Administrative appeal allowing recalculation of doctoral title allowance to comply with 2017 Framework Law, quashing and remanding

Şedinţa publică din data de 14 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Sesizarea instanţei de fond

Prin cererea înregistrată la 11.01.2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. au chemat în judecată pe pârâta Curtea Constituţională, solicitând: anularea în parte a Ordinelor Preşedintelui Curţii Constituţionale nr. 92/20 iulie 2017 şi nr. 98/28 iulie 2017 în componenţa referitoare la stabilirea indemnizaţiei acordate pentru titlul ştiinţific de doctor prin aplicarea art. 39 alin. (3) din Legea nr. 153/2017 şi, corespunzător, refacerea calculului sumei respective; recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate prin acordarea pentru perioada 1 iulie - 31 decembrie 2017, inclusiv, a sporului pentru deţinerea titlului ştiinţific de doctor în procent de 15% din indemnizaţia de încadrare, la nivelul acordat pentru luna iunie 2017; obligarea pârâtei să aloce sumele necesare şi să realizeze plata diferenţelor de drepturi salariale rezultate din recalcularea sporului pentru deţinerea titlului ştiinţific de doctor de la data de 1 iulie 2017 şi până la 31 decembrie 2017, inclusiv, potrivit art. 38 alin. (2) lita) din Legea nr. 153/2017, la nivelul acordat pentru luna iunie 2017; actualizarea diferenţelor de drepturi salariale calculate conform pct. 3 cu indicele preţurilor de consum şi aplicarea dobânzii legale penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată în parte şi până la data plăţii efective.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 2325 din 18 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis cererea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., prin mandatar ales E. în contradictoriu cu pârâta Curtea Constituţională, a anulat în parte Ordinul Preşedintelui Curţii Constituţionale a României nr. 92/20.07.2017 şi nr. 98/28.07.2017 în privinţa indemnizaţiei pentru titlul de doctor. A fost obligată pârâta să emită un nou ordin de stabilire a indemnizaţiei pentru titlul de doctor pentru perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2017, la nivelul acordat pentru luna iunie 2017. A fost obligată pârâta să plătească reclamanţilor diferenţa salarială rezultată în urma emiterii noului ordin, diferenţă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi să plătească dobânda legală aferentă de la data scadenţei fiecărui venit salarial până la data plăţii efective.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., pârâta Curtea Constituţională a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi să constataţi că în cauză nu au fost încălcate drepturi ale reclamanţilor şi, pe cale de consecinţă, să respingeţi în tot acţiunea, ca neîntemeiată.

În esenţă, precizează recurenta că, în orice situaţie, obligaţia angajatorului de a plăti un anumit spor se întinde atât timp cat subzistă temeiul legal care a stat la baza acordării acestuia. În cauza de faţă, încetarea obligaţiei legale de plată a sporului de doctorat, este determinată de survenirea unei modificări legislative care suprimă textul în baza căruia a fost acordat acest spor. Aşadar, de la 1 iulie, sporul de doctorat nu se mai acordă, legiuitorul prevăzând, de la această dată, pentru întreg personalul din sectorul bugetar care deţine titlul ştiinrific de doctor, acordarea unei indemnizaţii lunare în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată.

Referitor la prevederile legale invocate în motivarea acţiunii de către intimaţii-reclamanţi, respectiv prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 9/2017 şi art. 19l din Legea nr. 284/2010 astfel cum a fost modificată pin Legea nr. 193/2016, menţionaeză recurenţii că aceste dispoziţii au fost abrogate implicit prin reglementări ulterioare contrarii, respectiv în mod expres. începând cu data de 1 iulie 2017, odată cu intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017 art. 4, art. 38, art. 39 alin. (5) şi art. 44 pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017.

II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

2.1. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

În cauza de faţă, prin sentinţa atacată, instanţa de fond a admis acţiunea formulată de reclamanţii-intimaţi şi a dispus anularea Ordinului Preşedintelui Curţii Constituţionale nr. 92/20.07.2017 şi nr. 98/28.07.2017 în privinţa indemnizaţiei pentru titlu de doctor şi a obligat instituţia la emiterea unui nou ordin de stabilire a indemnizaţiei pentru titlu de doctor pentru perioada 1 iulie 2017- 31 decembrie 2017, la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, precum şi la obligarea la plata către intimaţii-reclamanţi a diferenţei salariale rezultate în urma emiterii noului ordin, diferenţă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi să plătească dobânda legală aferentă de la data scadenţei fiecărui venit salarial până la data plăţii efective.

Sentinţa recurată a fost pronunţată cu neobservarea dispoziţiilor imperative ale art. 39 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, prin modificarea adusă acestui articol, devenit art. 39 alin. (5) din această lege, potrivit cărora "Sporul pentru titlul ştiinţific de doctor, acordat ca sumă compensatorie sau ca spor la salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare, după caz, nu se mai acordă, personalul care deţine titlul ştiinţific de doctor, indiferent de data obţinerii acestuia, beneficiind de o indemnizaţie lunară pentru titlul ştiinţific de doctor, conform prevederilor art. 14.

Trebuie precizat faptul că, până la intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 53/2017, reglementarea anterioară, art. 193 din Legea nr. 284/2010, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 193/2016, pentru deţinerea titlului ştiinţific de doctor prevedea acordarea unui spor de 15% din salariul de bază/indemnizaţia de încadrare, după caz. Noua reglementare stabileşte în mod expres la art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017, că, de la data aplicării acestei legi, sporul anterior arătat nu se mai acordă.

Prin urmare, în orice situaţie, obligaţia angajatorului de a plăti un anumit spor se întinde atât timp cât subzistă temeiul legal care a stat la baza acordării acestuia.

În cauza de faţă, încetarea obligaţiei legale de plată a sporului de doctorat, este determinată de survenirea unei modificări legislative care suprimă textul în baza căruia a fost acordat acest spor. Aşadar, de la 1 iulie, sporul de doctorat nu se mai acordă, legiuitorul prevăzând, de la această dată, pentru întreg personalul din sectorul bugetar care deţine titlul ştiinţific de doctor, acordarea unei indemnizaţii lunare în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată.

Totodată se reţine că, prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 9/2017 şi art. 19l din Legea nr. 284/2010, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 193/2016, au fost abrogate implicit prin reglementări ulterioare, respectiv, în mod expres. începând cu data de 1 iulie 2017, odată cu intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, art. 4, art. 38, art. 39 alin,(5) şi art. 44 pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017.

Prin urmare, prin Ordinele preşedintelui Curţii Constituţionale nr. 92/20 iulie 2017 si nr. 98/28 iulie 2017, pentru deţinerea titlului ştiinţific de doctor, în mod legal au fost acordate intimaţiior-reclarnanţi indemnizaţii lunare în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat in plată.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 488, pct. 8 C. proc. civ.., va admite recursul declarat de pârâtă şi, casând sentinţa atacată, va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Curtea Constituţională împotriva sentinţei civile nr. 2325 din 18 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare, respinge acţiunea ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 septembrie 2021.