Review for res judicata conflict rejected; res judicata exception already examined makes review inadmissible, original decision upheld.

Şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2024

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea ce formează obiectul recursului

Prin decizia nr. 1397 din 16 iunie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie – secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 347 din 28 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018.

În motivare, Înalta Curte a constatat că nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate care impune ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat autoritatea de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi fost discutată, în condiţiile în care în cel de-al doilea litigiu, respectiv în dosarul nr. x/2020, instanţa a examinat efectele autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 347 din 28 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2018.

2. Cererea de recurs

Împotriva deciziei anterior menţionate, revizuentul A. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători, sub nr. x/2023.

Prin cererea de recurs, invocând incidenţa în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurentul-revizuent arată că decizia civilă recurată nu respectă mai multe reguli de procedură reglementate prin principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv, garantarea dreptului la apărare, contradictorialitatea dezbaterilor şi rolul judecătorului în aflarea adevărului.

În susţinere, menţionează că din actele existente la dosarul privind judecarea cererii de revizuire, nu rezultă respectarea de către instanţa de revizuire a obligaţiei cu privire la menţiuni procedurale obligatorii referitoare la momentul distinct al încheierii etapei cercetării judecătoreşti, dar, mai ales, cu privire la momentul deschiderii etapei distincte a dezbaterilor asupra fondului şi la momentul distinct de închidere a dezbaterilor asupra fondului. Or, consideră recurentul, lipsa acestora, astfel cum statuează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în jurisprudenţa sa, aduce părţilor o vătămare care nu se poate înlătura decât prin anularea hotărârii.

Mai mult, din decizia recurată, sau din vreun alt act procedural întocmit de către instanţa de revizuire, nu rezultă îndeplinirea unei alte condiţii obligatorii privind regulile de procedură ale procesului civil, referitoare la aspectul încuviinţării sau al înlăturării de la administrare a mijloacelor de probă, a apărărilor de fond, a chestiunilor litigioase invocate de recurentul-revizuent, atât prin cererea de revizuire, cât şi ulterior, prin răspunsul la întâmpinare, precum şi prin toate notele scrise depuse la dosarul cauzei, în valorificarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Conform art. 513 alin. (1) din C. proc. civ., procedura de judecată a unei cereri de revizuire trebuie să respecte toate normele imperative, care reglementează procedura de judecată în cadrul căreia a fost pronunţată hotărârea judecătorească obiectul al revizuirii, respectiv decizia civilă nr. 352 din 22 martie 2022 pronunţate de Tribunalul Suceava, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020.

De asemenea, arată că în dispozitivul deciziei recurate nu s-a indicat instanţa de judecată la care poate fi depusă cererea de recurs şi nici nu rezultă dacă cererea de recurs se poate depune la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sau, dacă doar competenţa de soluţionare a cererii de recurs revine Completului de 5 judecători. De asemenea, nu a fost indicat termenul în care poate fi depusă cererea de recurs, precum şi momentul de la care se calculează acest termen.

Pentru că menţiunile obligatorii arătate lipsesc din cuprinsul deciziei recurate, arată recurentul că nu a ştiut care este termenul procedural pentru depunerea recursului, sau dacă acesta se calculează de la comunicarea hotărârii atacate, sau de la pronunţarea acesteia.

Mai invocă recurentul faptul că prin cererea de revizuire nu a solicitat anularea deciziei civile nr. 347 din 28 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, după cum a reţinut instanţa de revizuire, ci a deciziei civile nr. 352 din 22 martie 2022 pronunţate de Tribunalul Suceava, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Suceava, secţia Civilă.

Având în vedere toate aspectele expuse prin cererea de recurs, şi faptul că instanţa de revizuire a încălcat mai multe reguli obligatorii de procedură şi principii fundamentale ale procesului civil, aspecte procedurale esenţiale care atrag sancţiunea nulităţii absolute a deciziei recurate, solicită admiterea recursului, casarea deciziei civile nr. 1397 din 16 iunie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022 şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de judecată.

La 11 ianuarie 2024, recurentul a depus la dosar note scrise prin care a reiterat susţinerile din cererea de recurs.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători

Analizând criticile din cererea de recurs, Completul de 5 judecători constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunţate de o secţie civilă a Înaltei Curţi prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., împotriva deciziei civile nr. 352 din 22 martie 2022 a Tribunalului Suceava – secţia I Civilă.

Criticile recurentului cu privire la greşita apreciere de către instanţa de revizuire a neincidenţei prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. pot fi analizate din perspectiva motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Conform dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: "există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Acest motiv de revizuire este incident în situaţia în care acelaşi proces este judecat de două ori, pronunţându-se hotărâri potrivnice.

În cauză, cererea de revizuire a fost declarată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., împotriva deciziei nr. 352 din 22 martie 2022 pronunţate de Tribunalul Suceava - secţia I civilă în dosarul nr. x/2020, pretins a fi potrivnică deciziei civile nr. 347 din 28 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Suceava – secţia I civilă în dosarul nr. x/2018.

În acest prim litigiu, prin decizia civilă nr. 347 din 28 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2018, instanţa a statuat definitiv în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a contestaţiei la executare şi implicit a solicitării de anulare a tuturor formelor de executare şi a tuturor actelor de executare derulate în dosarul de executare nr. 770/2018 al B..

