Recusal fee reexamination appeal declared inadmissible for challenging a definitive order

Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2021

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Prin cererea adresată Curţii de Apel Suceava – secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 5 februarie 2020 şi înregistrată sub nr. x/2019/a2, petentul A., a formulat – în nume propriu cât şi în calitate de mandatar al petentei B., cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, ce a fost stabilită prin încheierea de şedinţă din 29 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, având ca obiect "recuzare".

Prin cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru petenţii au solicitat sesizarea Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru dezlegarea următoarei probleme de drept: "este timbrabilă conform prevederilor O.U.G. nr. 80/2013 o cerere de recuzare înaintată împotriva unui judecător in materia litigiilor cu CCR?".

Hotărârea atacată

Prin încheierea nr. 9 din 6 februarie 2020 a Curţii de Apel Suceava – secţia contencios administrativ şi fiscal instanţa a respins, in preambulul hotărârii, cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu chestiunea de drept precizată de petent la pct. II.1, întrucât nu îndeplineşte condiţiile prev. de art. 519 C. proc. civ., respectiv nu este o chestiune de drept nouă.

În consecinţă a respins şi cererea de suspendare a acestei cereri până la pronunţarea de către completul specializat al Î.C.C.J.

S-a respins, ca nefondată, cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru stabilită în dosarul nr. x/2019, formulată de petentul petentul A., în nume propriu şi în calitate de mandatar al petentei B., cu acelaşi domiciliu.

Recursul formulat

Împotriva incheierii de şedinţă nr. 9 din 6 februarie 2020 a Curţii de Apel Suceava – secţia contencios administrativ, a dispoziţiei de respingere a sesizării Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţei – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a formulat recurs petentul A., in nume propriu şi ca mandatar al soţiei B., in temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

S-a solicitat admiterea recursului şi desfiinţarea încheierii atacate.

Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi cu privire la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a recursului.

Analizând recursul prin raportare la normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată inadmisibilitatea acesteia pentru motivele in continuare arătate:

Potrivit dispoziţiilor art. 519 din C. proc. civ.:

Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.

Art. 520 prevedere că:

(1) Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susţin admisibilitatea sesizării potrivit dispoziţiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată şi al părţilor.

Totodată, se reţine că încheierea atacată a fost pronunţată in procedura de reexaminare a taxei judiciare de timbru, care se judecă potrivit dispoziţiilor art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 care la alin. (2) prevăd că:

Cererea se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părţilor, prin încheiere definitivă.

Este necesar însă, ca aspect de admisibilitate, ca pe lângă motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, hotărârea împotriva căreia se îndreaptă recursul să fie susceptibilă de exerciţiul acestei căi de atac.

Or, în speţă, se constată că, din interpretarea dispoziţiilor art. 519 din C. proc. civ., rezultă că hotărârea nu ar putea fi atacată decât odată cu fondul, însă încheierea pronunţată de Curtea de Apel Suceava este definitivă in condiţiile art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Rezultă din dispoziţiile mai sus enunţate că hotărârea atacată in prezenta cauză nu este susceptibilă de recurs, astfel că demersul petenţilor este inadmisibil.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care vizează exercitarea acţiunii civile prohibite, în mod expres sau implicit, de o normă legală imperativă ori care presupune nerespectarea unei condiţii de validitate a căii procedurale alese de parte, implicând contestarea dreptului părţii interesate de a sesiza instanţa.

În acest context, susţinerile petenţilor privind vătămarea drepturilor nu pot face obiect de analiză in prezenta cauză, câtă vreme au exercitat recursul împotriva unei încheieri definitive.

Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 496 din C. proc. civ., Inalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul A. în nume propriu şi în calitate de mandatar al soţiei sale B. împotriva încheierii nr. 9 din 6 februarie 2020 a Curţii de Apel Suceava – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 ianuarie 2021.