Privatization seller fails to overturn Court of Accounts damages order for uncollected pre-privatization dividends.

Şedinţa publică din data de 8 iulie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins."

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la 19.08.2013, reclamanta S.C. A. a chemat in judecata pe parata Curtea de Conturi a României, solicitând:

- suspendarea masurilor dispuse de către Curtea de Conturi a României prin Decizia nr. x/2013, asa cum a fost modificata/completata prin încheierea nr. 25 din 26.07.2013, inregistrata la S.C. A. sub nr. x din 02.08.2013, inclusiv suspendarea acestei încheieri;

- anularea in parte a Deciziei nr. x/2013, asa cum a fost modificată prin încheierea nr. 25/26.07.2013, inregistrată la S.C. A. sub nr. x/02.08.2013, inclusiv anularea acestei încheieri.

Prin încheierea din 30.05.2014, Curtea de Apel Bucureşti a dispus introducerea în cauza, in calitate de reclamantă, a B. S.A..

Prin sentinţa nr. 1680 din 12 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a B. S.A., s-a admis excepţia inadmisibilităţii şi a fost respinsă cererea de anulare a măsurii dispuse la pct. I.1 din Decizia nr. x2013 ca inadmisibilă; s-a respins în rest acţiunea formulată de reclamanta B. S.A. ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta B. S.A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.

Prin decizia nr. 3211 din 25 octombrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2013, s-a admis recursul declarat de reclamanta B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1680 din 12 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a casat sentinţa recurată şi a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pe rolul căreia s-a înregistrat sub nr. x/2013.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 676 din 22 februarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2013, s-a respins cererea de suspendare ca neîntemeiată şi s-a respins acţiunea formulată de reclamanta B. S.A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei, a formulat recurs reclamanta B. S.A. invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, apreciind că în cauză au fost încălcate prevederile art. 501 C. proc. civ., privind efectuarea unei noi judecăţi de instanţa de fond, în limitele casării şi ţinând cont de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată, susţinând, totodată că hotărârea recurată nu este motivată, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

În opinia recurentei, instanţa de rejudecare după casare este obligată să respecte îndrumările instanţei de casare, aceasta fiind o particularitate în cazul casării cu trimitere spre rejudecare, împrejurare ce atrage incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din noul C. proc. civ. ("când, prin hotărârea data, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii").

În sprijinul acestui motiv de recurs recurenta arată că în ceea ce priveşte constatarea de la punctul 3 şi măsura corelativă de la pct. 1.1 din Decizia nr. x/2013, menţinute prin încheierea nr. 25/26.07.2013, societatea a solicitat instanţei să constate faptul că S.C. A. a îndeplinit măsura dispusă de Curtea de Conturi şi această măsură a rămas fără obiect. În opinia recurentei, instanţa de rejudecare a reţinut in mod neîntemeiat ca măsura nu a fost adusa la îndeplinire.

Referitor la constatarea de la pct. I şi măsura corelativă de la pct. II din încheierea nr. 25/26.07.20J3, prin care Curtea de Conturi a modificat/completat constatarea de la punctul 1 din Decizia nr. x/2013, recurenta a arătat faptul ca A. nu avea competenta iniţierii si dispuneri actualizării clauzelor din contractul de privatizarea ale C., D., în condiţiile, prelungirii cu 120 de zile a termenului de Finalizare/Perfectare a contractelor. Recurenta susţine că instanţa de rejudecare nu a reţinut in mod corect raţionamentul formulat, ci s-a rezumat la a concluziona - H.G. nr. 2301/2004 modificata prin H.G. nr. 264/2005 ... precizează ca se împuterniceşte Ministerul Economiei si Comerţului prin OPSPI, S.A. mandateze reprezentanţii SAI in AGA A. sa aprobe încheierea de acte adiţionale corespunzător prelugirii de termenelor si sa desemneze persoana imputernicita sa semneze in numele A. aceste acte adiţionale. Or, în opinia recurentei, era prerogativa Ministerului Economiei si Comerţului ca reprezentant al acţionarului unic Statul Roman, sa dispună mandat de emitere convocare a AGA A. (pe baza de ordin al ministrului său) respectiv sa dispună aprobarea acestor acte adiţionale si sa împuternicească persoana care le va semna in numele A.. Fara o decizie a ministerului - A. nu putea sa urmărească efectuarea modificărilor clauzelor contractelor de privatizare, in sensul incheierii de acte adiţionale - cum in mod eronat a reţinut instanţa de rejudecare.

Recurenta mai arată că instanţa de rejudecare nu a înţeles sa dea finalitate demersului său de stabilire a legalităţii masurilor dispuse de Curtea de Conturi in sensul:

- analizării existentei unui prejudiciu cert, actual, determinat/determinabil ca urmare a nebenificierii de dividende;

- analizării împrejurării că simpla înregistrare de profit de către una dintre societăţile privatizate nu echivalează automat cu acordarea dividendelor;

- analizării împrejurării potrivit căreia dividendele se nasc prin voinţa acţionarului (conform dispoziţiilor legii nr. 31/1990) si nu ca urmare a înregistrării profitului

- imposibilităţii de a considera ca A. isi putea asuma o obligaţie de rezultat privind obţinerea de dividende.

În opinia recurentei, este discutabil sa se aprecieze ca exista un prejudiciu cert, actual, determinat/determinabil ca urmare a nebeneficierii de dividende, indiferent de momentul analizei:

- când inca A. era acţionar unic - nu exista prejudiciu cată vreme profitul a fost capitalizat, si era proprietatea acţionarului unic Statul Roman,

- la momentul perfectării contractului de privatizare - preţul vânzării acţiunilor incasat de Statul Roman nu a fost afectat de neacordarea de dividende, in preţ reflectandu-se aseturile societăţilor privatizate (inclusiv rezervele financiare),

- ulterior privatizării, neacordarea de dividende nu poate genera prejudicii, Statul Roman deţinând acelaşi procent de participare asupra unor companii "mai valoroase" ce au interes să reţină profitul si sa nu ii distribuie sub forma de dividende.

