Judges’ salary equalization and VRS reference values: appeal dismissed, lower court’s order to equalize salaries upheld.

Şedinţa publică din data de 14 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Sesizarea instanţei de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 03.04.2018 sub dosar nr. x/2018, reclamanţii A., B. şi C. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Cluj şi Tribunalul Cluj, solicitând: (1) anularea în parte în privinţa reclamanţilor a Ordinului nr. 4680/C/21.12.2016 şi nr. 219/C/01.02.2017 emise de Ministrul Justiţiei; (2) emiterea de dispoziţii de salarizare pentru fiecare reclamant cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON, începând cu 09.04.2015, în aplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, sumă ce urmează a fi majorată cu 10%, având în vedere Legea nr. 293/2015, până la încetarea raportului de serviciu al fiecărui reclamant cu pârâtul; (3) plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit referinţei sectoriale menţionate anterior şi venitul efectiv plătit, diferenţă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plătii efective.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 4195 din 18 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins ca neîntemeiată excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii, invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei. S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a părţii pârâte Curtea de Apel Cluj. S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei în referire la capătul de cerere privind plata. S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Tribunalul Cluj în referire la capetele de cerere în anulare ordine şi obligare emitere ordine de salarizare. S-a admis excepţia lipsei de interes în referire la capătul de cerere privind anularea Ordinelor ministrului justiţiei nr. 4680/C/21.12.2016 şi nr. 219/C/01.02.2017, invocată din oficiu. S-a admis în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată de părţile reclamante A., B. şi C. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei. A fost obligat pârâtul Ministerul Justiţiei la emiterea în favoarea părţilor reclamante a unui nou ordin de încadrare salarială producător de efecte juridice începând cu data de 09.04.2015 şi până la data de 30.11.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, respectiv producător de efecte juridice începând cu data de 01.12.2015 şi până la data de 30.09.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON majorată cu 10%. A fost admisă în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată de părţile reclamante A., B. şi C. în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Cluj. A fost obligat pârâtul Tribunalul Cluj să plătească părţilor reclamante diferenţele salariale rezultate efect al ordinului instituit spre emitere în sarcina Ministerului Justiţiei, precum şi actualizarea acestora cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare aferente perioadei de la data scadenţei fiecărui venit salarial lunar şi până la data plăţii efective. A fost respinsă în rest cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată de părţile reclamante în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Cluj. A fost respinsă cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată de părţile reclamante A., B. şi C. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Cluj.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., pârâtul Ministerul Justiţiei a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea în parte a sentinţei civile mai sus menţionate, în sensul respingerii capătului de cerere privind emiterea unui nou ordin de salarizare în favoarea reclamanţilor, ca rămasă fără obiect.

Ţinând cont de atribuţiile legale ale ordonatorului principal de credite, arătă recurentul că la data de 24.05.2018 a fost emis Ordinul ministrului justiţiei nr. 2066/C/2018, având în vedere că, la data de 15.03.2018 Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a emis Ordinul nr. 75 prin care s-a stabilit că judecătorii, magistraţii-asistenţi, personalul auxiliar de specialitate şi personalul conex din cadrul instanţei supreme sunt salarizaţi pentru perioada 9.04.2015 - 30.11.2015 prin acordarea valorii de referinţă 421,36 RON (VRS 405 la care se adaugă procentul de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008), iar pentru perioada 1.12.2015 - 31.12.2017 se acordă valoarea de referinţă 463,5 RON (VRS 405 la care se adaugă 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008 şi 10% conform Legii nr. 293/2015).

Astfel, prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2066/C/201S s-a statuat la art. 1 că în perioada 9.04.2015 - 30.11.2015 indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor şi asistenţilor judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 421,36 RON (alin. (1), în perioada 1,12.2015 - 31.12.2017 indemnizaţia se calculează prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON (alin. (2), iar începând cu data de 1 ianuarie 2018, în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se recalculează îm funcţie de valoarea de referinţă sectorială 463,5 tei (alin. (3).

