Validity of commercial gas price discounts contingent on interruptible consumer status rather than transport contracts

Şedinţa publică din data de 7 iulie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată iniţial la data de 11.01.2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Societatea Naţională de Gaze Naturale Romgaz S.A. Mediaş a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba, anularea Deciziei de impunere x/10.04.2017, emise de DGRFP Braşov - AJFP Alba.

Ulterior, reclamanta Societatea Naţională de Gaze Naturale Romgaz S.A. Mediaş a depus o cerere, prin care a solicitat modificarea actiunii, introducerea în cauză a ANAF - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi anularea deciziei nr. 54/31.01.2018 de soluţionare a contestaţiei.

Prin sentinţa civilă nr. 2187 din 09.05.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 205/2018 din 17 octombrie 2018, Curtea de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Direcţiei Generale de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul ANAF; a respins excepţia prescripţiei privind constatările organelor fiscale pentru anul 2010; a admis acţiunea modificată formulată de reclamanta Societatea Naţională de Gaze Naturale Romgaz S.A., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi a anulat Decizia de impunere nr. x/10 04 2017, emisă de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba şi Decizia nr. 54/31.01.2018, emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscala - Direcţia Generală de Solutionare a Contestaţiilor.

3. Cererile de recurs

3.1. Împotriva sentinţei nr. 205/2018 din 17 octombrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată

3.2. Împotriva aceleiaşi sentinţe au declarat recurs şi pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov prin reprezentant Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii reclamantei .

3.3. De asemenea, reclamanta Societatea Naţională de Gaze Naturale Romgaz S.A. a formulat recurs incident împotriva sentinţei nr. 205/2018 din 17 octombrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal, întemeiat pe motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând înlăturarea considerentelor care au stat la baza respingerii excepţiei prescripţiei dreptului organelor fiscale de a impune obligaţii fiscale suplimentare pentru anul fiscal 2010, cu consecinţa menţinerii pe fond, în tot, a sentinţei recurate şi a modificării considerentelor acesteia, în sensul admiterii prescripţiei privind constatările organelor fiscale pentru perioada 01.01.2010 – 31.12.2010, precum şi obligarea recurentelor-pârâte la plata cheltuielilor de judecată .

4. Apărările formulate

4.1. Recurenta-reclamantă Societatea Naţională de Gaze Naturale Romgaz S.A. a formulat întâmpinare la recursul pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin care solicită respingerea recursului formulat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei recurate, precum şi obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

4.2. Recurenta-reclamantă Societatea Naţională de Gaze Naturale Romgaz S.A. a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov prin reprezentant Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba, prin care solicită respingerea acestui recurs şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei recurate, precum şi obligarea recurentelor-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

4.3. Intimatele-pârâte Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov prin reprezentant Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba au formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului incident, formulat de reclamanta Societatea Naţională de Gaze Naturale Romgaz S.A..

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile pârâtelor Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov prin reprezentant Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba sunt nefondate, iar recursul incident, formulat de reclamanta Societatea Naţională de Gaze Naturale Romgaz S.A. este lipsit de interes.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta Societatea Naţională de Gaze Naturale Romgaz S.A. Mediaş a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele ANAF - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba, anularea Deciziei de impunere x/10.04.2017, precum şi anularea deciziei nr. 54/31.01.2018 de soluţionare a contestaţiei.

Prin sentinţa atacată, Curtea de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Direcţiei Generale de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul ANAF; a respins excepţia prescripţiei privind constatările organelor fiscale pentru anul 2010; a admis acţiunea modificată formulată de reclamanta Societatea Naţională de Gaze Naturale Romgaz S.A., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi a anulat Decizia de impunere nr. x/10 04 2017, emisă de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba şi Decizia nr. 54/31.01.2018, emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscala - Direcţia Generală de Solutionare a Contestaţiilor.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În fapt, reclamanta S.N.G.N. Romgaz S.A. contestă Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impunere stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoane juridice nr. x/10.04.2017 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba, respectiv pentru suma de 15.283.635 RON reprezentând:

10.150.838 RON - impozit pe profit,

5.132.797 RON - taxa pe valoarea adăugată,

Reclamanta a contestat pe cale administrativa impunerea efectuata de parate, contestatie respinsa de ANAF prin Decizia nr. 54/2017 .

Reclamanta a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Directiei Generale de Solutionare a Contestatiei din cadrul ANAF, dar instanta a respins exceptia, potrivit art. 36 din C. proc. civ., cu motivarea că societatea a mentionat ca ataca in justitie decizia de solutionare a contestatiei, act emis de aceasta entitate, astfel ca ANAF are calitate procesuala pasiva.

Reclamanta a invocat exceptia prescriptiei dreptului organelor fiscale de a stabili obligaţii fiscale suplimentare cu privire la anul fiscal 2010, dreptul de constatare prescris la momentul începerii reverificării.

În fapt, se constata ca în urma inspecţiei fiscale efectuată la S.N.T.G.N. Transgaz S.A. de către organele de inspecţie fiscală din cadrul Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Alba, a fost încheiat Raportul de Inspecţie Fiscală nr. x din 30.03.2016, prin care s-a constatat că pentru anul gazier 01.07.2010 - 30.06.2011 S.N.T.G.N. Transgaz S.A, în calitate de operator al sistemului de transport (O.S.T.) a încheiat:

- cu A. S.A, CUI x în calitate de utilizator al Sistemului Naţional de Transport şi beneficiar al serviciilor de utilizator al reţelei (UR), Contractul de transport gaze naturale (pentru servicii intreruptibile) nr. 2i/29.06.2010 semnat de părţi în 21.07.2010;

- cu Electrocentrale Bucureşti S.A. CUI x în calitate de utilizator al Sistemului Naţional de Transport (SNT) beneficiar al serviciilor utilizator al reţelei (UR), Contractul de transport gaze naturale (pentru servicii intreruptibile) nr. 3i/29.06.2010, semnat de părţi în 15.07.2010.

Clienţii respectivi nu erau în măsură să beneficieze de tariful mai mic pentru componenta de rezervare a capacităţii în sistemul de transport al gazelor naturale, pentru fiecare MWh şi ora de rezervare, reglementat prin Ordin A.N.R.E. nr. 18/24.06.2010 pentru UR intreruptibili, întrucât aceste două contracte au fost încheiate cu încălcarea prevederilor art. 8 din Procedura de evaluare a condiţiilor necesare încheierii contractelor pentru prestarea serviciilor intreruptibile de transport al gazelor naturale prin Sistemul naţional de transport aprobată prin Decizia A.N.R.E nr. 1137 din mai 2010.

În baza calităţii de consumator intreruptibil, organele de inspecţie fiscală au constatat că cele două societăţi au beneficiat de tarife reduse şi la preţul de cumpărare a gazelor de la S.N.G.N. Romgaz S.A. în condiţiile în care începând cu data de 0107.2010 A. şi Electrocentrale Bucureşti S.A. nu îşi mai pot asuma calitatea de consumator întreruptibil şi astfel nu se mai califică începând cu această dată pentru obţinerea reducerilor la preţul de valorificare a gazelor din producţia internă întrucât nu îndeplinesc condiţia referitoare la calitatea de consumator întreruptibil impusă de Hotărârea AGA nr. 3/2010 adoptată şi în baza Memorandumului cu tema "Prelungirea acordării de discounturi pentru clienţi ai S.N.G.N. Romgaz S.A. pentru anul 2010", aprobat de Guvernul României şi înregistrat sub nr. x/19.02.2010.

Având în vedere constatările din Raportul de Inspecţie fiscală nr. x/30.03.2016 încheiat la S.N.T.G.N. Transgaz S.A., organele de inspecţie fiscală au considerat că se impune efectuarea unei inspecţii fiscale la S.N.G.N. Romgaz S.A. în vederea reverificării perioadei 01.01.2010 - 31.12.2011, pentru impozitul pe profit, respectiv 01.12.2010 - 30.06.2011, pentru TVA în conformitate cu prevederile art. 128 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de Procedură Fiscală, rezultatul inspecţiei fiscale concretizându-se prin Raportul de inspecţie fiscală nr. x/10.04.2017 şi Decizia de impunere nr. x/10.04.2017.

în perioada 01.01.2010 - 31.12.2011, organele de inspecţie fiscală au constatat că S.N.G.N. Romgaz S.A. a livrat clienţilor din ţară, gaze naturale în amestec intern (din producţie curentă şi/sau din depozitele de înmagazinare) şi import, destinate consumului propriu sau revânzării. O parte din clienţii interni ai societăţii verificate au beneficiat în anul 2010 de reducerea comercială acordată consumatorilor cu statut de intreruptibili (remiza K4), pentru livrarea de gaze obţinute din producţia internă.

