Exclusion of Special-Needs Student Companion from School Premises Under Internal Rules Not Constituting Discriminatory Act

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 17.09.2014, sub nr. x/2014, reclamanta A. a chemat în judecată pârâţii Şcoala Generală nr. 131 din Bucureşti, Agenţia de Plăţi şi Inspecţie Socială a Municipiului Bucureşti şi Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării, solicitând anularea actului administrativ - Hotărârea CNCD nr. 186/26.03.2014 comunicată în data de 30.04.2014.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civile nr. 1778 din 21 mai 2019, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Agenţia pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a Municipiului Bucureşti;

- a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a Municipiului Bucureşti, cu sediul în Bucureşti, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

- a respins acţiunea, în rest, formulată de reclamantul B., domiciliat în Bucureşti, în contradictoriu cu pârâţii Şcoala Generală nr. 131 Bucureşti, cu sediul în Bucureşti, şi Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării, cu sediul în Bucureşti, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 1778 din 21 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII – a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamantul B. .

În opinia recurentului, hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material şi conţine motive străine de natura cauzei fiind incidente prevederile articolului 488 alin. (6) şi (8) .

O primă critică a recurentului priveşte soluţia de admitere a excepţie lipsei calităţii procesuale pasive a APISMB.

Recurentul arată că prin petiţia adresată CNCD s-a solicitat constatarea caracterului discriminatoriu al regulamentului de ordine interioară al şcolii Generale numărul 131 Bucureşti în lipsa unor prevederi speciale pentru copii cu dizabilităţi context care îngrădeşte accesul la circulaţie al respectivilor elevii cu dizabilităţi ce trebuie să urmeze cursurile unităţii de învăţământ complet neadaptate gradului şi tipului de dizabilitate de care acesta suferă.

Nu a fost vorba despre interzicerea, îngrădirea sau limitarea accesului însoţitorilor întrucât accesul însoţitorilor a fost permis în ultimii şase ani şi şcoala nu a formulat niciodată obiecţiuni, ci dimpotrivă s-a bucurat de serviciile însoţitorului din familie.

Recurentul mai arată că nu are asistent personal iar şcoala nu are îngrijitor calificat şi nu a pus la dispoziţie îngrijiri. În atare situaţie familia a asigurat îngrijirea, supravegherea şi siguranţa copilului pe toată durata şcolarizării.

În ceea ce priveşte cea de a doua faptă de discriminare reclamantă, referitoare la exmatricularea recurentului, în recurs se arată că instanţa de fond nu a înţeles că intrarea zăvorâtă era "singura cale de acces, a elevului în unitatea de învăţământ în care era înscris. Elevul a fost exmatriculat, nu însoţitorul.

De asemenea, se afirmă că instanţa de fond a apreciat în mod greşit că familia ar fi obligată să facă cele necesare pe durata şcolarizării iar această hotărâre ar fi, în opinia recurentului, în contradicţie cu decizia 111 din 2018 a Curţii de Apel Bucureşti şi cu sentinţa Tribunalului Bucureşti din dosarul x/2016 care arată că obligaţia de desemnare şi asigurare a asistenţei şi îngrijirilor despre care este vorba este în sarcina Inspectoratului şcolar al Municipiului Bucureşti care ar fi trebuit să răspundă solicitării şcolii 131 dacă aceasta ar fi solicitat îngrijitor.

O altă critică se referă la faptul că instanţa de fond a apreciat în mod greşit că dosarul de rejudecare al Curţii ar fi avut legătură cu vreo şedinţă a Consiliului de Administraţie al şcolii 131 când, de fapt, regulile cuprinse în respectiva adresă au devenit "anexe ale regulamentului de ordine interioară al şcolii Generale 131" abia în luna noiembrie 2014, după exmatricularea elevului. Or, arată recurentul, prin acţiune a reclamat tocmai faptul că regulile privitoare la prezenţa însoţitorului nu sunt aprobate de Consiliul de administraţie al şcolii, aşa cum ar fi trebuit să fie, şi nu au fost anexate unui regulament de ordine interioară. La nivelul şcolii nu au existat norme care să vizeze copiii cu cerinţe educative speciale iar reclamantul şi familia acestuia nu au fost informaţi despre modificări posibile în cursul clasei a şasea, după şase ani de educaţie în condiţii date.

