Civil Procedure: Nullity of Service in Clarification Proceedings and Violation of Contradictory Principle

Şedinţa publică din data de 14 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin sentinţa civilă nr. 1604 din 15.05.2013, pronunţată în dosarul nr. x/2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A., ca neîntemeiată, a admis în parte sesizarea formulată de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate în contradictoriu cu pârâţii B., C., A. şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi a dispus confiscarea sumei de 6.364.413 RON constatată a fi dobândită nejustificat de către pârâţi în perioada 2005-2009.

Prin Decizia nr. 4795 din data de 11.12.2014 pronunţată în dosarul nr. x/2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis excepţia nulităţii recursului invocată din oficiu şi a constatat nul recursul declarat de B., C. şi A. împotriva sentinţei civile nr. 1604 din 15.05.2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Petenta A. a solicitat a se lămuri dispozitivul sentinţei civile nr. 1604 din 15.05.2013, în sensul confirmării faptului că măsura confiscării în raport cu patrimoniul petentei nu vizează bunurile de orice fel pe care aceasta le-a dobândit sau le va dobândi în viitor în mod licit, fără absolut nicio legătură cu averea dobândită nejustificat de tatăl său în perioada analizată de ANI.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din data de 10.02.2021 a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 1604 din 15.05.2013, pronunţată în dosarul nr. x/2011, formulată de petenta A. în cauza ce priveşte pe reclamanta Agenţia Naţională de Integritate, în contradictoriu cu pârâţii: B., C., A. şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, ca nefondată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva încheierii din data de 10.02.2021 şi a încheierii din data de 3.02.2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs A. solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Precizează recurenta că, pentru a se dispune casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, instanţa de control judiciar trebuie să aibă în vedere nelegala citare a sa şi încălcarea şi aplicarea incorectă a prevederilor art. 2811 C. proc. civ.

Recurenta menţionează, în esenţă, că, nu a fost citată la niciuna dintre adresele indicate în cererea de lămurire a dispozitivului, citarea sa efectuându-se, în mod incorect, la adresa din Bucureşti.

Recurenta menţionează în continuare o primă chestiune de neclaritate a dispozitivului supusă analizei instanţei, şi anume dacă se numără sau nu printre persoanele vizate de măsura confiscării. Astfel, prin dispozitiv s-a dispus confiscarea sumei de 6.364.413 RON, fără a se indica şi persoanele vizate în mod efectiv de această măsură a confiscării.

În opinia recurentei, instanţa trebuie aşadar să clarifice dispozitivul având în vedere inexistenţa răspunderii solidare şi caracterul divizibil al obligaţiilor, în sensul precizării sumelor concrete care urmează a fi confiscate de la recurentă din totalul de 6.364.413 RON.

O altă chestiune de neclaritate a dispozitivului vizează modul de aplicare al acestuia, în sensul în care măsura confiscării în raport cu patrimoniul recurentei nu vizează bunurile de orice fel pe care aceasta le-a dobândit sau le va dobândi în viitor, în mod licit, fără nicio legătură cu averea dobândită nejustificat de tatăl său în perioada analizată de A.N.I.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Critica formulată de către recurenta din prezenta cauză, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 din C. proc. civ. din 1865, se referă la pronunţarea încheierii recurate, respectiv încheierea din data de 10.02.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, cu încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la citarea părţilor.

Prin art. 85 din C. proc. civ. de la 1865 legiutorul a instituit dispoziţia de principiu conform căreia "Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel", iar prin norma specială reprezentată de art. 2811 C. proc. civ. de la 1865 s-a stabilit că cererea de lămurire a dispozitivului se rezolvă de instanţă de urgenţă, prin încheiere dată în camera de consiliu, cu citarea părţilor.

În cauza de faţă, recurenta a indicat prin cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 1604 din 15.05.2013 adresa din Bucureşti, cât şi domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură, respectiv str. x, Bucureşti.

Din înscrisurile existente la dosarul cauzei reiese că recurenta nu a fost citată la niciuna din adresele indicate prin cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 1604 din 15.05.2013, citarea efetuându-se, în mod eronat, la adresa din Bucureşti.

În acest context, în speţă devin incidente dispoziţiile art. 105 alin. (2) din C. proc. civ. din 1865, care prevăd că actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompelent vor fi declarate nule, dacă în acest mod s-au pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.

Necitarea părţilor constituie un temei de nulitate dintre cele avute în vedere de dispoziţiile anterior menţionate, deoarece nulitatea actelor întocmite pe fondul necitarii părţii sau a unei citări nelegale a acesteia se încadrează în categoria nulităţilor procedurale condiţionate de vătămare, în condiţiile în care, prin ncrespectarea cerinţei legale de citare s-a adus pârtii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea actului.

Sintagma "neobservarea formelor legale" semnifică nu doar condiţiile referitoare la forma exterioară a actelor de procedură, ci toate cerinţele necesare pentru desfăşurarea procesului civil, între care citarea părţilor deţine o importanţă deosebită, întrucât asigură respectarea principiului oralităţii şi contradictorialitaţii, dar şi a dreptului părţii la apărare şi la un proces echitabil.

Încălcarea acestor dispoziţii imperative de către curtea de apel, conduce la nulitatea hotărârii pronunţate, deoarece judecata a avut loc în lipsa recurentei, care nu a fost încunoştînţată despre termenul de judecată acordat pentru soluţionarea cererii de lămurire dispozitiv, fiind, astfel, împiedicată să-şi exercite prerogativele dreptului la apărare, cu respectarea principiului contradictorialităţii.

O asemenea vătămare, evidentă în speţă, nu poate fi înlăturată decât prin casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În consecinţă, în raport cu considerentele anterior expuse, se constată întemeiată critica formulată de recurenta - reclamantă din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 5 din C. proc. civ. din 1865, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (3) teza a doua din C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte va admite recursul declarat, va casa încheierea recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, apreciind, totodată că, în raport cu soluţia pronunţată, nu se mai impune analiza celorlalte motive de recurs invocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta A. împotriva încheierilor din 3 februarie 2021 şi din 10 februarie 2021 ale Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează hotărârile atacate şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 septembrie 2021.