În baza Memorandumului cu tema "Prelungirea acordării de discounturi pentru clienţi ai S.N.G.N. Romgaz S.A. pentru anul 2010’, aprobat de Guvernul României şi înregistrat sub nr. x/19.02.2010 şi a Hotărârii A.G.A nr. 3/2010 au fost acordate următoarele reduceri comerciale:

- 17 USD/1000 mc pentru toate categoriile de client, din care:

- pentru plăţi în avans 10.60 USD/1000 m.c., maxim

- pentru consum constant 3,20 USD/1000m.c.;

- 30 USD/1000 m.c. pentru clienţii care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii

a) se află în portofoliul de clienţi ai S.N.G.N. Romgaz S.A. la data 31.03.2009;

b) au contractată cu S.N.G.N. Romgaz S.A. o cantitate de gaze naturale mai mare de 30 milioane m.c./luna;

c) deţin statut de consumator intreruptibil;

d) plata consumului curent de gaze naturale;

e) încheierea unor grafice de eşalonare a datoriilor în cazul în care ele nu există;

f) respectarea strictă a termenelor de plată’.

Adunarea Generală a Acţionarilor a S.N.G.N. Romgaz S.A. Mediaş a adoptat prin art. 1 din Hotărârea nr. 3/2010, continuarea politicii de acordare a reducerilor la preţul de valorificare al gazelor naturale din producţia internă pentru perioada 01.01.2010 - 31.12.2010, cu respectarea precizărilor Consiliului Concurenţei formulate în Adresa nr. x/10.02.2010 şi a condiţionalităţilor precizate în Memorandum, pentru justificarea acordării reducerilor comerciale pentru consumatorii întreruptibili, S.N.G.N. Romgaz S.A. a prezentat organelor de inspecţie fiscală Adresa nr. x/08.11.2010 emisă de S.N.T.G.N. Transgaz S.A. în care se precizează că A. şi Electrocentrale Bucureşti S.A. au încheiate servicii de transport intreruptibile cu S.N.T.G.N. Transgaz S.A.

Acordarea reducerilor pentru gazele naturale din producţia internă a fost realizată în baza atât a Memorandumului nr. 5/EB/15/19.02.2010, aprobat de Guvernul României privind aprobarea politicii de acordare a reducerilor la preţul de valorificare a gazelor din producţia internă pentru perioada 01.01.2010- 31.12.2010, cât şi a următoarelor contracte; cu Electrocentrale Bucureşti S.A. în baza Contractului nr. x/2009, încheiat pe perioada 01.04.2009-31.03.2012, şi cu A. în baza Contractului nr. x/2009, contracte modificate şi prelungite prin acte adiţionale, după cum urmează:

- pentru Electrocentrale Bucureşti S.A:

- nr. 1/2009 pentru perioada 01.04.2009-31.12.2009;

- nr. 2/2009 începând cu 01.07.2009;

- nr. 4/2009 valabil cu data de 01.01.2010;

- nr. 5/2010 valabil cu data de 01.06.2010;

- nr. 6/2010 valabil începând cu 01.01.2011;

- nr. 7/2011 valabil începând cu 01.04.2011;

- nr. 8/2011 valabil începând cu 01.07.2011.

- pentru A.:

- nr. 1/2010, semnat în 01.09.2010 prin care se face referire la tranzacţiile nr. 64/2010 şi nr. 67/2010 care au fost încheiate cu respectarea prevederilor din Contractul nr. x/2009;

- nr. 2/2010 cu aplicabilitate din 01.09.2010;

- nr. 3/2010 cu aplicabilitate din 01.01.2011.

din care organele de inspecţie fiscală au constatat următoarele aspecte:

a) din Actul adiţional nr. x/2010 pentru A. şi Actul adiţional nr. x/2010 pentru Electrocentrale Bucureşti S.A. rezultă că:

- art. 4, pct. 5 "condiţiile stipulate în acest contract, referitoare la preţul de livrare al gazelor naturale sunt valabile până la data de 31.12.2010, urmând ca de la 01.01.2011 preţurile să fie renegociate.

- din Anexa nr. 2 la Actul adiţional nr. x/2010 pct. 1 pentru Electrocentrale Bucureşti S.A. şi la Contractul nr. x/2009 pentru A., rezultă că preţul gazelor naturale interne curente furnizate consumatorilor cu statut de consumator intreruptibil se determină după formula:

Pc = P-K4x curs

Pc =preţ contractul,

P= preţul gazelor din producţia internă, recomandat de ANRE pentru piaţa reglementată, exprimat în RON/Mwh şi calculate conform Ordinului A.N.R.E. nr. 56/2008

K4= 2.86 USD/Mwh, coeficient de intreruptibilitate.

Curs = curs RON/usd comunicat valabil de BNR pentru ultima zi a lunii de livrare).

- la pct. 3 din Anexa nr. 2 la Actul adiţional nr. x/2010 pentru Electrocentrale Bucureşti S.A. şi la Actul adiţional nr. x/2010 pentru A. S.A, sunt enunţate condiţiile necesare a fi îndeplinite cumulativ pentru acordarea reducerii K4: "conform Hotărârii AGA nr. 3/2010 şi a Memorandumului 5/EB/15/19.02.2010" si anume:

beneficiarul se află în portofoliul de clienţi ai S.N.G.N. Romgaz S.A. la data de 31.03.2009,

- are contractată cu S.N.G.N. Romgaz S.A. o cantitate de gaze naturale mai mare de 30 milioane mc/luna

- deţine statut de consumator intreruptibil, potrivit reglementarilor legale în vigoare.

- la pct. 4 din Anexa nr. 2 la Actul adiţional nr. x/2010 pentru Electrocentrale Bucureşti S.A. şi la Actul adiţional nr. x/2010 pentru A. S.A, se precizează că în situaţia în care începând cu data încheierii prezentului act adiţional, cumpărătorul nu îndeplineşte în mod cumulativ condiţiile indicate la pct. 3 şi/sau în situaţia în care cumpărătorul nu respectă faţă de S.N.G.N. Romgaz S.A. termenele de plată privind consumul curent şi datoriile eşalonate menţionate în prezentul contract (15/2009), în contracte anterioare ori ulterioare acestuia precum si în convenţii de eşalonare, clauza referitoare la reducerea comercială acordată conform pct. 1, pct. 2 şi pct. 3 ale Anexei nr. 2 se reziliază deplin drept, fără notificare şi fără intervenţia instanţei judecătoreşti, începând cu prima zi din luna următoare celei în care nu mai sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de acordare şi/sau se înregistrează datorii scadente si neachitate.

b) din actul adiţional nr. x/2010 rezultă că începând cu 01.01.2011 nu mai sunt stipulate reduceri comerciale pentru consumatorii intreruptibili (K4).

Prin Hotărârea AGA nr. 13/2010 s-a stabilit în mod expres, la art. 1 pct. A ca începând cu 01.01.2011 încetează aplicarea sistemului de reducere de 30 usd/1000 mc practicat pentru consumatorii intreruptibili.

Referitor la TVA:

Perioada reverificată de organele de inspecţie fiscală a fost 01.12.2010-30.06.2011.

Organele de inspecţie fiscală au constatat că în lunile decembrie 2010 şi ianuarie 2011 S.N.G.N. Romgaz S.A. a facturat livrările de gaze naturale din producţia internă către Electrocentrale Bucureşti S.A. şi A. cărora le-a acordat reducerea comercială (K4) pentru consumatori intreruptibili.

a) în ceea ce priveşte clientul Electrocentrale Bucureşti S.A, organele de inspecţie fiscală au constatat că au fost emise următoarele facturi:

1. Factura nr. x/20.01.2011 aferentă gazelor naturale livrate în luna decembrie 2010, în baza căreia s-a acordat o reducere comercială în valoare de 3.462.671 RON (remiza K4), TVA aferentă fiind în sumă de 831.041 RON.

Conform fişei contului clientului, organele de inspecţie fiscală au constatat că beneficiarul a înregistrat datorii eşalonate de 548.847.681 RON din care scadente şi neachitate,rezultate în urma nerespectării graficului de eşalonare, în sumă de 27.000.000 RON, încălcând astfel condiţiile de acordare a reducerilor comerciale.

Organele de inspecţie fiscală prin Raportul de inspecţie fiscală nr. x/30.09.2014 şi Decizia de impunere nr. x/30.09.2014 au stabilit că suma suplimentară în ceea ce priveşte TVA colectat, TVA în sumă de 831.041 RON aferentă acestei reduceri (K4), a fost stabilită ca fiind acordată în mod eronat clientului, considerându-se că a fost redusă în mod eronat baza de impozitare a TVA colectat.