Întrucât în prezent fondurile prevăzute în bugetul Ministerului Justiţiei pentru plata drepturilor salariate nu asigură plata diferenţelor băneşti rezultate din majorarea valorii de referinţă sectorială la art. 1 din OMJ nr. 2066/C/201S se prevede că plata drepturilor salariate stabilite potrivit art. 1 se realizează începând cu luna august 2018 pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, iar pentru perioada 9.04.2015 30,06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiţiei.

Prin urmare, ţinând seama de Ordinul Ministrului Justiţiei anterior menţionat, Ministerul Justiţiei a emis Ordinul nr. 3073/C/07.08.2O18 prin care, începând cu data 01.07.2017, judecătorii din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Cluj, prevăzuţi în Anexele nr. 1-310 la prezentul ordin, au beneficiat de drepturile salariale menţionate în anexa corespunzătoare fiecărui judecător, iar printre aceştia se regăsesc şi părţile reclamante.

În concluzie, în raport de aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 496 din C. proc. civ. solicită recurentul-pârât admiterea recursului şi casarea în partea sentinţei atacate, în sensul respingerii capătului de cerere privind emiterea unui nou ordin de salarizare în favoarea reclamanţilor, ca rămasă fără obiect.

II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

2.1. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Reclamanţii A., B. şi C. au calitatea de judecător, funcţionând în cadrul Judecătoriei Huedin, pârâţii Curtea de Apel Cluj şi Tribunalul Cluj recunoscând acest lucru.

Prin Ordinul nr. 4680/C/12.12.2016, emis de Ministrul Justiţiei s-au stabilit următoarele: "Art. 1 alin. (1): Începând cu data de 09.04.2015, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi asistenţii judiciari, care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie, se recalculează la nivelul maxim, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Art. 1 alin. (2): Emiterea ordinelor de stabilire a drepturilor salariale, potrivit alin. (1), şi plata acestora se vor realiza după finalizarea calculelor, în urma centralizării datelor necesare, comunicate de ordonatorii secundari şi terţiari de credite, dar nu mai târziu de 1 mai 2017. Art. 2 alin. (1): Începând cu data de 01.08.2016, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi asistenţilor judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 381,823 RON, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în funcţie, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Art. 2 alin. (2): Valoarea de referinţă de la alin. (1) include toate majorările/creşterile salariale acordate acestor categorii de personal, inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015. Art. 2 alin. (3): Plata drepturilor salariale prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 381,823 RON, prevăzută la alin. (1), se va face după cum urmează: începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2017, care vor fi recalculate în raport de noua valoare de referinţă sectorială; pentru perioada 1 august 2016-31 decembrie 2016, plata drepturilor salariale calculate potrivit alin. (1) se va realiza după finalizarea calculelor, luând în considerare efectele aplicării art. 1.".

Ulterior, prin Ordinul Ministrului justiţiei nr. 219/C/01.02.2017 s-a menţionat la art. 1 alin. (1) că "Începând cu data de 01.10.2016, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curţilor de apel şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015".

Este necontestat că în cursul lunii mai 2017 a fost emis de ministrul justiţiei Ordin prin care au fost stabilite în beneficiul recurentelor drepturi salariale care începând cu data de 01.10.2016 s-au calculat pe baza unei valori de referinţă sectorială (VRS) de 405 RON majorată cu 10%.

În sfârşit, prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2066/C/2018, având caracter general, s-a prevăzut că în perioada 09.04.2015 – 30.11.2015 indemnizaţia de încadrarea brută lunară a judecătorilor este stabilită prin raportare la o VRS de 421,36 RON şi în perioada 01.12.2017 – 31.12.2017 prin raportare la o VRS de 463,5 RON.

