Disciplinary complaint classification upheld; lower court quashed and action dismissed.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal by the Judicial Inspection, quashed the lower court's judgment, and dismissed the claimant's action as unfounded, thereby upholding the challenged resolutions (the classification of a disciplinary complaint and the rejection of the claimant's challenge). The underlying dispute was an administrative-law challenge to a resolution classifying an ex officio complaint against a judicial inspector, which the first instance had annulled and remanded for "continuation of disciplinary proceedings" on grounds that the inspector had not analyzed all the complainant's arguments. The High Court held that the first instance misapplied Art. 451(4)(b) of Law No. 317/2004, which expressly provides that, after annulling a classification resolution at the pre-disciplinary verification stage, the only permissible remedy is remanding the file for completion of verifications, not for continuation of disciplinary proceedings; it also found that the inspector had properly examined all issues raised and that the lower court confused the challenged resolution with another administrative act not at issue.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 451 din Legea nr. 317/2004, art. 73 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, art. 486 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004; Disciplinary complaint classification upheld; lower court quashed and action dismissed: The underlying dispute was an administrative-law challenge to a resolution classifying an ex officio complaint against a judicial inspector, which the first instance had annulled and remanded for "continuation of disciplinary proceedings" on grounds that the inspector had not analyzed all the complainant's arguments. The High Court held that the first instance misapplied Art. 451(4)(b) of Law No. 317/2004, which expressly provides that, after annulling a classification resolution at the pre-disciplinary verification stage, the only permissible remedy is remanding the file for completion of verifications, not for continuation of disciplinary proceedings; it also found that the inspector had properly examined all issues raised and that the lower court confused the challenged resolution with another administrative act not at issue.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for the High Court's decision to admit the appeal, quash the judgment and dismiss the action.
Main ground of appeal invoked and accepted (mislabelled application of substantive law), supporting the cassation.
Full text
Şedinţa publică din data de 16 iunie 2021
Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
I. Procedura în faţa primei instanţe
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la 22.10.2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară şi B., anularea ca nelegale şi netemeinice a Rezoluţiei Inspecţiei Judiciare nr. x/2018, precum şi a Rezoluţiei Inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare nr. x/2018, prin care, pe de o parte, s-a clasat sesizarea din oficiu a inspecţiei vizându-1 pe inspectorul judiciar B. din cadrul Direcţiei de Inspecţie pentru Procurori, iar, pe de altă parte, s-a respins plângerea formulată împotriva rezoluţiei de clasare.
A solicitat trimiterea dosarului Inspecţiei Judiciare, pentru completarea verificărilor prealabile exercitării acţiunii disciplinare în cauză.
2. Soluţia pronunţată de instanţa de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1000 din 15 martie 2019, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară şi B., a anulat Rezoluţia nr. x/2018 şi a trimis dosarul la pârâta Inspecţia Judiciară pentru continuarea procedurii disciplinare.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a promovat recurs pârâta Inspecţia Judiciară, solicitând admiterea acestuia şi casarea sentinţei atacate. În drept a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Recurenta pârâtă susţine că, prin sentinţa civilă nr. 1000 din 15 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2018, a fost admisă cererea formulată de reclamant, a fost anulată Rezoluţia nr. x/2018 şi trimis dosarul la pârâtă pentru continuarea procedurii disciplinare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a observat că pârâta a analizat, în cuprinsul Rezoluţiei nr. x/2018 din 21.08.2018 şi ulterior, al Rezoluţiei nr. x/2018, prin care s-a respins contestaţia reclamantului doar unul dintre motivele invocate de către reclamant, în sesizarea sa, respectiv motivul referitor la încălcarea prezumţiei de nevinovăţie a reclamantului prin afirmaţiile făcute de pârâtă în cuprinsul Rezoluţiei nr. x/2018.
Din argumentele reţinute în cuprinsul Rezoluţiilor atacate în prezentă cauză Curtea a apreciat că pârâta nu a analizat şi celălalt motiv invocat de reclamant în sesizarea sa constând în insuficienţa verificărilor prealabile efectuate, consecinţă a lipsei de imparţialitate a inspectorului judiciar.
Recurenta pârâtă consideră că sentinţa recurată este nelegală, instanţa de fond făcând o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 451 din Legea nr. 317/2004, în această etapă a procedurii disciplinare, singura măsură care putea fi dispusă de instanţa de contencios administrativ ar fi fost completarea verificărilor efectuate.
