucât nu există situaţii în care la o curte să se fi acordat un cuantum diferit pentru un anumit spor, de exemplul 10% spor de stres şi solicitare neuropsihică la o curte şi 25% la altă curte.

Apreciază recurenţii că discriminarea există, întrucât, la unele curţi de apel stabilirea drepturilor salariate s-a făcut în conformitate cu recomandările Ministerului Justiţiei sus-menţuionate, iar la altele, inclusiv la Curtea de Apel Galaţi, acestea au fost stabilite prin majorarea salariilor avute în luna decembrie 2017.

În opinia recurenţilor, constituie discriminare directă, actele şi faptele de excludere, deosebire, restricţie sau preferinţă, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute la alin. (2), care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării drepturilor prevăzute în legislaţia muncii.

Constituie discriminare indirectă actele şi faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin. (2), dar care produc efectele unei discriminări directe."

De asemenea, potrivit art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare: "Potrivit prezentei ordonanţe, prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.", iar potrivit art. 6 lit. b) din acelaşi act normativ: "Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, discriminarea unei persoane pentru motivul că aparţine unei anumite rase, naţionalităţi, etnii, religii, categorii sociale sau unei categorii defavorizate, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a acesteia, într-un raport de muncă şi protecţie socială, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, manifestată în următoarele domenii: ... b) stabilirea şi modificarea atribuţiilor de serviciu, locului de muncă sau a salariului;".

Tot astfel, potrivit art. 16 din Constituţia României: "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări."

De altfel, din coroborarea acestui principiu cu dispoziţiile art. 41 din Constituţia României se poate trage concluzia că principiul plăţii egale pentru muncă egală este o parte a dreptului la nediscriminare. Dreptul la muncă cuprinde principiul plăţii egale pentru muncă de valoare egală. în aplicarea acestui principiu, angajatorul are obligaţia să aplice tratament egal persoanelor aflate în situaţii similare, respectiv să aplice un tratament diferit persoanelor care se află în situaţii diferite.

Potrivit art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1995: "Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie."

De asemenea, dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, adoptat la Roma la 4 noiembrie 2000 şi ratificat de România prin Legea nr. 103/2006, prevăd că: "1. Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau oricare altă situaţie. Nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică pe baza oricăruia dintre motivele menţionate la paragraful 1."

Prin urmare, solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi pe fond admiterea acţiunii, revocarea Deciziei nr. 27 din data de 01.02.2018, emisă de Curtea de Apel Galaţi şi emiterea unei noi decizii de încadrare şi salarizare a personalului auxiliar de specialitate din cadrul Judecătoriei Adjud, cu respectarea prevederilor Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

În cauza de faţă, instanţa reţine că reclamantele au solicitat anularea Deciziei nr. 27/01.02.2018, emisă de Curtea de Apel Galaţi prin care s-a dispus că, începând cu data de 01.01.2018, personalul auxiliar de specialitate din cadrul Judecătoriei Adjud beneficiază de drepturile salariale prevăzute în anexele care fac parte integrantă din decizia anterior menţionată, solicitând revocarea Deciziei menţionate şi emiterea unei noi decizii de încadrare şi salarizare a personalului auxiliar de specialitate din cadrul Judecătoriei Adjud, cu respectarea prevederilor Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

În esenţă, recurenţii, au criticat decizia anterior menţionată, atât în ceea ce priveşte stabilirea salariului de bază pentru personalul auxiliar de specialitate, iar pe de altă parte, sub aspectul stabilirii şi aplicării sporurilor de care beneficiază personalul auxiliar de specialitate.

Atfel, art. 38 alin 3, lit. a) şi alin. (6) din Legea cadru nr. 153/2017 prevede că, începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creşteri salariale: "cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25 în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Iar art. 25 prevede: Limitarea sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor şi a altor drepturi "(1)Suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, după caz".

De asemenea, aliniatul (6) al art. 38 prevede, "în situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022".

Prin urmare, aşa cum corect s-a reţinut, majorarea începând cu 1 ianuarie 2018, a cuantumului brut al salariilor de bază şi ale sporurilor acordate pentru luna decembrie 2017, cu 25%, este dublu limitată, pe de o parte de salariul stabilit conform Legii nr. 153/2017 pentru anul 2022, pe de altă parte, trebuie ca suma sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite să depăşească 30% din suma salariilor de bază şi a indemnizaţiilor de încadrare.

Aşadar, pentru ipoteza în care salariile de bază brute majorate cu 25% faţă de nivelurile acordate pentru luna decembrie 2017 sunt mai mari decât salariile de bază pentru anul 2022, salariul lunar cuvenit personalului auxiliar de specialitate şi conex vizat se calculează prin aplicarea integrală a prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017, în sensul că, fiind stabilită o bază de calcul - salariile de bază pentru anul 2022 - toate sporurile ce reprezintă elemente ale salariului lunar datorat acestor categorii de personal, se vor determina ca procent din acest salariu de bază, evident, cu respectarea limitei prevăzute la art. 25.