Factura nr. 401 Q1286/21.12.2010 aferentă gazelor naturale livrate în luna noiembrie 2010, în baza căreia s-a acordat o reducere comercială în valoare de 3.482.042 RON (remiza K4), considerându-se că Electrocentrale Bucureşti S.A. deţinea calitatea de consumator intreruptibil la data acordării reducerii. TVA aferentă acestei reduceri comerciale a fost în sumă de 835.690 RON.

b) în ceea ce priveşte clientul A. S.A, organele de inspecţie fiscală au constatat că au fost emise următoarele facturi:

1. Factura nr. x/21.12.2010 aferentă gazelor naturale livrate în luna noiembrie 2010, în baza căreia s-a acordat o reducere comercială în valoare de 9.539.745 RON (remiza K4), TVA aferentă fiind în sumă de 2.289.539 RON.

2. Factura nr. x/21.01.2011 aferentă gazelor naturale livrate în luna decembrie 2010, în baza căreia s-a acordat o reducere comercială în valoare de 8.364.865 RON (remiza K4), TVA aferentă fiind în sumă de 2.007.568 RON.

Organele de inspecţie fiscală au constatat că societatea a uzat în mod eronat de prevederile art. 137 alin. (1) lit. a) şi art. 138 lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în ceea ce priveşte ajustarea bazei impozabile, clienţii societăţii neîndeplinind condiţiile pentru acordarea reducerilor, motiv pentru care au stabilit că societatea în mod eronat şi-a diminuat baza de impozitare a TVA colectată cu suma de 21.386.652 RON şi implicit şi-a redus nejustificat TVA colectată cu suma de 5.132.796 RON.

Referitor la IMPOZITUL PE PROFIT:

Perioada reverificată de organele de inspecţie fiscală a fost 01.01.2010-31.12.2011.

În perioada verificată, organele de inspecţie fiscală au constatat că societatea a acordat reduceri comerciale pentru consumatorii intreruptibili (remiza K4) la A. şi Electrocentrale Bucureşti S.A. în sumă de 64.655.019 RON, în condiţiile în care cele două societăţi nu mai deţineau statutul de consumator intreruptibil începând cu 01.07.2010, fapt stabilit cu ocazia inspecţiei fiscale la S.N.T.G.N. Transgaz S.A., deoarece înregistrau datorii restante către operatorul de transport gaze.

Astfel nu au fost îndeplinite condiţiile stipulate prin actele adiţionale x/2010 respectiv 2/2010 la contractele cadru încheiate cu cei doi clienţi pentru acordarea reducerilor comerciale pentru consumatori intreruptibili, astfel încât cei doi clienţi nominalizaţi anterior nu mai puteu beneficia de statutul preferenţial care să permită acordarea acestora.

a) Pentru perioada 01.07.2010-31.12.2011, data de la care organele de inspecţie fiscală au constatat că societatea nu deţinea statutul de consumator intreruptibil, S.N.G.N. Romgaz S.A. a emis pentru Electrocentrale Bucureşti S.A. următoarele facturi de reduceri de preţ pentru consumatori intreruptibili (remiza K4):

1. Factura nr. x/23.08.2010 aferentă gazelor naturale livrate în luna iulie 2010, în baza căreia s-a acordat o reducere comercială în valoare de 2.730.724 RON;

2. Factura nr. x/22.09.2010 aferentă gazelor naturale livrate în luna august 2010, în baza căreia s-a acordat o reducere comercială în valoare de 2.780.945 RON;

3. Factura nr. x/19.10.2010 aferentă gazelor naturale livrate în luna septembrie 2010, în baza căreia s-a acordat o reducere comercială în valoare de 2.625.185 RON;

4. Factura nr. x/22.11.2010 aferentă gazelor naturale livrate în luna octombrie 2010, în baza căreia s-a acordat o reducere comercială în valoare de 4.069.354 RON;

5. Factura nr. x/21.12.2010 aferentă gazelor naturale livrate în luna noiembrie 2010, în baza căreia s-a acordat o reducere comercială în valoare de 3.482.042 RON;

6. Factura nr. x/20.01.2011 aferentă gazelor naturale livrate în luna decembrie 2010, în baza căreia s-a acordat o reducere comercială în valoare de 3.462.671 RON (remiza K4).

Conform fişei contului clientului, organele de inspecţie fiscală au constatat că beneficiarul a înregistrat datorii eşalonate de 548.847.681 RON, din care scadente şi neachitate, rezultate în urma nerespectării graficului de eşalonare în sumă de 27.000.000 RON, aspect consemnat în Raportul administratorilor nr. x/15.04.2011 privind activitatea desfăşurată de S.N.G.N. Romgaz S.A. în perioada 01.01.2010-31.12.2010.

Organele de inspecţie fiscală au stabilit că societatea a încălcat condiţiile de acordare a reducerilor comerciale pentru gaze naturale din producţie internă şi au stabilit că societatea şi-a diminuat profitul impozabil cu suma de 3.462.671 RON aferentă acestei reduceri (K4) acordată în mod eronat clientului, considerându-se că a fost redusă în mod eronat baza de impozitare a impozitului pe profit.

Valoarea totală a reducerilor comerciale acordate de societate în perioada 2010-2011 clientului Electrocentrale Bucureşti S.A. este de 15.688.250 RON (fără reducerile din factura nr. x/20.01.2011, pentru care au fost stabilite debite suplimentare evidenţiate în Decizia de impunere xnr. 417/30.09.2014).

b) Pentru perioada 01.07.2010 - 31.12.2011, organele de inspecţie fiscală au constatat că S.N.G.N. Romgaz S.A. a emis pentru A. următoarele facturi de reduceri de preţ pentru consumatori intreruptibili (remiza K4):

1. Factura nr. x/24.08.2010 aferentă gazelor naturale livrate în luna iulie 2010, în baza căreia s-a acordat o reducere comercială în valoare de 7.482.184 RON;

2. Factura nr. x/22.09.2010 aferentă gazelor naturale livrate în luna august 2010, în baza căreia s-a acordat o reducere comercială în valoare de 8.425.436 RON;

3. Factura nr. x/19.10.2010 aferentă gazelor naturale livrate în luna septembrie 2010, în baza căreia s-a acordat o reducere comercială în valoare de 6.839.766 RON;

4. Factura nr. x/22.11.2010 aferentă gazelor naturale livrate în luna octombrie 2010, în baza căreia s-a acordat o reducere comercială în valoare de 7.623.819 RON;

5. Factura nr. x/22.11.2010 aferentă gazelor naturale livrate în luna octombrie 2010, în baza căreia s-a acordat o reducere comercială în valoare de 690.955 RON;

6. Factura nr. x/21.12.2010 aferentă gazelor naturale livrate în luna noiembrie 2010, în baza căreia s-a acordat o reducere comercială în valoare de 9.539.745 RON;

7. Factura nr. x/21.01.2011 aferentă gazelor naturale livrate în luna decembrie 2010, în baza căreia s-a acordat o reducere comercială în valoare de 8.364.865 RON(remiza K4).

Organele de inspecţie fiscală au constatat că valoarea totală a reducerilor comerciale acordate de societate în perioada 2010-2011 clientului A. este de 48.966.769 RON.

Organele de inspecţie fiscală au stabilit că reducerile comerciale (K4) acordate celor doi clienţi, au fost acordate în mod incorect deoarece nu au fost respectate condiţiile prevăzute în contractele comerciale cadru nr. x/2009 încheiat cu Electrocentrale Bucureşti S.A. respectiv nr. 9/2009 încheiat cu A. şi în actele adiţionale la aceste contracte în sensul în care societatea nu a verificat ta data încheierii actelor adiţionale nr. x (în cazul Electrocentrale Bucureşti S.A.) respectiv nr. 1 şi nr. 2 (în ceea ce priveşte A.) îndeplinirea condiţiilor pentru statutul de consumator intreruptibil.

Verificarea statutului de consumator intreruptibil a fost făcută în luna noiembrie 2010, conform adresei S.N.T.G.N. Transgaz S.A. nr. DO/F970/08.11.2010,iar din informaţiile rezultate ca urmare a inspecţiei fiscale la S.N.T.G.N. Transgaz S.A, organele de inspecţie fiscală au constatat faptul că cele două societăţi nu se mai calificau începând cu 01.07.2010 pentru statutul de consumator întreruptibil. Hotărârea AGA nr. 3/2010 nu a fost pusă în aplicare în mod corect, deoarece organele de inspecţie fiscală au constatat că la art. 1 din hotărâre se precizează că reducerile comerciale se acordă avându-se în vedere condiţiile din memorandum, în care se preciză că reducerile comerciale se acordă unor clienţi care deţin statut de consumatori intreruptibili.

