Property revindication and exclusion of 1960 transfer validity from exception of illegality scope for 2002 registration act.

Şedinţa publică din data de 3 iunie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Caraş-Severin sub nr. x/2009 la data de 21.07.2009, reclamantul Ministerul Apărării Naţionale a solicitat instanţei – în contradictoriu cu pârâţii Oraşul Băile Herculane, prin Primar, Consiliul local Băile Herculane şi A. – să se dispună obligarea pârâţilor de a-i lăsa în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în str. x, "grădină în Lunca de sus cu construcţie", înscris în CF nr. x Băile Herculane, nr. cadastral xb şi, în consecinţă, să rectifice cartea funciară în sensul radierii dreptului de proprietate al Oraşului Băile Herculane, din CF nr. x şi restabilirii situaţiei anterioare de carte funciară, prin reînscrierea dreptului de proprietate al reclamantului, în CF nr. x.

S-a solicitat totodată, evacuarea pârâtului A., de pe terenul ocupat fără drept şi obligarea acestuia de a ridica construcţiile pe care reclamantul nu înţelege să le păstreze sau autorizarea acestuia de a le ridica pe cheltuiala pârâtului.

Prin precizarea de acţiune de la dosar, reclamantul Ministerul Apărării Naţionale a chemat în judecată pe pârâţii B., C. şi soţia D., E. şi soţia F., G. şi soţia H., S.C. I. S.R.L. şi a solicitat să se dispună restituirea şi lăsarea în deplină proprietate şi liniştită posesie a imobilului situat în str. x, nr. top. xb, înscris iniţial în CF nr. x Băile Herculane. De asemenea, a solicitat anularea documentaţiilor privind înscrierea drepturilor acestora în cartea funciară, să ridice (desfiinţeze), pe cheltuiala lor construcţiile edificate pe teren fără acordul proprietarului; în situaţia în care nu se conformează dispoziţiei instanţei, a solicitat autorizarea de a desfiinţa, pe cheltuiala deţinătorilor, construcţiile realizate fără drept.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 221 din 12 iulie 2019 a Curţii de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate a H.G. nr. 532/2002, s-au respins excepţiile lipsei capacitaţii procesuale de folosinţa şi a lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Oraşului Băile Herculane şi a Primăriei Oraşului Băile Herculane, s-a respins cererea formulată de reclamantul Ministerul Apărării Naţionale în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Consiliul Local al Oraşului Băile Herculane, Oraşul Băile Herculane prin Primar, B., C., D., E., F., S.C. I. S.R.L., J., K. în calitate de unic moştenitor al lui A. - decedat, G., L., şi M., având ca obiect excepţia de nelegalitate a H.G. nr. 532/2002.

3. Recursul formulat în cauză:

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul Ministerul Apărării Naţionale.

În motivarea recursului recurentul-reclamant a arătat că, în mod greşit, instanţa de fond a apreciat că la data adoptării H.G. nr. 532/2002 imobilul în litigiu s-ar fi aflat în proprietatea Statului. Recurentul afirmă că între momentul înscrierii imobilului din 1928 în proprietatea Ministerului de Război şi cel al înscrierii din 2003 nu a existat nicio altă înscriere, detentorii precari, inclusiv Statul Român nu au avut un titlu legal pentru deţinerea imobilului. Înscrierea în cartea funciară din anul 2003 în favoarea Oraşului Băile Herculane s-a făcut fără o operaţiune de radiere a vechiului proprietar tabular ceea ce este nelegal.

Mai mult, se arată că dacă imobilul ar fi intrat în proprietatea Statului el ar fi aparţinut domeniului public al acestuia nu domeniului public de interes local astfel încât înscrierea imobilului în domeniul public al unităţii administrativ teritoriale este nelegală şi sub acest aspect.

În ceea ce priveşte aprecierea instanţei de fond potrivit căreia, pe calea excepţiei de nelegalitate, s-ar fi formulat critici referitoare la HCM nr. 9/1960 recurentul arată că respectivul act a fost menţionat la circumstanţierea situaţiei de fapt pentru a arăta condiţiile în care Ministerul a pierdut posesia dar din faptul că Statul Român nu a înscris proprietatea sa rezultă că această preluare a fost una abuzivă. Acest lucru a fost stabilit prin sentinţa civilă nr. 932/1999 prin care s-a reţinut cu putere de lucru judecat faptul că prin HCM nr. 9/1960 s-a pierdut doar prerogativa dispoziţiei juridice fără a se transfera şi dreptul de proprietate asupra imobilului. Imobilul în litigiu nu putea face parte din domeniul public al Statului Român şi, implicit, nici al UAT Băile Herculane deoarece aceasta ar fi presupus existenţa unui titlu valabil, respectarea Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care România era parte şi a legilor în vigoare la data preluării lui de către Stat. Aceste prevederi nu au fost respectate astfel încât preluarea imobilului a fost una abuzivă, dreptul de proprietate asupra acestuia nefiind niciodată pierdut de Ministerul Apărării Naţionale şi nici dobândit în mod legal noului dobânditor.