Se apreciază că nu se poate reţine că inspectorul judiciar ar fi dat dovadă de lipsă de imparţialitate cu prilejul efectuării verificărilor prealabile, în condiţiile în care chiar instanţa fondului a recunoscut prin hotărâre că a fost respectată prezumţia de nevinovăţie a reclamantului, verificările inspectorului judiciar vizând întreaga situaţie de fapt şi aspectele indicate în sesizare
În ceea ce priveşte solicitarea de extindere a verificărilor se arată că dispoziţiile art. 73 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, republicată, prevăd faptul că: "inspectorii judiciari pot solicita, în condiţiile legii, inclusiv conducătorilor instanţelor sau parchetelor, orice informaţii, date, documente sau pot face orice verificări pe care le consideră necesare în vederea efectuării cercetării disciplinare ori a exercitării celorlalte atribuţii prevăzute de lege sau regulamente."
În mod corect, s-a reţinut în rezoluţia emisă de Inspecţia Judiciară că modul în care inspectorul judiciar a redactat şi motivat soluţia de clasare nu pot fundamenta răspunderea disciplinară, întrucât interpretarea probelor este un proces intelectiv liber, care nu poate fi supus niciunor constrângeri sau limitări, în acest sens fiind şi Decizia nr. 133/25.06.2018 a ÎCCJ.
Un alt aspect reţinut în mod eronat de instanţa de fond se referă la motivarea prezentată în susţinerea desfiinţării rezoluţiei nr. x/2018, în fapt fiind prezentate argumente în susţinerea desfiinţării rezoluţiei nr. x/2018, şi enumerate verificări prealabile pe care instanţa de fond apreciază că ar fi trebuit să le efectueze inspectorul judiciar C. în lucrarea nr. x/2018, iar nicidecum de către inspectorul judiciar D., acesta din urmă fiind inspectorul judiciar care emis rezoluţia contestată în prezenta cauză.
4. Apărările formulate în recurs
Prin întâmpinarea formulată intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arâtând, în esenţă, că intanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile art. 451 din Legea nr. 317/2004, utilizarea expresiei "continuarea acţiunii disciplinare" în loc de " completarea verificărilor efectuate" fiind practic o exprimare inadecvată în dispozitivul hotărârii ce nu poate fi apreciată ca fiind o eroare de drept material, instanţa de fond reţinând în mod corect lipsa oricărei analize a inspecţiei din perspectiva pasivităţii inspectorului în exercitarea de rol activ în raport cu obiectul sesizării disciplinare cu care a fost învestit.
5. Procedura de soluţionare a recursului.
Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 16 iunie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
6. Soluţia instanţei de recurs
Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât şi a apărărilor formulate prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin sesizarea înregistrată de Inspecţia Judiciară la 12.07.2018, sub nr. x/2018, reclamantul a solicitat revocarea rezoluţiei de clasare nr. x/2018 din 24.05.2018.
Prin Rezoluţia nr. x/2018, din 21.08.2018, pârâta a dispus clasarea sesizării reclamantului, în baza art. 45 alin. (4) lit. b) şi art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, deoarece nu au fost constatate indicii ale săvârşirii unor fapte de natură să atragă răspunderea disciplinară a procurorilor.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat contestaţie reclamantul, care a fost respinsă prin Rezoluţia Inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare nr. x/2018, emisă la data de 02.10.2018.
În acest context, instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost investită cu contestaţia formulată de reclamantul A. împotriva Rezoluţiei nr. x/2018 emisă de pârâtă şi Rezoluţiei Inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare nr. x/2018.
Prin sentinţa recurată s-a admis cererea, s-a dispus anularea Rezoluţiei nr. x/2018 şi s-a trimis dosarul la pârâtă pentru continuarea procedurii disciplinare, reţinându-se că pârâta a analizat doar unul dintre motivele invocate de către reclamant în sesizarea sa.
Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material este fondat, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că, potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Astfel, prin sesizarea înregistrată la Direcţia de inspecţie judiciară pentru procurori sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat efectuarea de verificări în legătură cu modul în care inspectorul judiciar, procuror B. a soluţionat lucrarea nr. x/2018 prin emiterea rezoluţiei de clasare din data de 24.05.2018.
Prin rezoluţia emisă în data de 21 august 2018, în baza art. 45 alin. (4) lit. b) coroborat cu art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, inspectorul judiciar desemnat pentru efectuarea verificărilor în dosarul nr. x/2018, a dispus clasarea sesizării formulate de reclamant.
În argumentarea acestei soluţii, la pct. 3 din rezoluţie s-a reţinut împrejurarea că, în cuprinsul rezoluţiei de clasare emisă în dosarul nr. x/2018, se fac referiri la situaţia juridică a petentului şi la mijloacele de probă administrate în cadrul dosarului penal, nu reprezintă o încălcare a principiilor imparţialităţii şi independenţei. Totodată, modul în care inspectorul judiciar a redactat şi motivat soluţia de clasare emisă la data de 24.05.2018, cât şi modul de interpretare a actelor administrate în cursul verificărilor prealabile, nu pot fundamenta răspunderea disciplinară, întrucât interpretarea probelor este un proces intelectiv liber, care nu poate fi supus unor constrângeri sau limitări.