Acordarea reducerilor comerciale, s-a realizat pe baza statutului preferenţial de consumator intreruptibil al celor două societăţi comerciale, iar în urma controlului efectuat la S.N.T.G.N. Transgaz S.A, organele de inspecţie fiscală au constatat ca A. şi Electrocentrale Bucureşti nu îndeplineau condiţiile legale pentru a beneficia de statutul preferenţial.

Pe cale de consecinţă, la acordarea reducerilor comerciale organele de inspecţie fiscală au constatat că nu au fost respectate prevederile O.M.F.P. nr. 3055/2009, Anexa nr. 1, Secţiunea 8, pct. 51, alin. (5), lit. b), astfel că au recalculat baza de impunere a TVA colectată, fără a ţine seama de reducerile comerciale (K4) înregistrate în contabilitate de societatea contestatară.

Urmare constatărilor anterioare, organele de inspecţie fiscală au stabilit că societatea nu era îndreptăţită să acorde reducere comercială pentru consumatorii intreruptibili, întrucât aceştia nu mai îndeplineau condiţiile pentru acordarea acesteia, această facilitate ducând la o diminuare a veniturilor societăţii.

Acordarea reducerii comerciale pentru consumatorii intreruptibili nu a creat condiţiile pentru obţinerea unor beneficii viitoare de către societate.

La stabilirea stării de fapt fiscale, organele de inspecţie fiscală au avut în vedere şi prevederile art. 6 alin. (1) paragraful 1, art. 7 alin. (3) şi alin. (4), art. 55 alin. (1), art. 118 alin. (5) din Legea nr. 207/2015, respectiv art. 11 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 cu modificările şi completările ulterioare.

Consecinţa fiscală a acordării reducerilor comerciale pentru consumatorii intreruptibili o reprezintă diminuarea veniturilor societăţii în anul 2010 cu suma de 64.655.019 RON şi a impozitului pe profit cu suma de 10.150.838 RON.

In ceea ce priveşte invocarea de către contestatară a prescripţiei dreptului organelor de inspecţie fiscală de a stabili impozit pe profit şi TVA pentru perioada 01.01.2010 - 31.12.2010, se reţin următoarele:

Potrivit prevederilor art. 347 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare:

(1) Termenele în curs la data intrării în vigoare a prezentului cod se calculează după normele legale în vigoare la data când au început să curgă.

(2) Cauzele de întrerupere sau suspendare a termenului de prescripţie se supun legii în vigoare la data la care acestea au intervenit

Având în vedere aceste dispoziţii legale şi ţinând cont că societatea invocă prescripţia dreptului organelor de inspecţie de a stabili obligaţii suplimentare de natura impozitului pe profit pe anul 2010, sunt aplicabile dispoziţiile O.G nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit prevederilor art. 91 alin. (1) şi alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel. Termenul de prescripţie a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanţa fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel, iar potrivit art. 23 din acelaşi act normativ, Naşterea creanţelor şi obligaţiilor fiscale, (1) Dacă legea nu prevede altfel, dreptul de creanţă fiscală şi obligaţia fiscală corelativă se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le generează.(2) Potrivit alin. (1) se naşte dreptul organului fiscal de a stabili şi a determina obligaţia fiscală datorată.

Din coroborarea acestor dispoziţii legale, reiese că termenul de prescripţie al dreptului organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5 ani şi începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanţa fiscală.

Totodată, se reţine că termenul de prescripţie se suspendă pe perioada cuprinsă între data începerii inspecţiei fiscale şi data emiterii actului administrativ fiscal ca urmare a efectuării inspecţiei fiscale.

Speţei îi sunt incidente şi dispoziţiile art. 105 alin. (7) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care precizează începerea inspecţiei fiscale trebuie consemnată în registrul unic de control."

Din dispoziţiile legale menţionate mai sus, se reţine că inspecţia fiscală se consemnează în registrul unic de control şi data menţionată în registru reprezintă data începerii inspecţiei fiscale, în cazul de faţă 12.12.2016.

Termenul de prescripţie se suspendă pe perioada cuprinsă între data începerii inspecţiei fiscale şi data emiterii actului administrativ fiscal ca urmare a efectuării inspecţiei fiscale. Prevederile legale care reglementează prescripţia extinctivă sunt imperative, acestea limitând perioada de timp în care se poate valorifica un drept.

Cu privire la data de la care începe să curgă termenul de prescripţie în cazul verificării obligaţiilor fiscale reprezentând impozit pe profit se constată că aceasta este în strânsă legătură cu momentul în care s-a născut creanţa fiscală, respectiv cu momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le generează.

În ceea ce priveşte momentul la care se naşte dreptul organului fiscal de a stabili şi a determina obligaţia fiscală datorată şi de la care începe să curgă termenul de prescripţie, trebuie stabilit momentul în care se constituie baza de impunere care generează creanţa fiscală şi obligaţia fiscală corelativă, precum şi momentul în care se nasc dreptul de creanţă fiscală şi obligaţia fiscală corelativă.

Astfel, în sensul prevederilor art. 23 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, naşterea dreptului organului fiscal de a stabili şi a determina obligaţia fiscală datorată, este naşterea dreptului la acţiune, respectiv a dreptului organului fiscal la acţiunea de a stabili obligaţii fiscale.

Dreptul la acţiune al organului fiscal pentru stabilirea obligaţiilor fiscale se naşte la data la care a expirat termenul legal de depunere a declaraţiei fiscale pentru perioada respectivă.

În ceea ce priveşte impozitul pe profit, potrivit art. 35 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările şi completările ulterioare, în vigoare începând cu data de 01.01.2010;

"ART. 35 - Depunerea declaraţiilor de impozit pe profit

(1) Contribuabilii au obligaţia să depună o declaraţie anuală de impozit pe profit până la data de 25 aprilie inclusiv a anului următor cu excepţia contribuabililor prevăzuţi la art. 34 alin. (4), (5), (11), care depun declaraţia anuală de impozit pe profit până la termenele prevăzute în cadrul acestor aliniate".

În acelaşi sens sunt şi prevederile Anexei nr. 9 privind Instrucţiunile de completare a formularului 101 "Declaraţie privind impozitul pe profit, cod 14.13.01.04 prevăzute în O.M.F.P. nr. 101/2008 privind aprobarea modelului şi conţinutului formularelor utilizate pentru declararea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursă referitor la declaraţia privind impozitul pe profit aferent anului 2010.

Baza impozabilă s-a constituit la sfârşitul perioadei fiscale, iar dreptul de creanţă fiscală şi obligaţia corelativă s-au născut la termenul de declarare, respectiv termenul prevăzut pentru depunerea situaţiilor financiare.

Astfel, se reţine că în cazul impozitului pe profit, termenul de prescripţie a dreptului organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care legea prevede obligativitatea depunerii formularului 101 -Declaraţie privind impozitul pe profit,iar impozitul pe profit anual fiind declarat în anul următor celui de realizare, prin Declaraţia 101 depusă la organul fiscal,termenul de prescripţie începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanţa fiscală.

Astfel, pentru impozitul pe profit aferent anului 2010 declaraţia anuală se depune până la data de 25 aprilie 2011, iar termenul de prescripţie a dreptului la acţiune al organului de inspecţie fiscală începe să curgă de la data de 01.01.2012.

Societatea a depus Declaraţia 101 privind impozitul pe profit pentru anul 2010 la data de 20.04.2011, fiind înregistrată sub nr. x, şi declaraţie rectificativă în data de 15.09.2011 înregistrată sub nr. x, iar prescripţia dreptului la acţiune a organului de inspecţie fiscală începe să curgă de la data de 01.01.2012.

În ceea ce priveşte impozitul pe profit supus verificării, respectiv pentru perioada 01.01.2010 - 31.12.2011 inspecţia fiscală a fost începută în data de 12.12.2016, conform înregistrării din Registrul unic de control la poz. 112 şi finalizată în data de 24.03.2017, iar Decizia de impunere nr. x a fost emisă la data de 10.04.2017.

Astfel, în perioada cuprinsă între 12.12.2016 - 10.04.2017, prescripţia dreptului organelor de inspecţie fiscală de a stabili obligaţii fiscale a fost suspendată potrivit prevederilor art. 92 alin. (2) lit. b) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Raportat la data la care începe să curgă termenul de prescripţie, respectiv 01.01.2012 pentru impozitul pe profit şi având în vedere perioada de suspendare a cursului acesteia rezultă că până la data începerii verificării, respectiv 12.12.2016, data înregistrării în Registrul unic de control la poziţia 112, obligaţiile suplimentare de plată de natura impozitului pe profit au fost stabilite înlăuntrul termenului de prescripţie.