Referitor la cel de-al doilea litigiu, se reţine că prin decizia civilă nr. 352 din 22 martie 2022 pronunţată de Tribunalul Suceava – secţia civilă a fost admis apelul formulat de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Suceava în contradictoriu cu reclamantul A., a fost respins apelul formulat de intimatul A. împotriva sentinţei civile nr. 4462 din 4 noiembrie 2021 şi a încheierii din 1 aprilie 2021 pronunţată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/2020. A fost schimbată în parte sentinţa şi în rejudecare a fost admisă contestaţia la executare formulată de contestatorul IPJ Suceava în contradictoriu cu intimatul A. şi anulată executarea silită şi toate actele de executare silită emise în dosarul de executare nr. 770/2018, al B., fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Dispozitivul acestei decizii a fost lămurit prin încheierea din 2 iunie 2022, fiind admisă cererea apelantului-intimat A., în sensul că "anularea executării silite şi a actelor de executare silită emise în dosarul de executare nr. 770/2018, al B. priveşte doar actele de executare silită emise începând cu somaţia din 17 august 2020."

Analizând comparativ litigiile, în temeiul art. 513 alin. (3) raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în mod corect, instanţa de revizuire a concluzionat că, în cauză nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate care impune ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat autoritatea de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi fost discutată, în condiţiile în care în cel de-al doilea litigiu, respectiv în dosarul nr. x/2020, instanţa a examinat efectele autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 347 din 28 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2018.

Înalta Curte reţine că autoritatea lucrului judecat are ca fundament regula potrivit căreia, o acţiune nu poate fi judecată decât o singură dată şi că, o constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă printr-o altă hotărâre, tocmai în scopul de a se realiza o administrare uniformă a justiţiei. Deci, principiul autorităţii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi purtat între aceleaşi părţi, ci şi contrazicerile dintre două hotărâri judecătoreşti, în sensul că drepturile recunoscute printr-o hotărâre definitivă să nu fie infirmate printr-o altă hotărâre ulterioară, dată într-un alt proces.

Astfel, din considerentele deciziei nr. 352 din 22 martie 2022 pronunţate de Tribunalul Suceava, în dosarul nr. x/2020, astfel cum au fost arătate şi prin hotărârea de revizuire, rezultă că instanţa a analizat autoritatea de lucru judecat a chestiunilor dezlegate în dosarul nr. x/2018, ceea ce echivalează cu împrejurarea că în cauză nu este îndeplinită cerinţă de admisibilitate a cererii de revizuire, cu privire la neinvocarea în cel de-al doilea proces a excepţiei autorităţii de lucru judecat, motiv pentru care în litigiul pendinte nu sunt incidente dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În plus, contrar susţinerilor din recurs prin care se afirmă că instanţa nu şi-a manifestat rolul activ în soluţionarea cauzei, Înalta Curte notează faptul că instanţa de revizuire, în cercetarea motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu avea competenţa de a efectua o examinare a legalităţii şi temeiniciei hotărârilor potenţial potrivnice pentru a decide care este cea corectă, astfel cum a susţinut recurentul, deoarece scopul acestui motiv de revizuire nu este de a corecta eventuale greşeli de judecată, ci de a asigura respectarea autorităţii de lucru judecat.

Instanţa are în vedere şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reţinut, cu referire la cererea de revizuire, că "unul dintre aspectele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanţele au pronunţat o soluţie definitivă, soluţia lor să nu poată fi repusă în discuţie (Cauza Brumărescu împotriva României, Hotărârea din 28 octombrie 1999, § 61, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414 din 31 august 2000). Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, circumscris caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu subliniază faptul că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii doar pentru a obţine o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanţelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, şi nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat […] (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, §23-24, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 21 decembrie 2010)".

Împrejurarea că, în cuprinsul deciziei nr. 1397 din 16 iunie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă nu se menţionează aspecte circumscrise încheierii cercetării judecătoreşti, deschiderii sau închiderii dezbaterilor asupra cererii de revizuire, precum şi cele referitoare la locul şi termenul depunerii cererii de recurs, apare lipsită de relevanţă câtă vreme recurentul-revizuent nu şi-a justificat vătămarea pricinuită prin neregularităţile procedurale invocate. Mai mult, recursul de faţă a fost declarat în termen legal, împrejurare de natură să contureze o vădită lipsă de interes a recurentului în invocarea respectivelor critici.

De asemenea, faptul că în practicaua şi în dispozitivul deciziei recurate se face referire la decizia civilă nr. 347 din 28 martie 2019 a Curţii de Apel Suceava – secţia I Civilă şi nu la decizia nr. 352 din 22 februarie 2022 a Tribunalului Suceava – secţia I Civilă a cărei revizuire se solicită în realitate, reprezintă o simplă eroare materială, în condiţiile în care, în considerentele deciziei se face în mod corect o analiză a hotărârii nr. 352 din 22 februarie 2022 a Tribunalului Suceava – secţia I Civilă, precum şi a deciziei nr. 347/2019 – decizie în raport de care, în al doilea dosar s-a indicat autoritatea de lucru judecat.

În consecinţă, pentru toate argumentele expuse, se constată că hotărârea recurată este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul celor prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 1397 din 16 iunie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 ianuarie 2024.