Împotriva rezoluţiei de clasare nr. x/2018 din data de 21 august 2018 reclamantul a formulat cerere de revocare înregistrată la Inspecţia Judiciară sub nr. x/2018, contestaţia formulată împotriva rezoluţiei de clasare nr. x/2018 fiind respinsă prin rezoluţia din data de 2 octombrie 2018 emisă în dosarul nr. x/2018.
Potrivit art. 74 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, inspectorii judiciari au ca atribuţie efectuarea de verificări ale sesizărilor adresate Inspecţiei Judiciare în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a magistraţilor ori în legătură cu încălcarea obligaţiilor profesionale ale acestora, iar conform art. 72 alin. (1) din acelaşi act normativ, inspectorii judiciari îşi desfăşoară activitatea în mod independent şi imparţial.
Totodată, în cursul efectuării verificărilor prealabile, inspectorii judiciari analizează aspectele semnalate prin sesizările adresate Inspecţiei Judiciare pentru a stabili cu privire la existenţa unor indicii de săvârşire a unei abateri disciplinare.
Dispoziţiile art. 73 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, republicată, prevăd faptul că: "Inspectorii judiciari pot solicita, în condiţiile legii, inclusiv conducătorilor instanţelor sau parchetelor, orice informaţii, date, documente sau pot face orice verificări pe care le consideră necesare în vederea efectuării cercetării disciplinare ori a exercitării celorlalte atribuţii prevăzute de lege sau regulamente."
În aplicarea normelor legale sus menţionate, Înalta Curte reţine că inspectorul judiciar D. a analizat toate aspectele semnalate prin sesizarea adresată de reclamant sub nr. x/2018, iar urmare a verificărilor efectuate, în mod corect, a constatat inexistenţa indiciilor privind săvârşirea vreuneia dintre abaterile disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi a dispus clasarea sesizării prin Rezoluţia nr. x/2018.
Înalta Curte constată că prin sentinţa recurată s-a dispus anularea Rezoluţie nr. x/2018 emisă de către inspectorul judiciar D. şi trimiterea dosarului la pârâtă pentru extinderea verificărilor de către inspectorul judiciar C., în considerarea argumentelor prezentate de reclamant prin cererea de chemare în judecată, argumente care vizează de fapt nelegalitatea Rezoluţiei nr. 2484/IJ/640/DIP72018 emisă de către inspectorul judiciar C., act administrativ ce nu face obiectul prezentei contestaţii, confuzia în care s-a aflat instanţa de fond fiind evidentă.
În plus, hotărârea recurată este nelegală şi din perspectiva aplicării greşite a dispoziţiilor art. 451 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, în sensul că, singura măsură care putea fi dispusă de instanţa de contencios administrativ, ca urmare a anulării rezoluţiei de clasare, ar fi fost completarea verificărilor efectuate şi nu continuarea procedurii disciplinare.
Potrivit dispoziţiilor art. 451 alin. (4): "Soluţiile pe care le poate pronunţa secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti sunt:
a) respingerea contestaţiei;
b) admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei inspectorului-şef şi a rezoluţiei de clasare şi trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor."
Or, instanţa de fond, constatând că pârâta Inspecţia Judiciară nu a analizat toate motivele invocate de reclamant în sesizarea sa, a admis cererea, a anulat Rezoluţia nr. x/2018 şi a trimis dosarul la pârâtă pentru continuarea procedurii disciplinare, reţinând a fi incidente dispoziţiile art. 451 din Legea nr. 317/2004.
Înalta Curte observă că, în această etapă a procedurii disciplinare, când se efectuează verificări prealabile pentru a se constata dacă există sau nu indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare, singura măsură care poate fi dispusă de instanţa de contencios administrativ, în situaţia desfiinţări/anulării rezoluţiei de clasare, este trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor, astfel cum prevăd, în mod expres, dispoziţiile art. 451 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 şi nu trimiterea pentru continuarea procedurii disciplinare, cum în mod eronat a reţinut judecătorul fondului.
Faţă de toate împrejurările de fapt şi de drept expuse, se constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt întemeiate, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. fiind fondat.
7. Temeiul de drept al soluţiei pronunţate în recurs
Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de pârâta Inspecţia Judiciară împotriva sentinţei civile nr. 1000 din 15 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi va respinge acţiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de pârâta Inspecţia Judiciară împotriva sentinţei civile nr. 1000 din 15 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată.
Respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 iunie 2021.