În cauza de faţă, aşa cum a observat şi instanţa de fond, în cazul recurentelor nu rezultă a fi intervenit vreo reîncadrare salarială, prin Ordin individual emis de ministrul justiţiei - aferentă perioadei 09.04.2015 – 30.09.2016 prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, respectiv majorată cu 10% începând cu data de 01.12.2015.

Instanţa reţine că art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice prevede: "(1) În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare. (2) În anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. (…) (51) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii." [s.n.].

Prin Decizia nr. 23/26.09.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 899 din 9 noiembrie 2016, instanţa supremă a dispus că "În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma "salarizat la acelaşi nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea şi aplicarea aceleiaşi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice." [s.n.]. Or, art. 521 alin. (3) noul C. proc. civ. prevede că "Dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanţa care a solicitat dezlegarea de la data pronunţării deciziei, iar pentru celelalte instanţe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.".

Relevante în cauză sunt următoarele considerente ale deciziei ÎCCJ nr. 23/2016: "Având în vedere că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 a fost adoptată pentru reglementarea salarizării personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, rezultă că, din punct de vedere temporal, acest act normativ are o activitate limitată în timp - 1 ianuarie 2015 - 31 decembrie 2015, astfel că momentul iniţial al aplicării acesteia a fost 1 ianuarie 2015. Prin urmare, în aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, nivelul de salarizare ce va fi comparat, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice în aceleaşi condiţii, este nivelul de salarizare din luna decembrie a anului 2014, care, prin efectul art. 1 alin. (1) şi (2), s-a menţinut la acelaşi nivel şi în anul 2015. (…) În consecinţă, nivelul de salarizare determinat prin aplicarea art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, este cel ce interesează în aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5^1) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, astfel încât personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Prin urmare, în acest caz, nu va funcţiona regula menţinerii în anul 2015 a aceluiaşi nivel de salarizare din 2014 (salariul de bază şi sporuri) pentru personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice salarizate la un nivel inferior în comparaţie cu salariile de bază şi sporurile stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii cu cel care beneficiază de un nivel de salarizare superior, urmând ca şi acesta să fie salarizat la nivelul maxim, prin urmare, să beneficieze de o creştere salarială, prin derogare de la art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare." [s.n.].

Ulterior, potrivit art. 1 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare: "(1) În anul 2016, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare. (2) În anul 2016, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare, care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia lunară brută de încadrare, se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.".

Această ordonanţă de urgenţă a fost modificată şi completată prin O.U.G. nr. 20/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 434/9 iunie 2016, fiind introdus în textul O.U.G. nr. 57/2015, printre altele, art. 31 alin. (1), cu următorul conţinut: "Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.".

O.U.G. nr. 57/2015 a mai fost completată ulterior prin O.U.G. nr. 43/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 673/31 august 2016, în sensul că, la art. 31, s-au introdus patru noi alineate, astfel: "(11) Sintagma «fiecare funcţie» prevăzută la alin. (1) reprezintă funcţiile prevăzute în aceeaşi anexă, capitol, literă, număr şi număr curent în Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare. (12) În aplicarea prevederilor alin. (1), pentru stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, se iau în considerare numai drepturile salariale prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti. (13) În aplicarea prevederilor alin. (1), prin instituţie sau autoritate publică se înţelege acea instituţie sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri şi cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite. În cazul instituţiilor sau autorităţilor publice aflate în subordinea aceluiaşi ordonator de credite, având acelaşi scop, îndeplinind aceleaşi funcţii şi atribuţii, aflate la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituţii sau autorităţi publice subordonate. (14) Pentru personalul didactic de predare din învăţământul superior/universitar nivelul salariului de bază similar în plată sau al salariului de bază maxim corespunzător funcţiei didactice ocupate se stabileşte cu respectarea criteriilor care s-au avut în vedere la acordarea salariului de încadrare între minim şi maxim, cu toate elementele care fac parte din salariul de bază, fără compensaţii tranzitorii, cu excepţia celei pentru titlul ştiinţific de doctor obţinut în domeniul pentru care îşi desfăşoară activitatea.".