Se mai arată că aducerea la îndeplinire a măsurii in sine dispuse de Curtea de conturi, a generat demersuri si cheltuieli substanţiale (suportare costuri servicii de consultanta, onorarii de avocaţi, onorarii si costuri de arbitrare, taxe de timbru), demersuri eşuate, acţiunile de obţinere de dividende fiind respinse de instanţele naţionale, dar si prin procedurile de arbitraj derulate.

În continuare, recurenta reia o serie de aspecte referitoare la fiecare contract de privatizare în parte.

Referitor la contractul de privatizare a C. S.A. recurenta arată că repartizarea profitului este atribuţia Adunării Generale a Acţionarilor, Vânzătorului neputând să i se reţină vreo culpă cu privire la modul în care Adunarea Generală a Acţionarilor a repartizat profitul aferent anului 2004, iar după data de 28.04.2005 - fiind decizia acţionarului majoritar. Instanţa de rejudecare nu s-a pronunţat privind repartizarea profitului de către acţionarul unic A. prin Hotărârea AGA nr. 9/27.04.2005, conform dispoziţiilor O.G. nr. 64/2001 pe doua destinaţii: rezervă legală 5% şi dividende 95% şi demersurile ulterioare ale acţionarul majoritar Enel Spa, care, prin Hotărârea AGA nr. 11/28.06.2005, a invalidat Hotărârea AGA nr. 9/27.04.2005, facand aplicarea dispoziţiilor Ordinului 94/2001 cu privire la repartizarea profitului aferent anului 2004. Instanţa de rejudecare a ignorat faptul repartizarea de către AGA a profitui net pe destinaţii s-a făcut cu respectarea O.M.F.P nr. 94/2001 pentru aprobarea Reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene si cu Standardele Internaţionale de Contabilitate publicat în Monitorul Oficial nr. 85 din 20 februarie 2001, în vigoare la acea dată.

Cu privire la nerespectarea de către părţi a clauzelor contractului de privatizare pentru acordarea dividendelor Vânzătorului pentru perioada 01.0l.2005 -28.04.2005 (data când a avut loc transferul acţiunilor), recurenta afirmă că instanţa de rejudecare nu a dispus cu privire la susţinerile referitoare la inexistenta unei clauze în contractul de privatizare prin care Cumpărătorul să fie obligat să acorde Vânzătorului dividende aferente anului 2005 proporţional cu numărul de luni în care Vânzătorul a fost acţionar unic (respectiv 4 luni), lipsa unei reglementari in cadrul H.G. nr. 1000/2004 privind privatizarea "D." S.A. şi "C." - S.A care sa oblige Cumpărătorul la dividende, împrejurarea ca prin Hotărârea AGA nr. 16/12.05.2006 societatea a repartizat profitul aferent anului 2005 cu respectarea OMFP nr. 1752/2005 si a Legii nr. 31/1990 potrivit cărora: "Nu se vor putea distribui dividende decât din profituri determinate potrivit legii, după plata impozitelor si taxelor, pe destinaţiile legale, respectiv rezerve legale, acoperirea pierderilor, completarea sau reîntregirea capitalului social." Instanţa de rejudecare a ignorat susţinerea potrivit căreia independent de mandatul acordat de A. reprezentantului sau in AGA pentru solicitare acordare dividende, numai Cumpărătorul E.: putea determina aprobarea de către AGA a dividendelor aferente anului 2004 (fiind acţionar majoritar) si avea obligaţia contractuala de a asigura plata de către societăţi a dividendelor datorate Vânzătorului pentru anul financiar 2004, în limitele veniturilor înregistrate pentru anul 2004 (aceasta obligaţie contractuala a fost asumată numai de către cumpărător, nu şi de către Vânzător conform clauzei 14.10 din contractele de privatizare).

Referitor la contractul de privatizare a D. S.A., recurenta arată că repartizarea profitului este atribuţia Adunării Generale a Acţionarilor, Vânzătorului neputând să i se reţină vreo culpă cu privire la modul în care Adunarea Generală a Acţionarilor a repartizat profitul aferent anului 2004, iar după data de 28.04.2005 - fiind decizia acţionarului majoritar. Instanţa de rejudecare nu s-a pronunţat privind repartizarea profitului de către acţionarul unic A. prin Hotărârea AGA nr. 4/27.04.2005, conform dispoziţiilor O.G. nr. 6 4/2001 pe doua destinaţii: rezervă legală 5% şi dividende 95% şi demersurile ulterioare ale acţionarul majoritar Enel Spa, care, prin Hotărârea AGA nr. 6/27.06.2005, a invalidat Hotărârea AGA nr. 4/27.04.2005, facand aplicarea dispoziţiilor Ordinului 94/2001 cu privire la repartizarea profitului aferent anului 2004. Instanţa de rejudecare a ignorat faptul repartizarea de către AGA a profitului net pe destinaţii s-a făcut cu respectarea O.M.F.P nr. 94/2001 pentru aprobarea Reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene si cu Standardele Internaţionale de Contabilitate publicat în Monitorul Oficial nr. 85 din 20 februarie 2001, în vigoare la acea dată.

