Peremption of civil appeal: missed six-month inactivity period not interrupted by post-expiry requests to resume proceedings

Şedinţa publică din data de 12 februarie 2024

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin sentinţa civilă nr. 10007 din 17.10.2017, pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul civil nr. x/2016, au fost respinse excepţiile necompetenţei generale a instanţelor române şi autorităţii de lucru judecat, invocate prin întâmpinare, şi a fost respinsă ca nefondată acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B..

Prin decizia civilă nr. 1404/Ap din 8 octombrie 2018, Tribunalul Braşov a respins apelul formulat de apelantul reclamant A., în contradictoriu cu intimatul pârât B., împotriva sentinţei civile nr. 10007 din 17.10.2017, pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul civil nr. x/2016

Împotriva acestei decizii a declarat recurs A., care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Braşov.

Prin Decizia nr. 582/R din 19 noiembrie 2020, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a constatat perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 1404 din 18 octombrie 2018 a Tribunalului Braşov, secţia I civilă.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat recurs, ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Decizia recurată

Prin Decizia nr. 367 din 1 martie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a constatat perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 582/R din 19 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Braşov – secţia Civilă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că recursul formulat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 582/R din 19 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Braşov – secţia Civilă a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în data de 16 decembrie 2020 şi a fost admis în principiu prin încheierea de şedinţă din 6 octombrie 2021, când s-a acordat termen pentru soluţionarea cauzei la 8 decembrie 2021, cu citarea părţilor.

La termenul din 08 decembrie 2021, judecata cauzei a fost suspendată pentru lipsa părţilor şi neformularea unei cereri de judecată în lipsă. Ulterior, la 1 martie 2022, recurentul a solicitat repunerea pe rol a cauzei şi continuarea judecăţii.

Prin rezoluţie, s-a stabilit termen pentru discutarea cererii de repunere pe rol în 13 aprilie 2022, dată la care judecata a fost amânată pentru termenul din 15 iunie 2022, datorată imposibilităţii medicale de prezentare a recurentului.

La termenul din 15 iunie 2022, a fost respinsă cererea de repunere pe rol şi menţinută măsura suspendării judecăţii.

Faţă de cele arătate, instanţa de recurs a constatat că, de la momentul respingerii cererii de repunere pe rol şi menţinerii măsurii suspendării, respectiv 15 iunie 2022, niciuna din părţi nu a mai efectuat vreun act de procedură, lăsând în nelucrare pricina care, din oficiu, a fost repusă pe rol în vederea discutării perimării conform art. 416 alin. (1) C. proc. civ., părţile fiind legal citate pentru termenul din 1 martie 2023.

Apreciind că lăsarea cauzei în nelucrare din 15 iunie 2022 se datorează culpei părţii, instanţa a constatat că în cauză a intervenit perimarea recursului, sens în care a fost pronunţată decizia recurată.

Cererea de recurs

Împotriva Deciziei nr. 367/2023, reclamantul A. a declarat recurs, cu referire la motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Recurentul a arătat că încheierea prin care instanţa a suspendat judecata cauzei pentru lipsa nejustificată a părţilor din 8 decembrie 2021 a fost comunicată mandatarei sale, la adresa din Braşov, în perioada în care aceasta lipsea din ţară; ulterior, doamna care îi reprezenta interesele a suferit un accident, din cauza căruia a fost imobilizată în casă.

Recurentul a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, în 28 februarie 2022, solicitând continuarea judecăţii. La termenul de judecată acordat la 13 aprilie 2022, recurentul a formulat cerere de amânare pentru motive medicale, cu copie adeverinţă medicală.

Pentru noul termen de judecată acordat la 13 iunie 2022, a formulat cerere de amânare din motive medicale, de care instanţa nu a ţinut cont, dispunând la 15 iunie 2022 suspendarea cauzei, măsură ce a fost comunicată recurentului la 28 iunie 2022.

Apreciază că cererea de repunere pe rol a cauzei formulată la 18 decembrie 2022 a fost introdusă în termenul legal de 6 luni, fiind dovedită imobilitatea de prezentare anterior invocată, din motive medicale, şi solicitând judecarea cauzei în lipsă.

Prin notele scrise depuse la 26 februarie 2023, a solicitat respingerea excepţiei de perimare şi repunerea cauzei pe rol, aducând critici încheierii de şedinţă din 15 iunie 2022.

Solicită admiterea recursului, apreciind că termenul de perimare a fost suspendat, cum prevede art. 250 alin. (3) C. proc. civ., datorită unor împrejurări mai presus de voinţa sa.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte apreciază că susţinerile recurentului se impun a fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât este criticată măsura perimării cauzei, respectiv aplicarea greşită a unei norme de drept procesual civil.