Prin Decizia nr. 794/15.12.2016, Curtea Constituţională a României a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 31 alin. (1)2 din O.U.G. nr. 57/2015 sunt neconstituţionale.

Astfel, instanţa constată că, pentru respectarea principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcţii, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi să fie acelaşi pentru tot personalul salarizat potrivit dispoziţiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiaşi categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

În consecinţă, ca efect al neconstituţionalităţii art. 31 alin. (12) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016), "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare", la care se face egalizarea prevăzută de art. 31 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016), trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti. Aşadar, personalul care beneficiază de aceleaşi condiţii trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul aceleiaşi categorii profesionale şi familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică.".

Prin urmare, instanţa constată existenţa unei practici administrative nelegale a pârâtului Ministerul Justiţiei, căruia îi incumba obligaţia de a proceda din data de 09.04.2015 la o încadrare la nivel maxim a judecătorilor sub aspectul indemnizaţiei cuvenite, respectiv prin recunoaşterea unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON, majorată ulterior cu 10% începând cu data de 01.12.2015.

Din lectura coroborată a art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, a Deciziei nr. 23/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi a Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale a României rezultă că "nivelul de salarizare ce va fi comparat, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice în aceleaşi condiţii, este nivelul de salarizare din luna decembrie a anului 2014, care, prin efectul art. 1 alin. (1) şi (2), s-a menţinut la acelaşi nivel şi în anul 2015" (decizia ÎCCJ nr. 23/2016), cu menţiunea că "trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi să fie acelaşi pentru tot personalul salarizat potrivit dispoziţiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiaşi categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010" (decizia CCR nr. 794/2016), înlăturarea efectului favorabil al hotărârilor judecătoreşti fiind neconstituţională.

În aceste condiţii, raportându-se la familia ocupaţională "Justiţie" stabilită de Anexa VI a Legii – cadru nr. 284/2010 şi la ordonatorii principali de credite indicaţi în normele juridice respective, s-au avut în vedere situaţia de fapt existentă la data pronunţării hotărârii de faţă.

Este recunoscut de recurentul Ministerul Justiţiei faptul că în luna decembrie 2014 nivelul maxim de salarizare în plată era unul ce aduna la valoarea de referinţă sectorială de 291,98 RON majorările de 5%, 2% şi 11% obţinute de unii judecători prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, rezultând deci o valoare de referinţă sectorială totală de 347,10 RON = {[(291,98 * 5%) * 2%] * 11%}, confirmată de altfel şi de Ordinul ministrului justiţiei nr. 4680/C/12.12.2016 (381,823 RON – 10% din 381,823 RON = 347,10 RON). Aşadar, în luna decembrie 2014, deci inclusiv la 09.04.2015, la ordonatorul principal de credite Ministerul Justiţiei probele administrate au indicat un nivel maxim de 347,10 RON al valorii de referinţă sectorială de care beneficiau judecătorii.

În ceea ce priveşte situaţia existentă la nivelul ordonatorului principal de credite, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, relativ la valoarea de referinţă sectorială, suma de «405 RON + 10%» reiese a fi fost recunoscută în beneficiul titularului începând cu data de 01.10.2016, altfel spus nu la data de referinţă indicată anterior - decembrie 2014, astfel că aceasta nu poate fundamenta prin ea însăşi acordarea începând cu data de 09.04.2015 a unei astfel de valori de referinţă sectorială, lipsind la acel moment ca nivel maxim existent spre comparaţie, ci confirmându-se doar începând cu data de 01.10.2016, cum de altfel a recunoscut-o ulterior ca atare şi pârâtul Ministerul Justiţiei, prin Ordinul nr. 219/C/01.02.2017, pentru data de 01.10.2016.