În ceea ce priveşte TVA, se reţine că potrivit prevederilor art. 156 indice 2 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, aplicabilă în ceea ce priveşte TVA al anului 2010:

(1) Persoanele înregistrate conform art. 153 trebuie să depună la organele fiscale competente, pentru fiecare perioadă fiscală, un decont de taxă, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se încheie perioada fiscală respectivă.

Potrivit acestor prevederi legale, pentru perioada 01.12.2010-31.12.2010, contribuabilul trebuia să depună decontul de TVA până la data de 25.01.2011, inclusiv, data la care se constituie baza de impunere, iar termenul de prescripţie al dreptului organului fiscal de a stabili TVA suplimentară începe să curgă de la data de 01.01.2012.

Raportat la data începerii inspecţiei fiscale, care este reprezentată de data înscrierii în Registrul unic de control, respectiv 12.12.2016 la poziţia 112, reiese cu claritate că, dreptul organului fiscal de a stabili TVA suplimentară aferentă perioadei 01.12.2010 - 31.12.2010, nu era prescris.

Referitor la susţinerea societăţii potrivit căreia "Decizia Comisiei Fiscale Centrate nr. 7/2011 nu a fost publicată în Monitorul Oficial, nu a fost făcută publică contribuabilului, astfel încât nu este opozabilă contribuabilului, se reţine că această decizie are rol de interpretare a dispoziţiilor de natură procedurală.

În consecinta, exceptia prescriptiei invocata de reclamanta a fost apreciată că nefondată.

Referitor la criticile reclamantei privind reverificarea, se constata de instanta ca prin Decizia de reverificare nr. 61019/24.10.2016, primită de societate în data de 02.11.2016, s-a stabilit în conformitate cu prevederile art. 128 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, apariţia unor date suplimentare necunoscute organului de inspecţie fiscală la data efectuării inspecţiei fiscale, care influenţează rezultatele acesteia, respectiv faptul că începând cu 01.07.2010 A. şi Electrocentrale Bucureşti S.A. nu îşi mai pot asuma calitatea de "consumator întreruptibil" şi astfel nu se mai califică începând cu această dată pentru obţinerea reducerilor la preţul de valorificare a gazelor din producţia internă întrucât nu îndeplinesc condiţia referitoare la calitatea de "consumator întreruptibil" impusă de Hotărârea AGA nr. 3/2010 adoptată şi în baza Memorandumului cu tema "Prelungirea acordării de discounturi pentru clienţi ai S.N.G.N. Romgaz S.A. pentru anul 2010, aprobat de Guvernul României şi înregistrat sub nr. x/19.02.2010, astfel ca aspectele contestate cu privire la neîndeplinirea condiţiilor legale de reverificare nu pot fi reţinute.

Referitor la suma de 15.283.635 iei reprezentând 10.150.838 RON - impozit pe profit, 5.132.797 RON - taxa pe valoarea adăugată, judecătorul fondului a constatat că instanţa este învestită să se pronunţe dacă în mod legal S.N.G.N. Romgaz S.A. a diminuat veniturile în perioada 2010- 2011 şi TVA aferentă, urmare acordării reducerilor de preţ la valorificarea gazelor naturale din producţie internă ia A. şi Electrocentrale Bucureşti, în condiţiile în care aceste societăţi nu mai deţineau statutul de consumator intreruptibil începând cu 01.07.2010 şi înregistrau datorii restante către operatorul de transport gaze naturale.

Reclamanta sustine ca Decizia Comisiei Fiscale Centrale nr. 7/2011 nu a fost publicată în Monitorul Oficial, nu a fost făcută publică contribuabilului, astfel încât nu este opozabilă, se constata ca decizia are rol de interpretare a dispoziţiilor de natură procedurală, neavand aplicare directa in raporturile de drept fiscal .

În fapt s-a constatat că, raportat la creanta fiscala stabilita de organele fiscale, pentru anul gazier 01.07.2010 - 30.06.2011 S.N.T.G.N. Transgaz S.A, în calitate de operator al sistemului de transport (O.S.T.) a încheiat:

- cu A. în calitate de utilizator al Sistemului Naţional de Transport şi beneficiar al serviciilor de utilizator al reţelei (UR), Contractul de transport gaze naturale (pentru servicii intreruptibile) nr. 21/29.06.2010 semnat de părţi în 21.07.2010;

- cu Electrocentrale Bucureşti S.A. CUI x în calitate de utilizator al Sistemului Naţional de Transport (SNT) beneficiar al serviciilor utilizator al reţelei (UR), Contractul de transport gaze naturale (pentru servicii intreruptibile) nr. 31/29.06.2010, semnat de părţi în 15.07.2010.

Paratele au constatat ca în baza calităţii de consumator intreruptibil, cele două societăţi au beneficiat de tarife reduse şi la preţul de cumpărare a gazelor de la reclamanta în condiţiile în care începând cu data de 01.07.2010 A. şi Electrocentrale Bucureşti S.A. nu îşi mai pot asuma calitatea de "consumator întreruptibil " şi astfel nu se mai califică începând cu această dată pentru obţinerea reducerilor la preţul de valorificare a gazelor din producţia internă întrucât nu îndeplinesc condiţia referitoare la calitatea de "consumator întreruptibil" impusă de Hotărârea AGA nr. 3/2010 adoptată şi în baza Memorandumului cu tema "Prelungirea acordării de discounturi pentru clienţi ai S.N.G.N. ROMGAZ pentru anul 2010", aprobat de Guvernul României şi înregistrat sub nr. x/19.02.2010.

Organele de inspecţie fiscală din cadrul Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Alba au constatat prin Raportul de inspecţie fiscală nr. x/10.04.2017 că în perioada 01.01.2010-31.12.2011, reclamanta a acordat reduceri comerciale pentru gazele naturale, astfel:

- pentru Electrocentrale Bucureşti S.A, valoarea totală a reducerilor comerciale acordate de societate în perioada 2010-2011 este de 15.688.250 RON.

- pentru A. S.A, valoarea totală a reducerilor comerciale acordate de societate în perioada 2010-2011 este de 48.966.769 RON.

Din analiza modului de acordare a reducerilor comerciale pentru consumatorii intreruptibili, organele de inspecţie fiscală au constatat că acestea au fost acordate în mod incorect deoarece:

- nu au fost respectate condiţiile prevăzute în contractele comerciale cadru nr. x/2009 încheiat cu Electrocentrale Bucureşti S.A. şi nr. 9/2009 încheiat cu A. şi nu au fost verificate la data încheierii actelor adiţionale nr. x (în cazul Electrocentrale Bucureşti SA) respectiv nr. 1 şi nr. 2 (în cazul A.) îndeplinirea condiţiilor pentru statutul de consumator intreruptibil;

- din informaţiile rezultate ca urmare a inspecţiei fiscale la S.N.T.G.N. Transgaz S.A. a rezultat faptul că Electrocentrale Bucureşti S.A. şi A. nu se mai calificau începând cu 01.07.2010 pentru statutul de consumator intreruptibili;

- Hotărârea AGA nr. 3/2010 nu a fost pusă în aplicare în mod corect, deoarece la art. 1 se preciză că reducerile comerciale se acordă avându-se în vedere condiţionalizările din memorandum, în care se preciză că reducerile comerciale se acordă unor clienţi care deţin statut de consumatori intreruptibili;

- nu au fost prezentate documente din care să rezulte că societatea a întreprins demersuri pentru a verifica statutul de întreruptibil (A. si Electrocentrale) pentru perioada 2010-2011.

Electrocentrale Bucureşti S.A. şi A. nu mai beneficiau de reducerile de preţ,iar organele de inspecţie fiscală au constatat că sunt incidente prevederile art. 11 alin. (1), art. 19 alin. (1), art. 137 alin. (1) şi alin. (3) lit. a), art. 138 lit. c) şi art. 158 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu pct. 12 din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, şi pct. 51(5) din O.M.F.P. nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, iar consecinţa fiscală a diferenţei constatate o reprezintă diminuarea nejustificată a bazei de impozitare în ceea ce priveşte impozitul pe profit şi TVA colectată, având drept efect fiscal nedeclararea şi nevirarea la scadenţă a obligaţiilor datorate reprezentând impozit pe profit în sumă de 10.150.838 RON şi taxa pe valoarea adăugată în sumă de 5.132.797 RON.

Raportat la starea de fapt constata de organul fiscal, in materia impozitului pe profit, sunt aplicabile prevederile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, coroborate cu cele ale pct. 12 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, potrivit carora profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile.

De asemenea, sunt incidente şi prevederile O.M.F.P. nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, anexa nr. 1,secţiunea 8, pct. 51 alin. (5).