Un alt aspect invocat de recurent se referă la faptul că, în lipsa individualizării şi angajării asistentului personal de către Direcţia Generală de asistenţă socială protecţia copilului, Tribunalul Bucureşti a dispus ca unitatea de învăţământ să asigure îngrijiri pe durata şcolarizării prin "îngrijitor calificat, astfel cum s-a stabilit prin ordonanţa preşedenţială din dosarul x/2016 Hotărârea 128 din 2013 nu face obiectul hotărârii 186 din 2013 şi nu există legătură între acestea două.

În ceea ce priveşte evacuarea însoţitorului, recurentul arată că aceasta nu a fost generată de refuzul acestuia de a respecta regulile privitoare la prezenţa însoţitorului legal, asistentului personal, ci de refuzul conducerii unităţii de învăţământ de a face adaptările minime rezonabile necesare căruciorului rulant al reclamantului în Şcoala 131, între adaptările minime rezonabile fiind şi asistenţa necesară la nevoie pe care ar fi trebuit să o dea îngrijitorul şcoli în condiţiile în care toţi angajaţii au refuzat. Toate regulile din adresa x/2012 au fost respectate de către însoţitorul reclamantului pe toată durata anilor 2007- 2013 cat elevul a fost înscris în această unitate de învăţământ. În această perioadă doar însoţitorul din familie a urcat pe braţe la etaj elevul din cauză, doar însoţitorul din familie a asigurat asistenţa la nevoie, evacuarea la incendiu, asistenţa medicală la nevoie, mobilizări, a luat notiţe şi a notat tema de acasă, a dat sprijin la efectuarea exerciţiilor fizice, şi altele ca acestea. În niciuna dintre situaţii însoţitorul reclamantului nu putea fi pedepsit cu 45 de zile de îngrijiri certificate medico legal urmare a evenimentului din 3 aprilie 2013.

Cât despre faptele penale, articolul 20 din ordonanţa de urgenţă a Guvernului 137 din 2000 arată că fapta de discriminare se stabileşte după ce a fost exclusă latura penală or, în situaţia dată, latura penală nu a fost exclusă.

În opinia recurentului, prima instanţă a avut în vedere procesul-verbal al agenţiei de plăţi şi inspecţie socială la o odată la care elevul nu mai frecventa şi se afla în provincie în vederea încheierii anului şcolar şi nu a luat în considerare că promovarea anului s-a făcut în provincie iar toate notele au fost primite tot din provincie. Curtea nu a luat în considerare nici faptul că şcoala gimnazială numărul 131 a refuzat să noteze şi să evalueze elevul cauzei şi să încheie situaţia şcolară.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimaţii-pârâţi au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat. De asemenea, intimaţii Şcoala Generală nr. 131 şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării au invocat şi excepţia nulităţii recursului.

5. Soluţia Înaltei Curţi asupra recursului.

Analizând probele administrate în cauză şi prevederile legale aplicabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Excepţia nulităţii recursului urmează să fie respinsă ca neîntemeiată, argumentele invocate de recurent putând fi circumscrise motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8, prevederi legale care au fost invocate de parte.

În ceea ce priveşte fondul recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să constată că se impune respingerea căii de atac pentru următoarele considerente:

Soluţia dată de instanţa de fond excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a APISMB este legală şi temeinică. Prima instanţă a reţinut în mod corect faptul că, aşa cum rezultă atât din conţinutul petiţiei dar şi din cel al hotărârii atacate, pârâta Agenţia pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a Municipiului Bucureşti nu a figurat în procedura din faţa Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în calitate de parte reclamată.