Relativ la celălalt ordonator principal de credite din familia ocupaţională "Justiţie", respectivul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu s-a demonstrat un nivel utilizat al valorii de referinţă sectorială superior celui de 347,10 RON, confirmat de Ministerul Justiţiei a exista în decembrie 2014 raportat la 09.04.2015, data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015.

În ceea ce priveşte situaţia ordonatorului principal de credite Consiliul Superior al Magistraturii, deşi acesta a emis diverse hotărâri de principiu privind punctul său de vedere asupra nivelului valorii de referinţă sectorială ce ar trebui aplicat pentru uniformizarea drepturilor salariale cuvenite judecătorilor, totuşi personalul său a fost nevoit să îl acţioneze în justiţie pentru recunoaşterea unei valori de referinţă sectorială de 405 RON. Altfel spus, ordonatorul de credite menţionat nu utiliza raportat la data de 09.04.2015 o valoare de referinţă sectorială de 405 RON pentru calculul drepturilor salariale, ci doar o afirmă principial.

Instanţa observă că prin sentinţa civilă nr. 48/13.01.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, definitivă prin respingerea recursului de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal prin decizie la data de 22.06.2017, Consiliul Superior al Magistraturii a fost obligat «să emită dispoziţii de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015».

În consecinţă, la data pronunţării hotărârii de faţă, sentinţa nr. 48/2017, definitivă, produce efecte juridice, atestând astfel la data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015 o valoare maximă de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON în familia ocupaţională "Justiţie", cuvenită unor magistraţi.

De altfel, recurentul Ministerul Justiţiei prin ministrul justiţiei emite Ordinul nr. 2066/C/2018 prin care a recunoscut o valoare de referinţă sectorială în cuantum superior chiar, respectiv în perioada 09.04.2015 – 30.11.2015 o VRS de 421,36 RON şi în perioada 01.12.2017 – 31.12.2017 o VRS de 463,5 RON.

Sensul reglementărilor proprii O.U.G. nr. 83/2004 cu modificările şi completările aduse de Legea nr. 71/2015 sau O.U.G. nr. 57/2015 cu modificările şi completările aduse de O.U.G. nr. 20/2016 şi O.U.G. nr. 43/2016 este ca personalul care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, să fie salarizat la nivelul maxim, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Aşadar, premisa de aplicare a textului legal este faptul stabilirii la autoritatea/instituţia publică a unui nivel maxim de salarizare, în raport de care să fie uniformizate şi celelalte drepturi salariale, având un cuantum inferior, plătite pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, atunci când titularii îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Cum Legea nr. 71/2015 a intrat în vigoare la data de referinţă de mai sus, adică 09.04.2015, producând efectul deja analizat, nu se poate vorbi despre vreo aplicare în mod retroactiv a normei juridice. În aceste condiţii, drepturile salariale menţionate pot fi recunoscute începând cu data de 09.04.2015, moment de la care legiuitorul a stabilit principiul uniformizării salarizării la nivel maxim în sensul celor arătate anterior, efect al intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015 de aprobare, cu modificări şi completări, a O.U.G. nr. 83/2014. Or, art. 124 din Constituţie prevede că "Justiţia se înfăptuieşte în numele legii", ceea ce implică o acţiune de aplicare a acesteia.

Astfel, în cauză, faţă de 09.04.2015, data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015, se confirmă la unul dintre ordonatorii principali de credite din familia ocupaţională "Justiţie" – Consiliul Superior al Magistraturii – existenţa unui nivel de salarizare stabilit prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON ca efect al unei hotărâri judecătoreşti.

În ceea ce priveşte excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii, invocată de recurentul Ministerul Justiţiei, este neîntemeiată întrucât, recurentul nu demonstrează faptul emiterii respectivelor ordine individuale menţionate anterior, prin care drepturile salariale să fi fost stabilite în beneficiul fiecărei părţi reclamante potrivit celor arătate mai sus.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 4195 din 18 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 septembrie 2021.