În materia taxei pe valoarea adăugată, sunt aplicabile prevederile art. 137 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările şi completările ulterioare, privind baza de impozitare pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii efectuate în interiorul ţării, în vigoare începând cu data de 01.01.2010, conform carora baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată, pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii, este constituită din tot ceea ce constituie contrapartida obţinută sau care urmează a fi obţinută de furnizor sau prestator din partea cumpărătorului.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 138 lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal coroborate cu cele ale pct. 20(1) pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii, nu se cuprind reducerile acordate de furnizori direct clienţilor la data exigibilităţii taxei, iar în cazul în care acestea sunt acordate după livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor baza de impozitare se reduce.

De asemenea, potrivit art. 158 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, orice persoană obligată la plata taxei pe valoarea adăugată poartă răspunderea pentru calcularea corectă şi plata la termenul legal a taxei pe valoarea adăugată către bugetul de stat şi pentru depunerea la termenul legal a deconturilor de taxă pe valoarea adăugată.

În perioada 01.07.2010 -31.12.2011 reclamanta a facturat livrările de gaze naturale din producţia internă către Electrocentrale Bucureşti S.A. şi A. cărora le-a acordat reducerea comercială (remiza K4) pentru consumatori intreruptibili, în condiţiile în care cele două societăţi nu mai deţineau statutul de consumator intreruptibil începând cu 01.07.2010, valoarea totală a reducerilor comerciale acordate de reclamanta în perioada 2010-2011 clientului A. este de 48.966.769 RON, iar clientului Electrocentrale Bucureşti S.A. este de 15.688.250 RON.

Consecinţa fiscală a acordării reducerilor la preţul de valorificare a gazelor naturale din producţia internă pentru consumatorii intreruptibili o reprezintă diminuarea veniturilor societăţii în anul 2010 cu suma de 64.655.019 RON şi a impozitului pe profit cu suma de 10.150.838 RON, şi diminuarea nejustificată a bazei de impozitare privind TVA colectată cu suma de 21.386.652 RON şi implicit reducerea TVA colectată cu sumă de 5.132.797 RON.

Reclamanta a acordat reduceri de preţ pentru gazele naturale din producţia internă în baza Memorandumul cu tema "Prelungirea acordării de discounturi pentru clienţi ai S.N.G.N. Romgaz S.A. pentru anul 2010" înregistrat sub nr. x/19.02.2010 aprobat de Guvernul României privind aprobarea politicii de acordare a reducerilor la preţul de valorificarea gazelor din producţia internă pentru perioada 01.01.2010- 31.12.2010, cu respectarea următoarelor condiţii: 17 USD/1000 mc pentru toate categoriile de clienţi, din care pentru plăţi în avans 10.60 USD 71000 m.c., maxim, pentru consum constant 3,20 USD/1000m.c.; 30 USD/1000 m.c. pentru clienţii care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: a) se află în portofoliul de clienţi ai S.N.G.N. Romgaz S.A. la data 31.03.2009; b) au contractată cu S.N.G.N. Romgaz S.A. o cantitate de gaze naturale mai mare de 30 milioane m.c./luna; c)deţin statut de consumator intreruptibil; d)plata consumului curent de gaze naturale;e) încheierea unor grafice de eşalonare a datoriilor în cazul în care ele nu există; f) respectarea strictă a termenelor de plată"

Adunarea Generală a Acţionarilor a S.N.G.N. Romgaz S.A. Mediaş a adoptat prin art. 1 din Hotărârea nr. 3/2010, continuarea politicii de acordare a reducerilor la preţul de valorificare al gazelor naturale din producţia internă pentru perioada 01.01.2010 -31.12.2010, cu respectarea precizărilor Consiliului Concurenţei formulate în Adresa nr. x/10.02.2010 şi a condiţiilor precizate în Memorandum, pentru justificarea acordării reducerilor comerciale pentru consumatorii întreruptibili. S.N.G.N. Romgaz S.A. a prezentat organelor de inspecţie fiscală Adresa nr. DO/F 970/08.11.2010 emisă de S.N.T.G.N. Transgaz S.A. în care se precizează că A. şi Electrocentrale Bucureşti S.A. au încheiate servicii de transport intreruptibile cu S.N.T.G.N. Transgaz S.A.

Raportat la starea de fapt fiscala si in baza actelor normative aplicabile, organul fiscal a apreciat ca reducerile comerciale (remiză K4) acordate de către reclamanta clienţilor A. şi Electrocentrale Bucureşti S.A, au fost acordate în mod nelegal, deoarece nu au fost respectate condiţiile prevăzute în contractele comerciale cadru nr. x/2009 încheiat cu Electrocentrale Bucureşti S.A. respectiv nr. 9/2009 încheiat cu A. şi în actele adiţionale la aceste contracte în sensul în care reclamanta nu a verificat la data încheierii actelor adiţionale nr. x (în cazul Electrocentrale Bucureşti S.A.) respectiv nr. 1 şi nr. 2 (în ceea ce priveşte A.) îndeplinirea condiţiilor pentru statutul de consumator intreruptibil. Verificarea statutului de consumator intreruptibil a fost făcuta în luna noiembrie 2010 conform adresei S.N.T.G.N. Transgaz S.A. nr. DO/F970/08.11.2010;

Or, potrivit art. 1166 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Contractul este acordul de voinţe dintre două sau mai multe persoane cu intenţia de a constitui\ modifica sau stinge un raport juridic şi, în principiu, încheierea oricărui contract este liberă potrivit principiului libertăţii de voinţă în materia contractelor însă acest principiu trebuie înţeles ca nu este vorba de o libertate în general ci de o libertate pe care o condiţionează şi o determină viaţa socială pe de o parte şi dispoziţiile cuprinse în normele legale pe de altă parte. Având în vedere cele menţionate, rezulta că, potrivit C. civ., contractul este un acord de voinţă între două sau mai multe părţi, prin care se constituie, se modifică ori se stinge un raport juridic de obligaţii, iar prin încheierea contractului se înţelege realizarea acordului de voinţă al părţilor asupra clauzelor contractuale. Acest acord se realizează prin întâlnirea, pe deplin concordantă, sub toate aspectele, a unei oferte de a contracta, cu acceptarea acelei oferte. Oferta de a contracta şi acceptare a ei reprezintă cele două laturi ale voinţei de a contracta, laturi care, iniţial, apar separate, dar care prin întâlnirea lor, ajung a se reuni în ceea ce se numeşte acordul de voinţă. Totodată, potrivit art. 1270 alin. (1) din C. civ., "Contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante.", coroborat cu cele ale art. 1272 din acelaşi act normativ "Contractul valabil încheiat obligă nu numai la ceea ce este expres stipulat, dar şi la toate urmările pe care legea, obiceiul sau echitatea le dă obligaţiei, după natura sa. ", reiese caracterul obligatoriu al contractului legal încheiat.

Potrivit RIF 2017, reconsiderarea obligaţiilor fiscale ale Societăţii cu privire la impozitul pe profit şi la TVA s-a întemeiat pe informaţiile rezultate în urma inspecţiei fiscale desfăşurate la Transgaz, organele de control concluzionând că acordarea reducerilor comerciale s-a realizat pe baza statutului preferenţial de consumator întreruptibil al celor două societăţi comerciale, iar în urma controlului efectuat la SNTGN Transgaz S.A. s-a constatat că S.C. A. şi S.C. Electrocentrale Bucureşti S.A. nu îndeplineau condiţiile legale pentru a beneficia de statutul preferenţial, datorită faptului că înregistrau datorii restante la operatorul de transport .

Analizand actele depuse in probatiune se constata ca documentele statutare ale Societăţii nu condiţionau acordarea reducerilor comerciale de existenţa unui contract valabil încheiat pentru servicii întreruptibile de transport al gazelor naturale, ci de statutul de consumator întreruptibil, fiind aprobata acordarea reducerilor comerciale către anumiţi clienţi sub condiţia deţinerii de consumator întreruptibil, nefiind necesara în existenţa unui contract valabil încheiat cu Transgaz pentru servicii întreruptibile de transport al gazelor naturale.