Cu privire la nerespectarea de către părţi a clauzelor contractului de privatizare pentru acordarea dividendelor Vânzătorului pentru perioada 01.0l.2005 -28.04.2005 (data când a avut loc transferul acţiunilor), recurenta afirmă că instanţa de rejudecare nu a dispus cu privire la susţinerile referitoare la inexistenta unei clauze în contractul de privatizare prin care Cumpărătorul să fie obligat să acorde Vânzătorului dividende aferente anului 2005 proporţional cu numărul de luni în care Vânzătorul a fost acţionar unic (respectiv 4 luni), lipsa unei reglementari in cadrul H.G. nr. 1000/2004 privind privatizarea "D." S.A. şi "C." - S.A care sa oblige Cumpărătorul la dividende, împrejurarea ca prin Hotărârea AGA nr. 16/12.05.2006 societatea a repartizat profitul aferent anului 2005 cu respectarea OMFP nr. 1752/2005 si a Legii nr. 31/1990 potrivit cărora: "Nu se vor putea distribui dividende decât din profituri determinate potrivit legii, după plata impozitelor si taxelor, pe destinaţiile legale, respectiv rezerve legale, acoperirea pierderilor, completarea sau reîntregirea capitalului social." Instanţa de rejudecare a ignorat susţinerea potrivit căreia independent de mandatul acordat de A. reprezentantului sau in AGA pentru solicitare acordare dividende, numai Cumpărătorul E.: putea determina aprobarea de către AGA a dividendelor aferente anului 2004 (fiind acţionar majoritar) si avea obligaţia contractuala de a asigura plata de către societăţi a dividendelor datorate Vânzătorului pentru anul financiar 2004, în limitele veniturilor înregistrate pentru anul 2004 (aceasta obligaţie contractuala a fost asumată numai de către cumpărător, nu şi de către Vânzător conform clauzei 14.10 din contractele de privatizare).

Referitor la contractul de privatizare a F., recurenta arată că instanţa de rejudecare s-a limitat la a stabili legalitatea măsurii raportandu-se exclusiv la împrejurarea ca aceasta societate a inregistrat profit in perioada financiara in cauza, ignorând susţinerile cu referire la clauzele contractului de privatizare. Instanţa de rejudecare nu a avut in vedere nici faptul ca plata dividendelor a fost stabilita:

- prin Hotărârea nr. 21/24.05.2005 a AGA S.C.A. si

- prin Ordinul Ministerului Economiei si Comerţului nr. 317/30.05.2005 acestea stabilind ca repartizarea profitului contabil al societăţii privatizate se va face;

1) tinandu-se cont de faptul ca "soluţia legala adoptata pentru repartizarea profitului va avea in vedere influentele asupra îndatoririi nete".

2) pentru situaţiile financiare la 31.12.2004, ulterior, dar nu mai târziu de data la care se va efectua transferul dreptului de proprietate.

Prin Hotărârea nr. 11/26.05.2005 a AGA F.. profitul s-a repartizat astfel: 5% in rezerva legala si 95 % nu a fost repartizat pe destinaţii (asa cum a reţinut si Curtea de Conturi prin actul de control).

• Repartizarea profitului facandu-se inainte de data Finalizării privatizării F.(de 27.09.2005), in speţa erau aplicabile dispoziţiile:

- art. 7 (c) lit. B) din Anexa nr. 9 la Contractul de privatizare, respectiv urmând a fi repartizat profitul aferent anului 2005 si nu cel aferent anului 2004.

• Repartizarea profitului după data Finalizării privatizării F. S.A se făcea conform dispoziţiilor art. 12.6 lit. b) din Contractul de privatizare: "Societatea – avea obligaţia de a declara si plaţi dividendele in conformitate cu hotărârile Adunării Generale a Acţionarilor".

Instanţa de rejudecare nu s-a pronunţat cu privire la împrejurarea ca AGA F. -nu a repartizat profitul sub forma de dividende către acţionari (conform voinţei acţionarului majoritar), astfel încât acestea nu au fost platibile.

In ceea ce priveşte dividendele aferente anului 2005 proporţional cu numărul de luni in care Vânzătorul a fost acţionar unic, pana la data când s-a făcut transferul dreptului de proprietate, respectiv 27.09.2005, recurenta susţine că instanţa de rejudecare nu a analizat următoarele: în anul financiar 2005 - F. a obţinut un profit net in valoare de 4.355.706 RON,

a) repartizarea profitului a fost stabilita prin Hotărârea AGA nr. 2/13.04.2006 - F. cu următoarele destinaţii: rezerva legala, acoperirea pierderilor si pentru dezvoltare.

b) Curtea de Conturi, prin actul de control s-a limitat la a analiza obligaţiile prevăzute de art. 12.5 si paragraful 7 pet (iii-B) lit. c) din Anexa 9 la Contractul de privatizare (Societatea va plaţi către Vânzător toate dividendele platibile aferente Acţiunilor Existente care se vând), fara a o corobora cu dispoziţiile clauzei 12.6 lit. b) "Politica Referitoare la Dividende" conform căreia părţile au convenit ca "In măsura in care acest lucru este permis de lege, după Finalizare, Societatea va declara si va plaţi dividende in conformitate cu hotărârile Adunării Generale".

Dividendele erau platibile numai daca AGA - F. - care avea competenta de a repartiza profitul aferent anului 2005, ii repartiza pe dividende - dreptul al dividende nascandu-se numai prin voinţa acţionarilor (decizia luandu-se cu votul majorităţii).

Referitor la contractul de privatizare a G. S.A., recurenta arată că, potrivit îndrumărilor instanţei de casare, instanţa de rejudecare trebuia sa arate motivele înlăturării susţinerilor privind incidenţa in analizarea repartizării dividendelor in cadrul acestei societăţi a:

- prevederilor contractului de privatizare,

- a hotărârilor adunărilor generale ale acţionarilor,

- a Deciziei Arbitrale Finale din data de 31 martie 2015 pronunţată în Dosarul nr. x de Tribunalul Arbitrai de la ICC Paris.

Instanţa de rejudecare nu a avut in vedere in motivarea sa, atât faptul ca nu exista derogări de la prevederile legale privind repartizarea profitului la societăţile comerciale cu capital majoritar de stat cat si faptul ca nu este reglementat regimul de repartizare a profitului:

- in conţinutul H.G.. nr. 85/2005 prin care « se aproba condiţiile principale ale contractului de privatizare a "Electrica 01tenia"SA,

- in O.U.G. nr. 114/2005 prin care se aproba contractul de privatizare a G. incheiat la data de 05.04.2005.