Contrar susţinerilor recurentului, nu este vorba de o simplă omisiune a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării de citare a acestei instituţii ci de o lipsă a calităţii procesuale care decurge din chiar obiectul petiţiei. Aspectele reclamate, şi cu privire la care CNCD s-a considerat învestit, se referă la constate caracterul discriminatoriu al Regulamentului de Ordine Interioară al Şcolii Generale nr. 131 Bucureşti în lipsa unor prevederi speciale pentru copiii cu dizabilităţi, şi la discriminarea realizată printr-o exmatriculare forţată, având la bază interdicţia accesului în şcoală, prin montarea unui zăvor la uşa de acces. Or, aceste fapte nu se refereau în mod direct, la acţiuni sau inacţiuni ale intimatei-pârâte Agenţia pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a Municipiului Bucureşti.

Faptul că această instituţie a fost menţionată în respectiva petiţie nu echivalează cu reclamarea unei fapte de discriminare din parte acesteia cât timp nu poate fi identificat un petit concret formulat în legătură cu această instituţie.

În ceea ce priveşte soluţia de respingere a acţiunii ca neîntemeiate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că sentinţa atacată este corect motivată nefiind incident nici motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., nici motivul de casare prevăzut de art. 488 alin., 1 pct. 8 din acelaşi act normativ.

Referitor la prima faptă de discriminare reclamată de recurent, prima instanţă a reţinut că, în şedinţa Consiliului de Administraţie al Şcolii cu Clasele I-VIII nr. 131 din 05.03.2012, au fost adoptate Regulile privitoare la prezenţa însoţitorului legal/asistentului personal/infirmierului copilului cu cerinţe educative speciale în clasă în timpul orelor, ca un capitol special referitor la copiii cu cerinţe educative speciale, anexat la Regulamentului de Ordine Interioară al Şcolii Generale nr. 131 Bucureşti. De asemenea, a reţinut că reprezentantul legal al reclamantului de la acel moment a refuzat primirea acestora, după cum, rezultă din cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de 06.03.2012 .

Recurentul afirmă că nu a fost vorba de o hotărâre a Consiliului de Administraţie al Şcolii ci adoptarea acestei hotărâri a intervenit ulterior, în luna noiembrie 2012.

Aceste susţineri sunt contrazise de conţinutul adresei la care s-a raportat instanţa de fond şi oricum, sunt lipsite de relevanţă întrucât, chiar dacă respectivele reguli nu se regăseau în mod explicit în Regulamentul de Organizare şi Funcţionare, acest lucru nu putea avea semnificaţia unui act de discriminare cât timp în regulament se preciza faptul că elevii integraţi în învăţământul de masă au aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi ceilalţi elevi, aspect reţinut şi de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Cu alte cuvinte, simpla lipsă a unor reglementări de detaliu cu privire la copiii cu cerinţe speciale nu este suficientă pentru reţinerea unei fapte de discriminare cât timp, în concret, activitatea scolii este astfel organizată încât să asigure acestor persoane accesul la învăţătură în condiţii de egalitate de şanse.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că, în cadrul petiţiei, recurentul a susţinut că lipsa acestor reglementări a fost invocată adeseori pentru a nu permite accesul însoţitorului elevului în şcoală. Or, instanţa de fond a reţinut în mod corect faptul că, pe baza înscrisurilor existente la dosarul administrativ (proces-verbal-dosar Curte rejudecare, proces-verbal de contravenţie nr. x/03.04.2013, dosar Curte), se reţine că evacuarea însoţitorului reclamantului din incinta unităţii şcolare a fost generată de refuzul acestuia de a respecta Regulile privitoare la prezenţa însoţitorului legal/asistentului personal/infirmierului copilului cu cerinţe educative speciale în clasă în timpul orelor. Era vorba de nerespectarea unor reguli de comportament inerente procesului de învăţământ cum ar fi să respecte programului, să nu intervină în timpul orelor pentru disciplinarea altor elevi sau cu privire la actul didactic propriu-zis, să nu perturbe ora, să nu intervină pentru disciplinarea altor elevi în timpul pauzelor şi să nu intre în discuţii contradictorii cu aceştia, să respecte cadrele didactice.