Statutul de consumator întreruptibil nu depinde de existenţa unui contract valabil încheiat cu Transgaz, potrivit dispozitiilor art. 5 din Ordinul nr. 530/2006 privind valorificarea cantităţilor de gaze naturale pe piaţa internă şi măsuri pentru întărirea disciplinei în sectorul gazelor naturale, emis de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale (ANRGN), astfel cum era în vigoare la data acordării reducerilor comerciale de către Societate, care dispune in sensul in care (1) Prin excepţie de la prevederile art. 3 alin. (2), pentru consumatorul eligibil care optează pentru statutul de consumator întreruptibil, structura amestecului de gaze naturale poate fi diferită de cea a celorlalţi consumatori, respectiv va fi formată dintr-un procent al gazelor naturale din producţia internă identic cu cel al celorlalţi consumatori şi dintr-o cotă procentuală de gaze naturale noi cel mult egală cu cea a gazelor naturale din import. Structura este identică pentru toţi consumatorii întreruptibili. Consumatorul întreruptibil reprezintă consumatorul care poate contribui decisiv la menţinerea funcţionării în deplină siguranţă a Sistemului naţional de transport al gazelor naturale şi a sistemelor de distribuţie, prin acceptarea reducerii consumului, până la oprire, în conformitate cu prevederile stipulate la art. 4 alin. (1) din Directiva Consiliului European 2004/67/CE, în scopul asigurării protecţiei aprovizionării consumatorilor casnici în următoarele situaţii:

a) întreruperea parţială a aprovizionării cu gaze naturale pe o perioadă ce urmează a fi stabilită; b) temperaturi extrem de joase într-o perioadă de vârf determinată la scară naţională; perioadele climatice cele mai reci, constatate statistic la fiecare 20 de ani, când cererea de gaze este extrem de mare.

(3) Poate opta pentru calitatea de consumator întreruptibil acel consumator eligibil care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

- are un consum orar constant de minimum 30.000 mc în intervalul octombrie - martie;

- poate fi întrerupt în mod operativ şi în termen de cel mult 24 de ore fără a îi fi afectată securitatea tehnică a instalaţiilor şi echipamentelor.

(4) Consumatorul eligibil care optează pentru statutul de consumator întreruptibil are obligaţia să încheie un contract pentru prestarea serviciilor întreruptibile de transport al gazelor naturale prin Sistemul naţional de transport.

(4) Pentru acoperirea necesarului de consum, consumatorul întreruptibil are dreptul de a contracta gaze naturale din producţia internă în limita permisa de capacitatea de transport rezervată în regim întreruptibil, precum şi în limita cantităţilor transportate pe baza contractelor pentru prestarea serviciilor întreruptibile de transport al gazelor naturale prin Sistemul naţional de transport.

(41) Exercitarea opţiunii pentru statutul de consumator întreruptibil nu exonerează consumatorii eligibili de respectarea contractelor încheiate cu terţii, în derulare.

(42) Prealabil încheierii contractului pentru prestarea serviciilor întreruptibile de transport al gazelor naturale prin Sistemul naţional de transport, consumatorii eligibili au obligaţia certificării îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. (2), (3) şi (4), operaţiune care se realizează în baza unei proceduri elaborate de către Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale "Transgaz" - S.A. şi avizate de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului ordin.

(43) Procedura prevăzută la alin. (42) va fi elaborată cu respectarea prevederilor Legii nr. 346/2007 privind măsuri pentru asigurarea siguranţei în aprovizionarea cu gaze naturale şi ale Planului de acţiune pentru situaţii de urgenţă pentru anul gazier 2009-2010.

(41) După avizarea favorabilă de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, procedura prevăzută la alin. (42) se publică pe site-ul Societăţii Naţionale de Transport Gaze Naturale "Transgaz" - S.A. şi al emitenţilor prezentului ordin."

Statutul de consumator întreruptibil se dobândea prin opţiunea exercitată în acest sens de consumatorul eligibil care îndeplinea condiţiile prevăzute de alin. (3) al aceluiaşi articol iar nu prin acordare de către ANRGN sau de către Transgaz a acestui statut si nu depindea de încheierea unui contract pentru prestarea serviciilor întreruptibile de transport al gazelor naturale prin SNT. Încheierea unui astfel de contract era o consecinţă obligatorie a exercitării opţiunii menţionate, iar nu o precondiţie a unei astfel de opţiuni.

De altfel, acest aspect rezultă şi din conţinutul Deciziei ANRE nr. 1137/2010, citate de organele fiscale în RIF 2017. Astfel, potrivit art. 2 din decizie, aceasta se aplica "consumatorilor care şi-au exercitat dreptul de eligibilitate şi care solicită încheierea unui contract", de unde rezultă faptul că exercitarea opţiunii şi încheierea contractului sunt aspecte distincte.

Condiţiile aplicabile în vederea dobândirii statutului de consumator întreruptibil erau strict cele reglementate de art. 5 alin. (3) din Ordinul ANRGN nr. 530/2006, iar nu de procedura aprobată prin Decizia nr. 1137/2010. Din contră, art. 8 din respectiva procedură, invocat de organele fiscale în vederea susţinerii neregularităţii acordării reducerilor comerciale, viza "motivele de refuz pentru încheierea contractului pentru prestarea serviciilor întreruptibile de transport al gazelor naturale prin SNT", iar nu pentru dobândirea statutului de consumator întreruptibil.

Astfel, condiţiile aplicabile dobândirii statutului de consumator întreruptibil sunt distincte de cele aplicabile încheierii contractului pentru prestarea serviciilor întreruptibile de transport al gazelor naturale prin SNT,iar dobândirea respectivului statut nu era condiţionată de încheierea prealabilă a unui contract având un astfel de obiect.

Chiar dacă respectivul statut (de consumator întreruptibil) ar fi fost condiţionat de existenţa unui contract încheiat cu Transgaz, această condiţie era îndeplinită la data acordării, de către Societate, a reducerilor comerciale.

Potrivit art. 8 din procedura Transgaz aprobată prin Decizia ANRE nr. 1137/2010, situaţia prevăzută de art. 43 alin. (2), lit. g), din Codul reţelei pentru Sistemul naţional de transport al gazelor naturale (i.e., înregistrarea de către utilizatorul reţelei a unor datorii restante provenite din derularea contractelor de servicii de transport anterioare) putea reprezenta un motiv de refuz al Transgaz de a încheia contractul pentru prestarea serviciilor întreruptibile de transport al gazelor naturale prin Sistemul naţional de transport.

Având în vedere încheierea de către Transgaz a contractelor nr. x din 29.06.2010 şi nr. 31 din 29.06.2010 cu A. şi, respectiv, cu B., rezultă că, în cazul în care cele două societăţi se aflau într-adevăr în situaţia prevăzută de art. 43 alin. (2), lit. g), din Codul reţelei pentru Sistemul naţional de transport al gazelor naturale, Transgaz a înţeles să nu se prevaleze de acel motiv de refuz la încheierea contractelor. După cum s-a reţinut şi prin RIF 2017, la solicitarea Societăţii, Transgaz a confirmat existenţa contractelor pentru servicii întreruptibile, prin adresa nr. x/08.11.2010.

In consecinţă, respectivele contracte au fost încheiate, cel puţin aparent, în mod valabil, producând efectele prevăzute în cuprinsul lor, inclusiv pe acela de a conferi celor două societăţi statutul de consumator întreruptibil, în măsura în care s-ar considera că acesta era un efect condiţionat de încheierea tipului de contract menţionat anterior.

Mai mult, statutul de consumator întrcruptibil al celor două societăţi, precum şi calitatea acestora de parte în contracte pentru prestarea serviciilor întreruptibile de transport al gazelor naturale prin SNT fuseseră confirmate prin următoarele acte normative: Planul de acţiuni din 2 decembrie 2009 pentru situaţii de urgenţă pentru anul gazier 2009- 2010 (secţiunea B), aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 1523/2009, publicată în Monitorul Oficial în data de 22.12.2009 şi Planul de acţiune pentru situaţii de urgenţă pentru anul gazier 2010-2011 (secţiunea B), aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 1365/2010,

Astfel, constatările organelor fiscale, incluse în raportul de inspecţie fiscală au fost considerate neîntemeiate întrucât calitatea de consumator întreruptibil nu depindea de existenţa unui contract valabil încheiat cu S.N.T.G.N. Transgaz S.A.

Starea de fapt fiscala a fost stabilita in baza probelor administrate in cauza si anume, Decizia de impunere nr. x/10.04.2017; Raportul de inspecţie fiscală nr. x/10.04.2017; decizia nr. 54/2017 emisa in solutionarea contestatiei; Memorandumul nr. 1/4427/09.02.2010 al ministrului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, înregistrat la Cabinetul primului-ministru cu nr. x/19.02.20103; Hotărârea AGA Romgaz nr. 3/25.02.2010; Contestaţia prealabilă formulată de SNGN Romgaz S.A., emisă cu nr. x/15.06.2017 şi înregistrată de DGRFP Braşov - AJFP Alba cu nr. x/16.06.2017; Note scrise înregistrate de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor cu nr. 54623/26.07.2017; Minuta şedinţei din data de 26.07.2017; Decizia nr. 1137/2010 emisă de ANRE; Anexa nr. 8 Extras din Raportul de inspecţie fiscală x/30.09.2014; Jurisprudenta; Adresa ANRE nr. x/03.07.2008, cuprinzând Poziţia oficială a Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei cu privire la circumstanţele divergenţei contractuale dintre S.C. A. şi S.N. G.N Romgaz S.A.; Planul de acţiuni din 2 decembrie 2009 pentru situaţii de urgenţă pentru anul gazier 2009-2010 (secţiunea B), aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 1523/2009; Planul de acţiune pentru situaţii de urgenţă pentru anul gazier 2010-2011, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 1365/2010.