Pentru repartizarea unor dividende era necesară îndeplinirea a trei condiţii cumulative:

1. acest lucru este permis în conformitate cu prevederile legale în vigoare;

2. acest lucru este conform cu practicile prudente de management şi cu creşterea viitoare a societăţii si

3. acest lucru este prevăzut si aprobat în conformitate cu hotărârile AGA.

În opinia recurentei, cel puţin două din condiţiile imperative ale clauzei 12.6, nu erau îndeplinite, respectiv: (a) legea aplicabila nu permite distribuirea de dividende; si/sau

b) AGA nu a aprobat distribuţia de dividende, întrucât o astfel de hotărâre ar fi incalcat cadrul legal general, respectiv cadrul legal special aplicabil.

Recurenta arată că, fata de modul de structurare a obligaţiilor contractuale, rezulta faptul ca anterior datei de 29.09.2005 (data finalizării contractului de privatizare), respectiv la momentul adoptării Hotărârea AGA G. S.A. nr. 7/27.05.2005, nici G. S.A. nici A. si nici Cumpărătorul nu aveau obligaţia respectării clauzei 12 si a Anexei 9 la contractul de privatizare [inclusiv a pct. 7 lit. c) (iii) cu privire la repartizarea profitului.

Nu constituie o incalcarc dispoziţiilor legale in vigoare la data adoptării lor:

- nici repartizarea profitului G. S.A. aferent anului financiar 2004 la o data ulterioara conform Hotărârii AGA A. nr. 21/24.05.2005 (ratificata de Ministerul Economiei Comerţului prin Ordinul nr. 317/30.05.2005) si

- nici repartizarea la rezultatul reportat a 95% din profitul aferent anului financiar 2004 conform Hotarararii AGA G. nr. 7/27.05.2005.

Este invocată şi Decizia Arbitrală Finală a Tribunalului Arbitrai de la ICC Paris din data de 31 martie 2015 din Dosarul nr. x prin aceasta decizie fiind respinsa în totalitate cererea de despăgubiri formulată de către Reclamant (Electrica şi, ulterior B., conform Proiectului de divizare).

În ceea ce priveşte privatizarea S.C. H., recurenta arată că instanţa de rejudecare nu a avut in vedere argumentele invocate, structurate pe doua componente: analiza si interpretarea sistematica a clauzelor contractului de privatizare; competenta de a decide acordarea de dividende conform dispoziţiilor Legii nr. 31/1990.

Se susţine că dispoziţiile din Anexa 9 - pct. 7 lit. c) (iii).B, potrivit cărora "Cumpărătorul va plaţi Vânzătorului dividende pentru exerciţiul financiar in care are loc Finalizarea", ar fi trebuit corelate cu prevederile art. 12.7 din contractul de privatizare privind politica de dividende: «După Finalizare, Societatea, in măsura în care acest lucru este permis de lege: va maximiza dividendele prin implementarea unei politici de alocare a profiturilor conforma cu practicile prudente de afaceri si management general aplicabile in sectorul de distribuţie si furnizare de energie electrica de către societăţi similare din Uniunea Europeana si cu planurile de dezvoltare si creştere ale Societăţii, şi va declara şi va plăti dividende în conformitate cu hotărârile Adunării Generale »

AGA - nu a aprobat repartizarea de dividende si, pe cale de consecinţa, nu exista « dividende platibile» pentru anul 2008. Decizia de afaceri consfinţită prin Hotărârea AGA nr. 3/29.04.2009 a I. S.A. si nr. 2/29.04.2009 a J. S.A. de aprobarea a situaţiilor financiare pentru anul 2008, si de a inregistra profitul net aferent anului 2008 in contul de rezultat reportat - nu se poate aprecia ca incalcat prevederile contractului de privatizare si a fost adoptata cu nerespectarea legii societăţilor comerciale. Instanţa de rejudecare nu a apreciat asupra faptului ca votul reprezentanţilor A. in cadul şedinţelor AGA din data de 29.04.2009 nu a putut sa paralizeze regula adoptării deciziilor cu majoritatea voturilor exprimate.

Se mai arată că acţiunile formulate în executarea deciziei Curţii de Conturi au fost respinse şi ele au generat cheltuieli pentru societate.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind legală. Cu privire la afirmaţiile recurentei-reclamante referitoare la imposibilitatea de a se efectua modificarea clauzelor din contractele de privatizare în lipsa unei decizii a ministerului de resort, în raport de dispoziţiile art. H.G. nr. 881/2004, Anexă, pct. 2.3., lit. a) şi lit. d), art. 1, art. 2 şi 3 din H.G. nr. 2301/2004, H.G. nr. 264/2005 privind modificarea H.G. nr. 2301/2004 (privind prelungirea termenului de îndeplinire a condiţiilor suspensive cu 120 de zile faţă de 90 de zile stabilite iniţial), intimata a susţinut că S.C. A. avea obligaţia să actualizeze contractele de privatizare ale S.C. C. S.A. şi S.C. D. S.A., cu noile termene de perfectare rezultate din aplicarea H.G. nr. 2301/2004 şi ulterior a H.G. nr. 264/2005, situaţie care ar fi atras şi actualizarea clauzelor privind obligaţia constituirii şi repartizării de dividende cuvenite S.C. A. până la data transferului dreptului de proprietate asupra acţiunilor (în condiţiile realizării de profit).

Referitor la susţinerile recurentei-reclamante cu privire la imposibilitatea S.C. A. de a-şi asuma obligaţii de rezultat privind obţinerea de dividende şi la faptul că instanţa de fond nu a analizat şi nu s-a pronunţat cu privire la existenţa unui prejudiciu cert, intimata a arătat că, în condiţiile în care în contractele de privatizare s-au prevăzut, în baza legilor speciale prin care au fost aprobate, clauze exprese cu privire la repartizarea profitului realizat pentru perioada cuprinsă între data încheierii contractelor şi data transferului dreptului de proprietate asupra acţiunilor, numită generic data perfectării/finalizării, acestea trebuiau respectate, ele având un caracter obligatoriu, în opinia sa, pentru perioada până la data finalizării (data transferului dreptului de proprietate asupra acţiunilor) repartizarea profitului realizat de filialele privatizate ale S.C. A. trebuia făcută în conformitate cu clauzele din contractele de privatizare (aprobate prin legi speciale), neintrând sub incidenţa actelor normative invocate în cererea de recurs.