Recurentul critică şi considerentele instanţei potrivit cărora nu ar fi invocat aspecte ale nelegalităţii adoptării H.G. nr. 532/2002 prin raportare la care instanţa să fie în măsură să facă o analiză a legalităţii actului contestat, arătând că atât prin excepţia de nelegalitate, cât şi prin răspunsul la întâmpinare a arătat că excepţia vizează nelegalitatea înscrierii de către UAT Băile Herculane a imobilului în litigiu al cărui proprietar tabular este, din anul 1928, Ministerul Apărării Naţionale în Inventarul bunurilor din domeniul public al oraşului Băile Herculane în lipsa oricărui titlu valabil. Guvernul României a validat această înscriere fără să verifice situaţia juridică a imobilului în litigiu, schimbând regimul juridic al acestuia din bun aflat în proprietatea Ministerului Apărării Naţionale în bun aparţinând Oraşului Băile Herculane.

Este criticată şi constatarea instanţei de fond referitoare la caracterul de utilitate publică al imobilului, recurentul arătând că această constatare este lipsită de orice utilitate practică atât timp cât titlul prin care acest bun a intrat în proprietatea UAT Băile Herculane este unul nevalabil.

Orice bun poate fi declarat de utilitate publică cu urmarea unei proceduri legale dar, conform art. 44 alin. (3) din Constituţia României "Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire". Iar art. 1 din legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică stipulează că "exproprierea se poate face doar cu o dreaptă şi prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească". Aşa cum s-a statuat în decizia civilă nr. 379/A/2000, nerecunoaşterea dreptului de proprietate al Ministerului Apărării Naţionale asupra imobilului în litigiu ar echivala cu o expropriere după anul 1990. Or, Ministerul Apărării Naţionale nu a primit o dreaptă şi prealabilă despăgubire nici în anul 1960 nici în anul 2003.

4. Apărările formulate în cauză:

În cauză au formulat întâmpinări pârâţii UAT Băile Herculane şi Consiliul Local Băile Herculane, B., E., F., C., D., S.C. I. S.R.L., Guvernul României şi G., solicitând respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând probele administrate în cauză Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Excepţia de nelegalitate a fost formulată în cadrul unei acţiuni în revendicare prin care recurentul a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Oraşul Băile Herculane, prin Primar, Consiliul local Băile Herculane şi A. – să se dispună obligarea pârâţilor de a-i lăsa în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în str. x, "grădină în Lunca de sus cu construcţie", înscris în CF nr. x Băile Herculane, nr. cadastral xb şi, în consecinţă, să rectifice cartea funciară în sensul radierii dreptului de proprietate al Oraşului Băile Herculane, din CF nr. x şi restabilirii situaţiei anterioare de carte funciară, prin reînscrierea dreptului de proprietate al reclamantului, în CF nr. x.

Prima instanţă a respins excepţia apreciind că principalele critici formulate de reclamant prin intermediul excepţiei de nelegalitate vizează exclusiv valabilitatea trecerii imobilului în litigiu din proprietatea Ministerului de Război în proprietatea Statului Român în anul 1960, nefiind invocate aspecte ale nelegalităţii adoptării H.G. nr. 532/2002, prin raportare la care instanţa sa fie în măsură să facă o analiza a legalităţii actului contestat.

Deşi recursul este structurat pe patru puncte, în esenţă este reluat acelaşi argument referitor la lipsa de valabilitate a HCM nr. 9/1960, susţinută şi de lipsa unei modificări a înregistrărilor din cartea funciară în care apare intabulat fostul Minister de Război începând cu anul 1928. Afirmând că înscrierea în inventarul bunurilor aparţinând domeniului public al Oraşului Băile Herculane a terenului în litigiu s-a făcut fără niciun titlu valabil recurentul nu face altceva decât să susţină că titlul care a întemeiat această înscriere, respectiv HCM nr. 9/1960, nu era valabil, preluarea realizată în perioada comunistă fiind una abuzivă. Aşadar, în mod corect a constatat şi prima instanţă că toate criticile de nelegalitate privind H.G. nr. 532/2002 se referă la nevalabilitatea titlului în temeiul căruia s-a procedat la înscrierea în inventarul bunurilor din domeniul public al Oraşului Băile Herculane a terenului revendicat în dosarul de fond, respectiv la lipsa de valabilitate a HCM 9/1960 prin care s-a procedat la trecerea imobilului din proprietatea Ministerului de Război în proprietatea Statului Român.