Acest motiv de recurs vizează situaţia în care, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Potrivit textului procedural invocat, casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Chiar dacă, sub imperiul acestui motiv de recurs, se includ cele mai variate neregularităţi de ordin procedural, care privesc atât nesocotirea normelor de ordine publică, precum şi a celor stabilite în interesul exclusiv al părţilor, pretinsele neregularităţi invocate de recurentă nu se circumscriu aspectelor de nulitate/nelegalitate reglementate.

Conform prevederilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. "Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni."

În cauză, prin încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din 8 decembrie 2021 a fost suspendată judecata recursului pentru lipsa părţilor, conform dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Ulterior, la 1 martie 2022, recurentul reclamant a solicitat repunerea pe rol şi continuarea judecăţii, fiind stabilit termen pentru discutarea cererii de repunere pe rol la data de 13 aprilie 2022, când judecata a fost amânată pentru termenul din 15 iunie 2022, datorită imposibilităţii medicale de prezentare a recurentului reclamant.

La termenul din 15 iunie 2022, a fost respinsă cererea de repunere pe rol, fiind menţinută măsura suspendării judecăţii.

Ca urmare, prin decizia recurată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a constatat perimarea căii de atac, în considerentele deciziei arătându-se că pricina a fost lăsată în nelucrare din culpa părţii de la data de 15 iunie 2022, când a fost respinsă cererea de repunere pe rol şi menţinută măsura suspendării judecăţii pentru lipsa părţilor, şi până la data repunerii pe rol din oficiu, respectiv, 15 decembrie 2022.

În aceste condiţii, instanţa a constatat şi că cererea recurentului reclamant din 18 decembrie 2022, de repunere a cauzei pe rol, a intervenit la un moment ulterior perimării recursului din prezenta cauză, motiv pentru care nu a produs efecte juridice.

Recurentul a criticat această soluţie, arătând că a luat toate măsurile pentru ca pricina să nu se perime. În acest sens, a susţinut că a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în termenul legal, la 18 decembrie 2022, fiind dovedită şi imobilitatea de prezentare anterior invocată, din motive medicale, iar la 28 februarie 2023 a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Apreciază că sunt incidente prevederile art. 250 alin. (3) din C. proc. civ., pentru că situaţia medicală, o împrejurarea mai presus de voinţa sa, l-a împiedicat să formuleze cerere de repunere pe rol

Aceste susţineri sunt nefondate şi vor fi respinse.

Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., sancţiunea perimării operează "de drept", aceasta urmând a fi doar constatată de către instanţă, conform prevederilor art. 420 C. proc. civ.

Conform prevederilor art. 417 C. proc. civ., "Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes".

Nu poate fi primită interpretarea dată de recurent cererii de repunere pe rol a cauzei din 18 decembrie 2022, întrucât acest act de procedură a fost depus la dosar după data la care s-a împlinit termenul de perimare, deci nu a dus nici la întreruperea, nici la suspendarea cursului perimării. De asemenea, nici cererea formulată la 28 februarie 2023, prin poşta electronică, prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă nu are nicio relevanţă asupra cursului perimării, întrucât această solicitare a fost făcută după împlinirea termenului de perimare al cauzei, cum s-a arătat mai sus.

Cum de la momentul respingerii cererii de repunere pe rol şi menţinerii măsurii suspendării (15 iunie 2022), pricina a rămas în nelucrare din culpa părţilor, care nu şi-au manifestat voinţa cu respectarea exigenţelor procedurale în sensul continuării judecăţii, în mod corect instanţa învestită cu judecarea căii de atac a constatat perimarea acesteia.

Potrivit prevederilor art. 181 alin. (3) C. proc. civ., când termenul se socoteşte pe luni, el se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima lună.

În speţă, termenul de perimare de 6 luni prevăzut de art. 416 C. proc. civ. a început să curgă la data de 15 iunie 2022 şi s-a împlinit la 15 decembrie 2022 (care a fost o zi lucrătoare), potrivit prevederilor legale enunţate anterior. Ca urmare, cererea de repunere pe rol ce a fost depusă la dosar la 18 decembrie 2022, precum şi cererea de judecată a cauzei în lipsă depusă la 28 februarie 2023, nu au întrerupt cursul termenului de perimare, fiind depuse după împlinirea acestui termen, calculat potrivit textelor legale anterior citate.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 367 din 1 martie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I Civilă, în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2024.