Criticile formulate de recurenţii reclamanţi cu privire la aceste aspecte nu sunt susţinute de dispoziţiile legale şi ar conduce la nerespectarea principiilor sistemului de salarizare, enunţate de art. 6 din lege.

Pe de o parte, acordarea sporurilor la nivel maxim ar conduce la depăşirea cuantumului de 30% pe total ordonator de credite, dar şi la acordarea unor sporuri diferenţiate la nivel individual, fapt ce ar încălca principiul nediscriminării şi egalităţii; pe de altă parte, numărul persoanelor care ar beneficia de un nivel maxim al sporurilor ar fluctua, în funcţie de structura personalului la un anumit moment dat, fapt ce ar încălca principiul importanţei sociale a muncii, în sensul că salarizarea personalului din sectorul bugetar se realizează în raport cu responsabilitatea, complexitatea, riscurile activităţii şi nivelul studiilor.

Modalitatea de stabilire a salariului trebuie să fie aceeaşi pentru toţi, neputând fi aplicate procente diferite de sporuri, în funcţie de momentul trecerii pe grila anului 2022.

Limita maximă a sporurilor, compensaţiilor, indemnizaţiilor, adaosurilor, majorărilor, primelor, premiilor şi a altor elemente ale venitului salarial specific fiecărui domeniu de activitate este prevăzută în prezenta lege şi în anexele nr. I-VIII.

Astfel, art. 25 prevede că: suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, după caz.

Observă instanţa că art. 24 stabileşte limita maximă a fiecărui spor ce poate fi acordat, prin trimitere la anexe, iar art. 25 stabileşte limita maximă a sumei sporurilor.

Referitor la sporul pentru condiţii de muncă, instanţa corect a reţinut că, acesta nu poate fi acordat decât în baza unui "regulament-cadru elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară, respectiv învăţământ, sănătate şi asistenţă socială, cultură, diplomaţie, justiţie, administraţie, de către instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională, precum şi de către autorităţile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, a fiecăreia dintre instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională sau a fiecăreia dintre autorităţile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale şi al Ministerului Finanţelor Publice şi cu consultarea federaţiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate" (art. 23 din lege).

Aşadar, în lipsa unei cuantificări legale a sporurilor, acestea nu se pot acorda pe cale judecătorească, cu atât mai mult, nici de către intimată, această atribuţie revenind Guvernului.

În ceea ce priveşte recurenţii-reclamanţi care fac parte din categoria personalului pentru care salariul de bază pentru decembrie 2017 majorat cu 25% este mai mic decât salariul stabilit pentru 2022, sunt aplicabile dispoziţiile art. 38 alin. (3) lit. a) din legea 153/2017, astfel că, în mod legal, s-a procedat la stabilirea salariului prin majorarea cu 25% a salariului brut din decembrie 2017.

De asemenea, nu poate fi reţinut argumentul referitor la încălcarea principiului nediscriminării, prevăzut la art. 6 din Legea nr. 153/2017. Instanţa apreciază că nu se poate reţine tratamentul diferenţiat, atât timp cât prin decizia contestată nu s-a acordat pentru grefierii aflaţi în situaţii analoage cu personalul auxiliar de la Bacău sau Bucureşti, un cuantum diferit pentru sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică, de exemplu, de 10 % pentru unii şi de maxim 25 % pentru alţii.

Aşadar, în aplicarea Legii cadru de salarizare, a art. 10 coroborat cu art. 17 alin. (3)-(5) din Anexa V, secţiunea a 4- a din Capitolul VII, s-a stabilit cuantumul drepturilor salariale în mod unitar şi nediscriminatoriu pentru personalul propriu dar şi pentru cel de la instanţele arondate, aflat în condiţii identice de funcţii, grade/trepte şi gradaţii, vechime în muncă şi în specialitate, precum şi de grad al instanţei (judecătorie, tribunal, curte) ţinut fiind de art. 39 alin. (4) din Legea nr. 153/2017, art. 70 alin. (1) şi alin. (4) coroborat cu art. 72, art. 93, art. 125 şi art. 131 alin. (3) din Legea nr. 304/2004- republicată, privind organizarea judecătorească să pună aplicare ordinele emise de Ministrul Justiţiei.

În acord cu judecătorul fondului, majorarea drepturilor salariale în anul 2018, prin aplicarea altui procent de creştere decât cel stabilit de legiuitor (de 25 %), respectiv solicitarea de a se acorda salariul de bază prevăzut de lege pentru anul 2022 la care să se adauge un cuantum total de 45 % al sporurilor, nu poate primită întrucât s-ar încălca art. 157 alin. . 2 din Codul muncii.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1), va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. împotriva sentinţei civile nr. 5078 din 5 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 septembrie 2021.