În fine, cu privire la hotărârile pronunţate în soluţionarea cererilor arbitrale, promovate de S.C. A. şi continuate de S.C. B. S.A., precum şi a celor pronunţate de instanţele naţionale, în contextul precizării numerelor de dosar, a aspectelor cu privire la situaţia de fapt şi de drept reţinută în actele administrative contestate, precum şi a obiectelor acţiunilor, în raport de soluţiile pronunţate în aceste dosare, intimata a menţionat faptul că, angajarea răspunderii partenerilor contractuali şi a persoanelor care au fost implicate în aprobarea repartizării dividendelor contrar clauzelor din contractele de privatizare nu depinde de existenţa unui control al Curţii de Conturi, aceştia având îndatorirea să-şi îndeplinească obligaţiile ce le revin.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 27 ianuarie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 17 iunie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate şi de apărările formulate, Înalta Curte, constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

În ceea ce priveşte situaţia de fapt, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, în perioada 14.12.2012 - 26.04.2013 Curtea de Conturi a efectuat un control care a vizat: "Verificarea modului de îndeplinire de către părţi a clauzelor cuprinse in contractele de privatizare a societăţilor comerciale al căror obiect de activitate priveşte energia electrica"

În urma acestui control au fost întocmite Rapoartele de control nr. x/12.07.2012 şi nr. y/30.04.2013, in baza cărora a fost emisă Decizia nr. x/2013, prin care s-a dispus:

I. Potrivit prevederilor art. 43 din Legea nr. 94/1992, republicata, si ale pct. 174 din regulamentul Curţii de Conturi:

I.1. Informarea Autorităţii Naţionale de reglementare in Domeniul Energiei, de către S.C. A. cu privire la:

- existenta in contractele de privatizare, a unor clauze referitoare la obligaţiile cumpărătorilor de a determina societăţile privatizate sa utilizeze sumele reprezentând Preţul Acţiunilor Nou Emise/Preţul de Subscriere, ca sursa de finanţare a investiţiilor;

- faptul ca investiţiile efectuate din preţul Acţiunilor Nou Emise/Pretul de subscriere trebuie tratate in mod special de către ANRE, in ceea ce priveşte acceptarea introducerii in calculul BAR(fiind contribuţii de la terţe părţi si tinand cont de prevederile art. 70 din Ordinul ANRE nr. 39/2007)

II. Potrivit prevederilor art. 33, alin. (3) din Legea nr. 94/1992, republicata, si ale pct. 174 din regulamentul sus-mentionat s-a DECIS:

II.1. Stabilirea întinderii prejudiciilor create S.C.A. prin anularea/neaprobarea de către Adunările Generale ale Acţionarilor societăţilor privatizate (S.C. C. S.A., S.C. D. S.A., S.C. F., S.C. G. S.A. si S.C. H.) a dividendelor cuvenite vânzătorului pana la data transferului dreptului de proprietate asupra acţiunilor, conform clauzelor din contractele de privatizare, precum si dispunerea masurilor pentru recuperarea lor, având in vedere abaterile expuse la pct. 1 din prezenta.

II.2. Stabilirea întinderii prejudiciilor create S.C.A. prin neaplicarea penalităţilor prevăzute in contractele de privatizare a S.C. C. S.A., S.C. D. S.A., S.C. F., S.C. G. S.A. si S.C. H.) pentru nerespectarea, de către cumpărători, a unora dintre clauzele contractuale, precum si dispunerea masurilor pentru recuperarea lor, având in vedere abaterile expuse la punctul 1 din prezenta.

II.3. Stabilirea întinderii prejudiciului creat S.C.A. prin neajustarea Preţului acţiunilor vândute (ale S.C. H.) cu sumele repartizate din profitul aferent anului 2007 pentru acoperirea pierderilor si constituirea fondului de rezerva, in valoare de 43.582.320 RON, precum si dispunerea masurilor pentru recuperarea lui, in cazul abaterilor expuse la pct. 2 din prezenta.

Împotriva acestor măsuri, în temeiul pct. 204 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010 a Plenului Curţii de Conturi a României, reclamanta a formulat contestaţia înregistrată la Curtea de Conturi sub 100.896/25.06.2013 care a fost soluţionată prin încheierea nr. 25/26.09.2013.

Prin încheierea nr. 25/26.07.2013 Curtea de Conturi a dispus:

I. Respingerea contestaţiei formulate împotriva masurilor dispuse pentru înlăturarea abaterilor prezentate la pct. 1 din Decizia nr. x/2013;

II. Efectuarea următoarelor modificări/completări cu privire la constatarea de la pct. 1 din decizie si măsura aferenta:

• constatarea "Anularea/neaprobarea de către Adunările Generale ale Acţionarilor (AGA) ale societăţilor privatizate, a dividendelor cuvenite vânzătorului pana la data transferului dreptului de proprietate asupra acţiunilor, conform clauzelor din contractele de privatizare; neurmărirea de către vânzător a realizării drepturilor reprezentând dividendele ce i se cuveneau conform contractelor de privatizare", se modifica si completează, având următorul conţinut: "Neurmărirea de către vânzător a actualizării clauzelor din contractele de privatizare a S.C. C. S.A. si a S.C. D. S.A., in condiţiile prelungirii cu 120 de zile a termenelor de realizare a condiţiilor suspensive.