Înalta Curte apreciază că sentinţa atacată este legală, în raport cu motivele de casare invocate.

Astfel, în ceea ce priveşte criticile din recursuri subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurentele-pârâte susţin interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor Codul fiscal, a normelor metodologice de aplicare a acestuia, precum şi a Deciziei ANRE nr. 1137/2010, pe baza aspectelor reţinute în actele administrativ-fiscale atacate, fără însă a combate în niciun fel argumentele judecătorului fondului prin care se concluzionează în sensul caracterului legal al reducerilor comerciale acordate de reclamantă societăţilor comerciale A. şi Electrocentrale Bucureşti S.A..

Aceste argumente sunt, în esenţă, următoarele:

- statutul de consumator întreruptibil al societăţilor menţionate nu depindea de existenţa unui contract valabil încheiat cu Transgaz, ci acest statut se dobândea prin opţiunea exercitată în acest sens de consumatorul eligibil care îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 5 alin. (3) din Ordinul nr. 530/2006 privind valorificarea cantităţilor de gaze naturale pe piaţa internă şi măsuri pentru întărirea disciplinei în sectorul gazelor naturale, emis de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale (ANRGN), iar nu prin acordare de către ANRGN sau de către Transgaz a acestui statut si nu depindea de încheierea unui contract pentru prestarea serviciilor întreruptibile de transport al gazelor naturale prin SNT. Încheierea unui astfel de contract era o consecinţă obligatorie a exercitării opţiunii menţionate, iar nu o precondiţie a unei astfel de opţiuni.

- condiţiile aplicabile în vederea dobândirii statutului de consumator întreruptibil erau strict cele reglementate de art. 5 alin. (3) din Ordinul ANRGN nr. 530/2006, iar nu de procedura aprobată prin Decizia nr. 1137/2010. Din contră, art. 8 din respectiva procedură, invocat de organele fiscale în vederea susţinerii neregularităţii acordării reducerilor comerciale, viza "motivele de refuz pentru încheierea contractului pentru prestarea serviciilor întreruptibile de transport al gazelor naturale prin SNT", iar nu pentru dobândirea statutului de consumator întreruptibil. Ca urmare, condiţiile aplicabile dobândirii statutului de consumator întreruptibil sunt distincte de cele aplicabile încheierii contractului pentru prestarea serviciilor întreruptibile de transport al gazelor naturale prin SNT, iar dobândirea respectivului statut nu era condiţionată de încheierea prealabilă a unui contract având un astfel de obiect.

- chiar dacă respectivul statut (de consumator întreruptibil) ar fi fost condiţionat de existenţa unui contract încheiat cu Transgaz, această condiţie era îndeplinită la data acordării, de către Societate, a reducerilor comerciale. Potrivit art. 8 din procedura Transgaz aprobată prin Decizia ANRE nr. 1137/2010, înregistrarea de către utilizatorul reţelei a unor datorii restante provenite din derularea contractelor de servicii de transport anterioare putea reprezenta un motiv de refuz al Transgaz de a încheia contractul pentru prestarea serviciilor întreruptibile de transport al gazelor naturale prin Sistemul naţional de transport. Având în vedere însă încheierea de către Transgaz a contractelor nr. x din 29.06.2010 şi nr. 31 din 29.06.2010 cu A. şi, respectiv, cu B., rezultă că, în cazul în care cele două societăţi se aflau într-adevăr în situaţia prevăzută de art. 43 alin. (2), lit. g), din Codul reţelei pentru Sistemul naţional de transport al gazelor naturale, Transgaz a înţeles să nu se prevaleze de acel motiv de refuz la încheierea contractelor.

- statutul de consumator întreruptibil al celor două societăţi, precum şi calitatea acestora de parte în contracte pentru prestarea serviciilor întreruptibile de transport al gazelor naturale prin SNT fuseseră confirmate şi prin alte acte normative, respectiv Planul de acţiuni din 2 decembrie 2009 pentru situaţii de urgenţă pentru anul gazier 2009- 2010 (secţiunea B), aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 1523/2009, publicată în Monitorul Oficial în data de 22.12.2009 şi Planul de acţiune pentru situaţii de urgenţă pentru anul gazier 2010-2011 (secţiunea B), aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 1365/2010.

În mod evident, legalitatea acordării reducerilor comerciale nu depindea de verificarea statutului de consumator întreruptibil al societăţilor comerciale sus menţionate, atâta timp cât acest statut exista la data acordării reducerilor, conform celor arătate mai sus. De asemenea, nu prezintă relevanţă pretinsa nerespectare a condiţiilor de acordare a reducerilor comerciale, stipulate în contractele cadru încheiate între reclamantă şi societăţile A. şi B., în condiţiile în care reducerile comerciale acordate acestor societăţi au avut la bază Memorandumul nr. 1/4427/09.02.2010 şi Hotărârea AGA Romgaz nr. 3/25.02.2010, iar nu prevederile contractuale.

Nu sunt relevante în cauză referirile din recursul declarat de DGRFP Braşov şi AJFP Alba la celelalte condiţii prevăzute în Memorandum pentru acordarea reducerilor comerciale (plata consumului curent de gaze naturale, încheierea unor grafice de eşalonare a datoriilor, respectarea strictă a termenelor de plată) atâta timp cât din analiza deciziei de soluţionare a contestaţiei atacate rezultă că unicul temei reţinut al nelegalităţii acordării reducerilor comerciale l-a constituit pretinsa lipsă a statutului de consumator întreruptibil al societăţilor A. şi B..

Nu pot fi primite nici criticile formulate de aceste recurente din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din noul C. proc. civ., dat fiind că din analiza considerentelor sentinţei atacate rezultă cu evidenţă că instanţa fondului a avut în vedere argumentaţia prezentată de autorităţile pârâte în decizia de soluţionare a contestaţiei, iar soluţia de admitere a acţiunii este reflectată întrutotul de argumentele acolo expuse.

Deliberând asupra excepţiei lipsei de interes a recursului incident, Înalta Curte o apreciază drept întemeiată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel, se constată că prin recursul incident se solicită înlăturarea considerentelor sentinţei atacate care au stat la baza respingerii excepţiei prescripţiei dreptului organelor fiscale de a stabili obligaţii fiscale suplimentare pentru anul 2010 şi modificarea acestor considerente în sensul admiterii prescripţiei privind constatările organelor fiscale pentru anul respectiv.

În cauză, însă, pentru motivele arătate mai sus, au fost considerate ca nefondate recursurile principale declarate de autorităţile pârâte, fiind astfel menţinută soluţia pronunţată prin sentinţă, respectiv anularea actelor administrativ-fiscale atacate pentru motive de nelegalitate care ţin de fondul raportului juridic fiscal.

Ca urmare, este evidentă lipsa oricărui folos practic pentru recurenta-reclamantă, ce ar rezulta din modificarea considerentelor instanţei în sensul solicitat, în condiţiile în care soluţia de admitere a acţiunii sale a fost menţinută.

Înalta Curte are în vedere şi faptul că recursul incident, exercitat în condiţiile art. 491 raportat la art. 472 şi 474 din noul C. proc. civ., are un caracter accesoriu în raport cu recursul principal, caracter care rezultă cu pregnanţă din conţinutul dispoziţiilor art. 472 alin. (2) din noul C. proc. civ., care stipulează dependenţa soluţiei date recursului incident de cea dată recursului principal.

2.2. Temeiul legal al soluţiilor adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile formulate de pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov prin reprezentant Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba împotriva sentinţei nr. 205/2018 din 17 octombrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

De asemenea, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 248 alin. (1), art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., va respinge, ca lipsit de interes, recursul incident formulat de reclamanta Societatea Naţională de Gaze Naturale Romgaz S.A. împotriva aceleiaşi sentinţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov prin reprezentant Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba împotriva sentinţei nr. 205/2018 din 17 octombrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Respinge, ca lipsit de interes, recursul incident formulat de reclamanta Societatea Naţională de Gaze Naturale Romgaz S.A. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 7 iulie 2021.