Prin recurs se încercă acreditarea tezei potrivit căreia lipsa de valabilitate a HCM nr. 9/1960 este un fapt stabilit şi instanţa ar fi trebuit să analizeze legalitatea actului contestat (H.G. nr. 532/2002) în raport cu această situaţie juridică or Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că o astfel de abordare nu era posibilă în condiţiile în care HCM nr. 9/1960 nu a fost anulat, bucurându-se de prezumţia de legalitate.

Existenţa unor considerente în cadrul unor hotărâri pronunţate în contradictoriu cu alte părţi decât cele din prezentul litigiu prin care se fac aprecieri cu privire la efectele pe care le-a produs HCM nr. 9/1960 nu sunt suficiente pentru invalidarea actului respectiv.

Nici omisiunea de intabulare a dreptului Statului Român ulterior anului 1960 nu constituie un aspect relevant pentru excepţia de nelegalitate de faţă întrucât tinde tot la punerea în discuţie a legalităţii HCM 9/1960, nelegalitate H.G. nr. 532/2002 urmând să decurgă din eventuala nelegalitate a actului de preluare.

Aceste critici nu pot fi valorificate în cadrul unei excepţii de nelegalitate întrucât, în acest cadrul procesual restrâns, se verifică doar legalitatea actului contestat fără a se putea antama probleme legate de valabilitatea actelor administrative pe care se sprijină actul cu privire la care s-a formulat excepţia de nelegalitate.

Eventualul caracter abuziv al unei preluări realizate în perioada comunistă este de natură să deschidă calea unei acţiuni în revendicare, aşa cum prevede art. 6 din legea 213/1998. Potrivit acestui text de lege " (1) Fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale şi bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care România era parte şi a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.

(2) Bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obţinute prin vicierea consimţământului, pot fi revendicate de foştii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparaţie.

(3) Instanţele judecătoreşti sunt competente să stabilească valabilitatea titlului."

În concluzie, aşa cum a arătat prima instanţă, criticile invocate de către reclamant în legătura cu trecerea în mod abuziv a terenului în litigiu în proprietatea Statului Român cu lezarea dreptului său de proprietate vor putea fi analizate în cadrul acţiunii în revendicare formulate în care, dacă părţile prezintă titluri provenind de la autori diferiţi, instanţa civilă învestită cu acţiunea în revendicare va fi îndrituită să le compare pentru a-l stabili pe cel preferabil, luând în considerare nu numai conformitatea cu legea din punct de vedere formal, ci şi consistenţa drepturilor autorilor de la care provin titlurile.

Cât priveşte susţinerea recurentului potrivit căreia, dacă imobilul ar fi intrat în proprietatea Statului el ar fi aparţinut domeniului public al acestuia nu domeniului public de interes local, prima instanţă a reţinut faptul că în CF x Băile Herculane la data de 02.12.2003, pe parcela cu nr. top xb a fost evidenţiată N. din str. x, imobil de utilitate publică care găzduieşte dispensarul localităţii. Imobilul este acelaşi cu cel evidenţiat în poziţia 10 Anexa 5 din H.G. nr. 532/2002 însuşită prin HCL nr. 16/20.04.2001. In cuprinsul raportului de expertiza întocmit în cadrul dosarului nr. x/2009 al Curţii de Apel Timişoara, expertul O. precizează că în această clădire funcţionează Staţia de Ambulanţă a Oraşului Băile Herculane.

În raport de această destinaţie a bunului nu se poate susţine că imobilul, prin natura sa sau prin lege, ar aparţine domeniului public al statului, apartenenţa la domeniul public al localităţii fiind pe deplin justificată.

De altfel, criticile recurentului pe acest aspect sunt sumare, recurentul limitându-se să susţină că imobilul ar trebui, eventual, să aparţină domeniului public al Statului, dar fără să prezinte argumente concrete în susţinerea acestui punct de vedere.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 312 din C. proc. civ. de la 1865, raportat la art. 20 din legea nr. 554/2004 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Ministerul Apărării Naţionale reprezentat de Direcţia Generală Juridică împotriva sentinţei civile nr. 221 din 12 iulie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată astăzi, 3 iunie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.