Revizuire rejected for lack of res judicata conflict: similar but distinct administrative acts and parties

Şedinţa publică din data de 3 iunie 2021

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. x/13.10.2017 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA NAŢIONALA DE INTEGRITATE ("ANI"), a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/21.09.2017, întocmit de ANI la data de 21.09.2017 în lucrarea nr. x/29.05.2014 şi comunicat în data de 27.09.2017.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 30 pronunţată în data de 19 februarie 2018, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis contestaţia formulată potrivit legii contenciosului administrativ de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE INTEGRITATE (ANI) şi în consecinţă a dispus anularea Raportului de evaluare nr. x/21.09.2017 întocmit de pârâtă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 30 din data de 19 februarie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Intehritate, încadrând în drept criticile sale în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Hotărârea instanţei de recurs

Prin Decizia nr. 5477 din 27 octombrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal admis recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 30 din data de 19 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi a respins contestaţia formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

5. Cererea de revizuire formulată în cauză

Prin cererea înregistrată la data de 25 februarie 2021, sub nr. x/2021, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, A. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 5477 din 27 octombrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul solicitând anularea deciziei atacate.

A susţinut revizuentul că, în dosarul nr. x/2017, s-a pronunţat decizia civilă nr. 5477/27.10.2020, prin care s-a soluţionat cerere de chemare în judecată, având ca obiect recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 30 din data de 19 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a Ii-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în sensul că s-a admis recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

Anterior, prin decizia civilă nr. 1214/07.03.2019 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2015, definitivă la data de 07.03.2019, s-a dispus respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 96 din data de 28 martie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

În opinia revizuentului, cele două hotărâri pronunţate conţin dispoziţii potrivnice

Astfel, revizuentul arată că în motivarea Deciziei nr. 5477/2020, instanţa de recurs a apreciat că raţionamentul instanţei de fond este bazat pe o interpretare eronată a prevederilor legale incidente, aceasta conducând la o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003. Totodată, instanţa de recurs a apreciat că " intimatului nu i-a fost acordat un astfel de mandat de reprezentare a autorităţii publice în cadrul adunării generale a acţionarilor, ci i-a fost acordat un mandat de administrare a întreprinderii publice, în calitate de membru al consiliului de administraţie, mandat acordat de AGA S.C. B. S.A., situaţie care nu încadrează în ipoteza art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003".

Mai mult decât atât, instanţa de recurs a reţinut faptul că "în speţă, nu există niciun act administrativ emis de Consiliul Local Vălenii de Munte prin care intimatul-reclamant să fi fost numit în consiliul de administraţie al S.C. "B." S.A. astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a fi aplicabilă excepţia prevăzută la art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003, considerând astfel că, în lipsa unui act administrativ din partea autorităţii tutelare, sunt încălcate prevederile art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

Din interpretarea dată de instanţa de recurs prevederilor art. 29 din O.U.G. nr. 109/2011, reiese faptul că membrii consiliului de administraţie trebuie propuşi de autoritatea publică tutelară, făcând abstracţie de prevederile art. 29 alin. (1) din O.U.G. nr. 109/2011.

În motivarea Deciziei nr. 1214/2019, instanţa de recurs a împărtăşit raţionamentul instanţei de fond, considerând că "în mod corect, prima instanţă a reţinut faptul că intimatul nu s-a aflat în stare de incompatibilitate, deoarece sunt incidente dispoziţiile art. 94 alin. (21) lit. c) din Legea nr. 161/2003". având în vedere faptul că, asemeni speţei deduse judecăţii în dosarul nr. x/2017, intimatul a fost desemnat membru în Consiliul de Administraţie al unei societăţi comerciale din sectorul public printr-o hotărâre a Adunării Generale a Acţionarilor, emisă în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 109/2011.

6. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.

II. Soluţia pronunţată asupra cererii de revizuire

Analizând cererea de revizuire formulată, prin prisma motivelor invocate, în raport şi de prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a o respinge, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În conformitate cu dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În cauză, revizuentul a susţinut că Decizia Înaltei Curţi nr. 5477/27.10.2020 încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 1214/02019, pronunţate de aceeaşi instanţă în cauze similare, în care s-a dezlegat o problemă de drept comună, constând în analiza cazului de incompatibilitate rezultat ca urmare a deţinerii concomitente a calităţii de funcţionar public şi a funcţiei de administrator, în cazul Deciziei nr. 1214/2019 al S.C. C. S.A., iar în cazul Deciziei nr. 5477/2020 al S.C. B. S.A..

Raportat la deciziile considerate de revizuent potrivnice, Înalta Curte constată că în speţă nu este îndeplinită condiţia încălcării, prin decizia atacată, a autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri definitive anterioare.

Potrivit art. 431 alin. (1) C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori, în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect, acest text de lege reglementând condiţia existenţei autorităţii de lucru judecat, respectiv tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

Procedând la verificarea deciziei atacate cu revizuire şi a celei invocate ca fiind potrivnică acesteia, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condiţiile cazului de revizuire invocat, decizia anterioară fiind pronunţată într-un litigiu care priveşte alte părţi reclamante, având obiect diferit, iar obiectul priveşte anularea unor acte administrative diferite, prin care s-au stabilit încălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor de către persoane diferite.

Analizând motivele revizuirii din perspectiva efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, Înalta Curte constată că acest efect a fost susţinut de revizuent prin raportare la modalitatea de interpretare şi aplicare, prin hotărârea pronunţată anterior, a art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr161/2003. Or, rezolvarea diferită dată în alte cauze unor chestiuni litigioase similare nu creează "hotărâri potrivnice" în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi nu se poate invoca efectul pozitiv al puterii de lucru judecat. Chiar dacă, parţial, problemele de drept supuse controlului judiciar sunt similare, nu se poate susţine existenţa efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, hotărârile pronunţate în recurs de Înalta Curte putând fi considerate, cel mult, ca exprimând o practică judiciară neunitară la nivelul acestei instanţe, a cărei unificare se face prin mecanismele prevăzute de lege, iar nu prin mijlocul procedural al revizuirii.

Înalta Curte reţine că, deşi efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat nu presupune o triplă identitate de părţi, obiect şi cauză, acesta nu poate fi opus de într-un litigiu ulterior, purtat în contradictoriu cu un alt reclamant şi cu privire la un alt act administrativ, în lipsa oricărui element de legătură între cele două cauze, la nivel subiectiv sau obiectiv, astfel cum prevede art. 431 alin. (2) C. proc. civ.. Caracterul similar al unor litigii înregistrate pe rolul instanţelor judecătoreşti nu se confundă cu efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat şi nu poate servi drept temei al formulării unei cereri de revizuire pe motivul existenţei unor hotărâri potrivnice.

În concluzie, Înalta Curte constată că în speţă nu este îndeplinită condiţia existenţei unei hotărâri potrivnice, care să încalce autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, din perspectiva efectului negativ sau pozitiv al acestei autorităţi.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi a dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 5477 din 27 octombrie 2020 Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuirea formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 5477 din 27 octombrie 2020 Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pronunţată astăzi, 3 iunie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.