Aşadar, îndepărtarea însoţitorului s-a datorat comportamentului acestuia nu lipsei unor reglementări în cadrul ROI referitoare la situaţia elevilor cu nevoi speciale.

De asemenea, referitor la susţinerile privind lipsa unui îngrijitor în cadrul şcolii, prima instanţă a reţinut în mod corect faptul că acest aspect nu a făcut obiectul petiţiei cu care a fost sesizat pârâtul C.N.C.D şi, oricum, se reţine că, în măsura definitivării hotărârii judecătoreşti prin care şcoala a fost obligată la un astfel de demers, nerespectarea acesteia deschide calea executării silite, nu a unei noi sesizări adresate C.N.C.D.

Instanţa de fond a mai reţinut şi faptul că, în ceea ce priveşte critica potrivit căreia şcoala nu a oferit nici un sprijin de orice natură copilului cu dizabilităţi, această împrejurare a făcut obiectul sesizării pârâtului C.N.C.D. finalizate prin Hotărârea nr. 128/2013 prin care petiţia înaintată a fost respinsă, soluţia fiind confirmată de instanţa de judecată.

Recurentul afirmă că hotărârea 128 din 2013 nu face obiectul hotărârii 186 din 2013 şi nu există legătură între acestea două, această susţinere nefiind, însă, de natură să pună sub semnul întrebării raţionamentul instanţei de fond, ci confirmând, mai degrabă, cele reţinute prin sentinţa atacată, în sensul că petiţia soluţionată prin hotărârea atacată în prezenta cauză nu a avut ca obiect o discriminare decurgând din neasigurarea unui asistent personal sau din neacordarea sprijinului necesar copilului cu nevoi speciale, ci aceste aspecte fac obiectul altor sesizări.

În ceea ce priveşte pretinsa exmatriculare a recurentului, prima instanţă a reţinut în mod corect că din procesul-verbal de control nr. x/04.06.2013 încheiat de A.N.P.I:S. rezultă că poarta de acces folosită exclusiv de reclamant era descuiată şi nu zăvorâtă, după cum a pretins acesta. În plus, aferent anului 2012-2013 (corespunzător datei începând cu care a fost împiedicat accesul la unitatea de învăţământ), situaţia şcolară a reclamantului a fost încheiată, acesta fiind declarat promovat (proces-verbal de control nr. x/01.10.2013 încheiat de A.N.P.I:S.-dosar Curte rejudecare).

Reiterarea, în recurs, a unor susţineri referitoare la încuierea uşii de acces nu pot fi primite, fiind vorba de chestiuni de fapt care nu pot face obiectul cenzurii în calea extraordinară de atac a recursului, acest motiv neîncadrându-se la niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

În consecinţă, în raport de probatoriul existent la dosar, astfel cum a fost analizat şi de instanţa de fond, rezultă că nefinalizarea anului şcolar în cadrul Şcolii Generale nr. 131 nu a fost determinată de acţiuni discriminatorii din partea instituţiei de învăţământ, ci de conduita recurentului care nu a mai fost adus la cursuri de către mama sa, urmând cursurile Centrului Şcolar din Oradea. De altfel, evaluările realizate în cadrul acestei instituţii la care a optat să meargă au fost recunoscute de Şcoala Generală nr. 131 care a procedat la închiderea situaţiei anului şcolar, recurentul fiind promovat în clasa a VI-a.

În consecinţă, în raport de prevederile art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă Şcoala Generală nr. 131 şi de intimatul-pârât Consiliul Naţional de Combaterea a Discriminării.

Respinge recursul formulat de reclamantul B. împotriva sentinţei civile nr. 1778 din 21 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII – a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 iunie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.