Labor execution revision: Nullity of extraordinary appeal for lack of specific legal criticism against judicial authority

Şedinţa publică din data de 12 februarie 2024

Asupra recursului;

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

l. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea contestată

Prin decizia civilă nr. 599 din 6 aprilie 2023, pronunţată în dosarul nr. x, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia I civilă a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva încheierii din 2 iunie 2020 şi a sentinţei civile nr. 1750 din 9 iunie 2020 pronunţate de Judecătoria Bacău în dosarul nr. x/2020.

În motivare, instanţa de revizuire a observat că prin sentinţa civilă nr. 760 din 05 februarie 2016 a Judecătoriei Bacău, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 271 din 30 martie 2017 a Tribunalului Bacău, s-a stabilit că executarea silită este lipsită de obiect, întrucât contestatoarea Compania Naţională de Transport a Energiei Electrice Transelectrica S.A. şi-a îndeplinit în mod legal obligaţia derivată din titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 1643/2011 a Tribunalului Bacău, pronunţată în dosarul nr. x/2010, astfel că a fost admisă contestaţia la executare, iar formele de executare anulate.

S-a mai reţinut că dezlegările cuprinse în sentinţa civilă nr. 1750 din 09 iunie 2020 ale Judecătoriei Bacău au fost menţinute prin decizia civilă nr. 67/A din 2022 a Tribunalului Bacău, prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de revizuenta A. împotriva acestei sentinţe, în considerentele deciziei lipsind dezlegări care să contrazică ori să infirme concluziile primei instanţe asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat; împrejurarea că instanţa de apel nu a procedat ea însăşi la o analiză a excepţiei autorităţii de lucru judecat este, în circumstanţele cauzei, irelevantă, câtă vreme soluţia şi considerentele primei instanţe cu privire la aceste aspecte nu au fost invalidate.

În consecinţă, examinarea în cadrul cererii a unei afirmate contrarietăţi între hotărârile judecătoreşti menţionate a apărut ca inadmisibilă, aceasta fiind, deja invocată, analizată şi decisă prin sentinţa civilă nr. 1750 din 09 iunie 2020 a Judecătoriei Bacău, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 67/A din 07 februarie 2022 a Tribunalului Bacău.

În motivare, s-a mai reţinut că, prin cererea de revizuire, revizuenta s-a limitat la a evoca decizia civilă nr. 1012 din 22 iunie 2011 a Curţii de Apel Bacău, fără însă a expune argumentele juridice în raport de care ar putea fi reţinută incidenţa motivului de revizuire în discuţie.

Astfel fiind, nu s-a putut considera că sunt întrunite condiţiile cerute de lege pentru admiterea cererii de revizuire prin raportare la decizia civilă nr. 1012 din 22 iunie 2011 a Curţii de Apel Bacău.

În fine, Înalta Curte a arătat că, în ce priveşte atacarea cu revizuire a încheierii de şedinţă din 02 iunie 2020 a Judecătoriei Bacău, nu au putut fi identificate raţiunile pentru care prin intermediul acestei încheieri s-ar fi încălcat autoritatea de lucru judecat a unor hotărâri judecătoreşti anterioare, în condiţiile în care această încheiere nu cuprinde dezlegări care să vină în opoziţie cu soluţia ori considerentele decisive ori decizorii conţinute în alte hotărâri date cu privire la părţile în litigiu. Prin urmare, cererea de revizuire nu a fost admisibilă nici cu privire la acest aspect.

Faţă de toate cele arătate mai sus, cerere de revizuire a fost respinsă, ca inadmisibilă.

2. Cererea de recurs

Recurenta A. a declarat recurs împotriva deciziei menţionate anterior, care a fost înregistrat la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. x/2023.

Prin memoriul de recurs, recurenta solicită admiterea recursului, invocând incidenţa în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., arătând că magistraţii care au soluţionat cererea de revizuire atacată s-au aflat în incompatibilitate absolută.

Astfel, solicită admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate, a încheierii de şedinţă din data de 02 iunie 2020 şi a sentinţei civile nr. 1750 din 09 iunie 2020 pronunţate de Judecătoria Bacău în dosarul civil nr. x/2020 precum şi a deciziei pronunţate în apel de Tribunalul Bacău în acelaşi dosar civil. De asemenea, recurenta-revizuentă solicită trimiterea cauzei pentru o nouă judecată la o instanţă specializată în dreptul muncii care să repună părţile în situaţia anterioară deciziei de concediere nr. 105 din 01 septembrie 2010.

În continuare, recurenta prezintă istoricul cauzei.

3. Apărările părţilor

Intimata Compania Naţională de Transport a Energiei Electrice prin Sucursala Teritorială de Transport Bacău a depus întâmpinare prin care a invocat nulitatea recursului deoarece, în aprecierea intimatei, niciunul dintre motivele invocate prin cererea de recurs nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ.. Pe fondul cauzei, solicită respingerea recursului.

Recurenta A. a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiei invocate prin întâmpinare, ca neîntemeiată. De asemenea, recurenta răspunde criticilor din întâmpinare prezentând soluţiile pronunţate în cauze anterioare.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători

În condiţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate excepţia nulităţii recursului, deoarece nerespectarea acestei condiţii atrage sancţiunea nulităţii, ceea ce exclude cercetarea oricăror alte aspecte.

Înalta Curte reţine că recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, prin dispoziţiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Astfel, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de judecată asupra situaţiei de fapt deduse judecăţii ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea cazului de nelegalitate prevăzut limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speţă, cererea de recurs conţine indicarea formală a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. şi prezentarea amplă dar nestructurată juridic a hotărârilor anterioare pronunţate în cauză dar şi soluţiile pronunţate în alte cauze promovate de recurenta-revizuentă.

Prin urmare, cum prin cererea de recurs nu au fost formulate de recurentă critici concrete cu privire la soluţia de revizuire pronunţată de instanţa de revizuire, acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., urmăreşte să supună instanţei superioare examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii nr. 599 din 6 aprilie 2023 cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, constatând că recurenta A. nu a formulat critici împotriva hotărârii atacate şi, cum în cauză nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. şi va anula recursul.

Având în vedere soluţia ce urmează a fi pronunţată şi faptul că intimata Compania Naţională de Transport a Energiei Electrice prin Sucursala Teritorială de Transport a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 832,58 RON, reprezentând transport şi cazare, iar cheltuielile de judecată efectuate în faza procesuală a recursului au fost dovedite prin factura fiscală nr. x din 11 februarie 2024 şi documentul nr. x din 12 februarie 2024 şi foia de parcurs, potrivit art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta, ca parte căzută în pretenţii, la plata acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 599 din 06 aprilie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurenta A. să plătească intimatei suma de 832,58 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2024.