Neaprobarea de către Cumpărător in Adunările Generale ale Acţionarilor (AGA) ale societăţilor privatizate, a dividendelor cuvenite vânzătorului conform clauzelor din contractele de privatizare; neurmărirea de către vânzător a realizării drepturilor reprezentând dividende ce I se cuveneau pana la data transferului dreptului de proprietate către Cumpărător".

• măsura de la pct. II .1 din Decizie "Stabilirea intinderii prejudiciilor create S.C. A. prin anularea/neaprobarea de către Adunările Generale ale Acţionarilor societăţilor privatizate (S.C. C. S.A, S.C. D. S.A., S.C. F., S.C. G. S.A. si S.C. H.) a dividendelor cuvenite vânzătorului pana la data transferului dreptului de proprietate asupra acţiunilor, conform clauzelor din contractele de privatizare, precum si dispunerea masurilor pentru recuperarea lor, având in vedere abaterile expuse la pct. 1 din prezenta", se modifica si completează, având următorul conţinut "Stabilirea întinderii prejudiciilor create S.C. EIectrica S.A. prin:

- neurmărirea de către vânzător a actualizării clauzelor din contractele de privatizare S.C. C. S.A., S.C. D. S.A., in condiţiile prelungirii cu 120 de zile a termenelor de realizare a condiţiilor suspensive:

- neaprobarea de către Cumpărător in Adunările Generale ale Acţionarilor (AGA) ale societăţilor privatizate (S.C. C. S.A., S.C. D. S.A., S.C. F., S.C. G. S.A. si S.C. H.) a dividendelor cuvenite vânzătorului conform clauzelor din contractele de privatizare; neurmărirea de către vânzător a realizării drepturilor reprezentând dividende ce i se cuveneau pana la data transferului dreptului de proprietate către Cumpărător; precum si dispunerea masurilor pentru recuperarea lor, având in vedere abaterile expuse la pct. 1 din prezenta".

III. Reluarea controlului in cazul constatării la pct. 2 din decizie si, pe cale de consecinţa, suspendarea măsurii dispuse la punctul II.3 din decizie, aplicarea acesteia fiind condiţionata de rezultatele controlului.

Referitor la prima critică din recurs, privind măsura dispusă la punctul I.1, se constată că prima instanţă s-a raportat în mod corect la susţinerile recurentei-reclamante referitoare la aducerea la îndeplinire a măsuri de la punctul I. 1 din Decizia nr. x/2013, arătând că "Soluţia anulării măsurilor dispuse de Curtea de Conturi se dispune exclusiv în acele situaţii în care acestea sunt nelegale sau netemeinice nu şi în situaţia în care, cum este cazul în speţă, obligaţiile au fost îndeplinite ulterior stabilirii acestora."

Recurenta reiterează, în recurs, susţinerea potrivit căreia măsura respectivă a fost dusă la îndeplinire astfel încât ar fi eronate constatările instanţei de fond în sensul că această măsură nu a fost îndeplinită. Or, aceste susţineri nu sunt de natură să combată argumentul redat mai sus, aprecierile instanţei de fond în sensul că executarea unei măsuri dispuse de Curtea de Conturi nu constituie un motiv de nulitate a actului fiind împărtăşite de Înalta Curte.

Este adevărat că, în cadrul motivării sentinţei atacate, se reţine şi faptul că "încheierea nr. 25 din data de 26.07.2013 Curtea de Conturi a realizat modificarea/completarea măsurilor dispuse iniţial la pct. I astfel că îndeplinirea obligaţiilor stabilite iniţial prin decizia nr. x/2013 nu poate avea semnificaţia îndeplinirii integrale a măsurilor stabilite". Acest argument al instanţei de fond nu este împărtăşit de instanţa de recurs datorită modalităţii sumare şi imprecise de formulare. Nu se regăseşte, în cuprinsul sentinţei, o dezvoltare a acestui considerent din care să rezulte în ce sens a fost modificată măsura dispusă în cuprinsul pct. I.1 din Decizia nr. x/2013 şi care ar fi operaţiunile neîndeplinite de societatea reclamantă.

Faptul că Înalta Curte nu îşi poate însuşi aceste considerente nu poate conduce la reformarea soluţiei în condiţiile în care argumentul iniţial referitor la lipsa de relevanţă, pentru valabilitatea unui act administrativ, a acţiunilor de executare a acestuia este suficient pentru susţinerea soluţiei de respingere a acţiunii în ceea ce priveşte acest punct.

În raport de aceste considerente se constată că instanţa de fond nu a nesocotit obligaţia impusă prin prima decizie de casare ci a făcut o analiză temeinică cu privire la acest punct din decizia atacată.

În ceea ce priveşte criticile recurentei referitoare la modalitatea de motivare a sentinţei, trebuie observat faptul că, în prezenta cauză, a mai fost pronunţată, într-un prim ciclu procesual, o decizie de casare cu trimitere a cauzei la aceeaşi instanţă pentru rejudecare. Or, potrivit art. 20 alin. (3) din legea nr. 554/2004 "În cazul admiterii recursului, instanţa de recurs, casând sentinţa, va rejudeca litigiul în fond. Când hotărârea primei instanţe a fost pronunţată fără a se judeca fondul ori dacă judecata s-a făcut în lipsa părţii care a fost nelegal citată atât la administrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului, cauza se va trimite, o singură dată, la această instanţă."

Aşadar, problema modalităţii de motivare a sentinţei este lipsită de finalitate practică în condiţiile în care instanţa de recurs nu mai are posibilitatea casării sentinţei cu trimitere la aceeaşi instanţă, singurul remediu posibil fiind acela de reanalizare, în recurs, a argumentele reiterate de recurentă. De altfel, chiar dacă recurenta a invocat o neanalizare a unor motive de către instanţa de recurs, prin modalitatea în care aceasta le reiterează tinde, în realitate, la reanalizarea lor, fiind invocat, ca motiv de recurs, şi încălcarea normelor de drept material.

În ceea ce priveşte fondul acestor critici, Înalta Curte constată că, deşi recurenta a indicat o multitudine de argumente punctuale la care instanţa de fond nu ar fi răspuns prin considerentele sentinţei, în realitate susţinerile acesteia pot fi subsumate următoarelor două critici:

1. pe de o parte, în ceea ce priveşte plata dividendelor pentru perioada anterioară finalizării procesului de privatizare, recurenta susţine că nu există o obligaţie în acest sens în contractele de privatizare ci dividendele se achită doar dacă există o decizie a adunării generale (decizie pe care, după finalizarea privatizării AGA nu a mai luat-o sau, dacă a fost luată anterior privatizării, AGA în noua componenţă a invalidat-o) şi,

2. pe de altă parte, în ceea ce priveşte actualizarea clauzelor din contractele de privatizare ca urmare a întârzierii în finalizarea acestuia, se susţine că societatea recurentă nu avea competenţă ci aceasta aparţinea Ministerului Economiei şi Comerţului.

Analizând motivarea sentinţei se constată că aceste critici şi-au găsit răspunsul în ansamblul considerentelor instanţei de fond care nu avea obligaţia de a răspunde la fiecare argument punctual al reclamantei. Oricum, aşa cum am arătat mai sus, criticile privind modalitatea de motivare a sentinţei sunt lipsite de finalitate practică, nemaifiind posibilă o nouă casare cu trimitere.

Referitor la prima critică formulată de recurentă, Înalta Curte constată că este neîntemeiată.

În ceea ce priveşte profitul obţinut se o societate, câtă vreme structura acţionariatului rămâne neschimbată Adunarea Generală a Acţionarilor are, într-adevăr, opţiunea între plata acestui profit sub formă de dividende, pe de o parte, şi reinvestirea lui, pe de altă parte, întrucât, în ambele situaţii, de acest profit vor beneficia toţi acţionarii, proporţional cu cota de participare, fie prin încasarea dividendelor (care se distribuie, în principiu, în raport de numărul de acţiuni deţinute de fiecare acţionar) fie prin sporul de valoare pe care îl înregistrează fiecare acţiune ca urmare a capitalizării profitului.

În situaţia modificării structurii acţionariatului, cum este situaţia privatizărilor din speţa de faţă, cele două opţiuni nu mai produc acelaşi rezultat şi, din acest motiv, în mod firesc, în contractul în baza căruia se modifică structura acţionariatului (contractul de privatizare, în situaţia de faţă) se prevăd clauze menite să stabilească drepturile şi obligaţiile părţilor cu privire la profitul înregistrat în perioada anterioră transferului acţiunilor.

Este evident că, în cazul privatizărilor societăţilor la care, iniţial, recurenta era acţionar unic, nu era posibil ca decizia de repartizare a profitului obţinut anterior privatizării să fie lăsată la latitudinea noului acţionariat întrucât, în situaţia plăţii de dividende, acestea profitau exclusiv fostului acţionar (şi, mai departe, Statului Român, ca acţionar unic la S.C. A.) în timp ce decizia de reinvestire profita noului acţionariat proporţional cu cota de participare. Era previzibil ca, într-o astfel de situaţie, noul acţionar majoritar să aibă interes să reinvestească profitul dobândit într-o perioadă în care S.C. A. era acţionar unic întrucât, în acest mod, îşi sporea valoarea propriilor acţiuni, obţinând, astfel, un spor de patrimoniu pe seama unui profit înregistrat într-o perioadă în care nu a avut nicio calitate în cadrul societăţilor privatizate.

În această cheie trebuie înţeleasă clauza cuprinsă în toate contractele de privatizare referitoare la repartizarea profitului înregistrat până la momentul privatizării, fiind vorba de o clauză prin care Statul, ca acţionar unic prin intermediul S.C. A., urmărea să îşi prezerve drepturile cuvenite lui pentru perioada anterioară privatizării. Prin această clauză se urmărea instituirea unei obligaţii contractuale în sarcina noului acţionar de a respecta interesele acţionarului anterior în legătură cu profitul înregistrat pentru perioada anterioară privatizării în sensul repartizării acestui profit sub formă de dividende.

Este lipsită de orice raţiune interpretarea propusă de recurentă în sensul că respectiva clauză prevedea doar plata dividendelor în situaţia în care există o astfel de decizie a AGA, fără a institui nicio obligaţie în sarcina AGA de repartizare a profitului sub formă de dividende. O astfel de clauză, în înţelesul propus de recurentă, ar fi fost lipsită de orice finalitate întrucât, pe de o parte, obligaţia de plată a dividendelor stabilite printr-o decizie a AGA era una legală, nefiind necesară garantarea ei printr-o clauză contractuală şi, pe de altă parte, într-o astfel de interpretare ar rezulta că Statul Român a dat mână liberă noului acţionar majoritar să hotărască într-o situaţie în care, în mod evident, interesul legitim ale statului (de încasare a dividendelor) se afla în conflict cu interesul noului acţionar majoritar (de apropriere a acestui profit prin încorporarea lui în valoare acţiunilor). O astfel de interpretare, în condiţiile în care nu s-a demonstrat că în preţul acţiunilor înstrăinate ar fi fost cuprinsă şi valoarea profitului reinvestit, echivalează cu o desesizare a statului, cu titlu gratuit, de drepturi care i se cuvin în mod legal.

Este adevărat că redactarea contractelor nu este foarte clară astfel încât soarta unui litigiu care ar opune fostul acţionar unic noului acţionar nu poate fi anticipată în cadrul prezentei cauze, însă recurenta avea obligaţia să acţioneze prompt în sensul indicat de Curtea de Conturi, interpretarea acestei instituţii fiind una rezonabilă şi de natură să pună în valoare interese legitime ale Statului Român. Cu atât mai mult ar fi trebuit să existe o reacţie cât mai rapidă şi fermă din partea recurentei la momentul la care hotărâri ale AGA luate înainte de finalizarea privatizării, prin care s-a dispus repartizarea profitului sub formă de dividende, au fost infirmate, ulterior privatizării, de noul acţionar majoritar, în cadrul unor adunări generale în care recurenta nu mai avea suficiente voturi pentru a-şi apăra drepturile.

Recurenta susţine că nu avea o obligaţie de rezultat în ceea ce priveşte repartizarea profitului sub formă de dividende, dar în speţă se constată o lipsă totală de diligenţă, o pasivitate inacceptabilă faţă de acţiuni de natură să vatăme în mod vădit interesele fostului acţionar majoritar şi, mai departe, ale Statului Român.

În ceea ce priveşte litigiile declanşate de recurentă ca urmare a Deciziei atacate, cu privire la care aceasta arată că au fost lipsite de succes şi au condus la înregistrarea de cheltuieli, Înalta Curte constată că soluţiile pronunţate de instanţe sau de Tribunale de arbitraj confirmă pasivitatea culpabilă a societăţii recurente, cea mai mare parte a deciziilor fiind în sensul respingerii acţiunilor ca prescrise. Inclusiv în cadrul Deciziei arbitrare a Tribunalului arbitrar de la ICC Paris din 31.03.2015 se valorifică tot pasivitatea prelungită a reclamantei, deducându-se, de aici, fie că reclamanta a renunţat la drepturile privind profitul obţinut înainte de privatizare, fie că aceste drepturi au fost incluse în preţul de cumpărare a acţiunilor.

Trebuie observat faptul că nici Decizia nr. x/2013 nici încheierea nr. 25 din 26.07.2013 nu impun recurentei să urmărească încasarea dividendelor aferente profitului înregistrat până la privatizare, ci impun obligaţia de a stabili cuantumul prejudiciilor cauzate prin inacţiunea sa şi a celorlalţi decidenţi implicaţi în procesul de privatizare, recuperarea prejudiciului urmând să se facă de la persoanele vinovate, în măsura în care depăşirea termenelor de prescripţie face imposibilă încasarea dividendelor de la societatea privatizată.

În ceea ce priveşte dividendele aferente profitului înregistrat în anul 2005 până la momentul privatizării, din nou trebuie subliniat faptul că, în condiţiile în care finalizarea procesului de privatizare nu a fost posibilă la începutul anului 2005, aşa cum se estimase iniţial, S.C. A. avea un interes legitim de a-şi conserva dreptul asupra profitului înregistrat în perioada în care a rămas acţionar unic, actualizarea clauzelor contractului de privatizare în sensul inserării unei prevederi care să oblige cumpărătorul să respecte acest drept reprezentând o conduită diligentă, firească.

În niciun caz decizia cu privire la soarta acestui profit nu putea fi lăsată la latitudinea noului acţionariat în condiţiile în care S.C. A. pierdea, după privatizare, majoritatea în AGA, iar interesul noului acţionar majoritar era, în mod vădit, în contradicţie cu interesul legitim al Statului Român.

Recurenta susţine că nu avea nicio competenţă în acest sens, această susţinere fiind, însă, neîntemeiată.

Înalta Curte constată că, în speţă, este vorba despre privatizarea unor societăţi la care S.C. A. avea calitatea de unic acţionar. Este adevărat că, la rândul său, A. era deţinută de Statul Român ceea ce face ca deciziile în procesul de privatizare să se ia la mai multe nivele. Acest lucru, însă, nu este de natură să excludă societatea recurentă din procesul decizional şi, în general, din procedura de privatizare. Dimpotrivă, din lectura actelor normative care au reglementat strategia de privatizare a societăţilor din portofoliul A. rezultă că recurenta avea un rol extrem de important în procesul de elaborare şi negociere a contractului de privatizare. Actul Guvernului prin care era aprobat contractul de privatizare reprezenta doar o etapă a unui amplu proces în care societatea reclamantă era implicată în mod substanţial.

Având în vedere principiul simetriei, invocat chiar de recurentă, se constată că, în procesul de privatizare a celor cinci societăţi, recurenta a avut un rol esenţial în negocierile purtate cu investitorul strategic şi în redactarea proiectului de contract rezultat ca urmare a acestor negocieri. Semnarea contractului s-a realizat tot de această societate, ea având calitatea de vânzător. În mod similar, demersurile pentru negocierea clauzelor aferente actului adiţional impus de întârzierea în finalizarea procesului de privatizare ar fi trebuit realizate tot de societatea recurentă, prevederile invocate de instanţa de fond referitoare la împuternicirea Ministerul Economiei şi Comerţului, prin Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, să mandateze reprezentanţii săi în adunarea generală a acţionarilor S.C. A. pentru aprobarea încheierii contractelor de privatizare şi să desemneze persoana împuternicită să semneze în numele S.C. A. aceste contracte de privatizare constituind un temei de drept suficient.

În condiţiile în care, din motive obiective, nu a fost posibilă finalizarea procesului de privatizare la începutul anului 2005 şi a fost necesară încheierea unui act adiţional în acest sens, S.C. A. avea obligaţia ca, în procesul de negociere a clauzelor actului adiţional respectiv, să aibă în vedere interesele Statului Român. În acest scop, în mod corect a reţinut Curtea de Conturi că ar fi fost necesară o actualizare a clauzei referitoare la plata dividendelor astfel încât să fie avută în vedere şi perioada din anul 2005 în care S.C. A. a rămas acţionar unic la societatea privatizată.

Neprocedând în acest mod, recurenta a dat dovadă de lipsă de diligenţă şi, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, obligaţia stabilită în sarcina acesteia nu vizează actualizarea clauzelor din contractele de privatizare ci obligaţia de a stabili cuantumul prejudiciilor cauzate prin inacţiunea sa şi a celorlalţi decidenţi implicaţi în procesul de privatizare, măsura fiind una legală şi temeinică.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de toate aceste considerente, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 676 din 22 februarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII – a de contencios administrativ şi fiscal (veche), ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 iulie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.