Revision of appellate dismissal inadmissible; prior annulment of lake administration upheld

Şedinţa publică din data de 3 iunie 2021

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată sub nr. x/2014 din 08.10.2014 reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României, Agenţia Naţională de Pescuit şi Acvacultură, Administraţia Naţională Apele Române – Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea Litoral şi Agenţia Domeniilor Statului solicitând, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- suspendarea executării H.G. nr. 1705/2006, până la momentul la care instanţa se va pronunţa în fond asupra cererii de anulare parţiala a H.G. nr. 1705/2006 şi va pronunţa o soluţie în această privinţă;

- în contradictoriu cu Guvernului României, anularea parţială a H.G. nr. 1705/2006, respectiv Anexa nr. 12, ca nelegală, referitor la considerarea lacurilor naturale: Tasăul, Siutghiol şi Tăbăcărie, ca fiind în administrarea pârâtei Administraţia Naţională "Apele Romane" - Direcţia Apelor Dobrogea Litoral, acestea fiind inventariate şi cuprinse în administrarea acesteia din eroare, aceste amenajări piscicole neputând fi încadrate în prevederile art. 3 alin. (1) din Legea 107/1996; acestea au fost menţionate ca fiind în administrarea A.D.S., Anexa nr. 3 din H.G. nr. 1705/2006 şi care poarta nr. M.F.-145484 în baza de date a M.E.F., ulterior în administrarea Agenţiei Naţionale Pentru Pescuit şi Acvacultură ca administrator în numele statului, dobândit prin Protocolul de Predare-Preluare de la Administraţia Domeniilor Statului ca efect al Legii nr. 317/2009;

- să se constate dreptul de administrare asupra imobilelor lacuri naturale-amenajari piscicole Buceag, Oltina, Iortmac, Dunăreni, Baciu, Tibrinu, Limanu, Siutghiol, Tabacarie, Tasaul Asarlac, Agigea, Corbu si Mihail Kogalniceanu, în favoarea Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură, acestea fiind înregistrate în evidenţa mijloacelor fixe aparţinând acesteia, fiind date iniţial în administrarea A.D.S. conform Legii nr. 268/2001, ulterior prin Ordinul nr. 267/2003 emis de către Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei si Pădurilor s-a aprobat în baza art. 9 alin. (2) si 3 din Legea nr. 192/2001, preluarea de către C.N.A.F.P. a fondului piscicol de la A.D.S., prin O.U.G. nr. 23/2008, Agenţia Domeniilor Statului s-a subrogat Companiei Naţionale de Administrare a Fondului Piscicol, acestea fiind predate în baza Protocolului de Predare-Preluare nr. 1355/1676/09.04.2008 şi ulterior în baza Legii nr. 317/2009 pentru aprobarea O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura şi al H.G. nr. 545/2010 în favoarea A.N.P.A, cu cheltuieli de judecată.

Prin Cererea precizatoare înregistrată la dosarul cauzei la data de 04.11.2015, a precizat că solicitările aferente capetelor nr. 2 si nr. 3 ale acţiunii introductive se referă la următoarele amenajări piscicole: Bugeac, Oltina, Iortmac, Dunăreni, Baciu, Tibrinu, Limanu, Siutghiol, Tăbăcariei, Tasăul, Asarlac, Corbu si Mihail Kogălniceanu.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 3580 din 16 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-au respins excepţiile tardivităţii, lipsei procedurii prealabile şi lipsei calităţii procesuale active, precum şi cea a lipsei de interes în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect anularea parţială a H.G. nr. 1705/2006.

S-a admis excepţia lipsei de interes în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect constatare drept de administrare în favoarea pârâtei Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură şi s-a respins acest capăt de cerere, ca lipsit de interes.

S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Agenţia Domeniilor Statului şi s-a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

S-a admis excepţia lipsei procedurii prealabile în ceea ce priveşte cererea de intervenţie principală formulată de intervenientul B. şi s-a respins această cerere de intervenţie, ca inadmisibilă.

S-a admis, în rest, acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii GUVERNUL ROMÂNIEI, AGENŢIA NAŢIONALĂ DE PESCUIT ŞI ACVACULTURĂ, ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ APELE ROMÂNE – ADMINISTRAŢIA BAZINALĂ DE APĂ DOBROGEA LITORAL, AGENŢIA DOMENIILOR STATULUI şi intervenientul principal B. şi s-au anulat, parţial, H.G. nr. 1705/2006 în ceea ce priveşte următoarele poziţii din Anexa nr. 12: x.

A fost obligat pârâtul Guvernul României la plata către reclamantă a sumei de 8.252,6 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 3580 din 16 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs Administraţia Naţională Apele Române – Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea şi Guvernul României

4. Hotărârea instanţei de recurs

Prin Decizia nr. 2483 din 12 iunie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursurile declarate de pârâţii Administraţia Naţională Apele Române – Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea şi Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 3580 din 16 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

5. Cererea de revizuire formulată în cauză

Prin cererea înregistrată la data de 25 februarie 2021, sub nr. x/2021, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, Administraţia Naţională Apele Române – Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 2483 din 12 iunie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuenta solicitând anularea deciziei atacate, admiterea recursului şi respingerea acţiunii.

În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 5 C. proc. civ., revizuenta a arătat că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra excepţiilor lipsei de interes a A. S.R.L. si excepţiei autorităţii de lucru judecat, excepţii de ordine publica (absolute), invocate de ANAR-ABADL.

În opinia revizuentei, o asemenea omisiune constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil, care presupune ca motivele si mijloacele de apărare ale pârtilor sa fie analizate in condiţii de contradictorialitate.

Nu in ultimul rând, revizuenta susţine că şi în situaţia în care s-ar aprecia excepţia lipsei de interes a A. S.R.L. ca relativa, învederam ca aceasta a fost invocata in fata instanţei de fond prin adresa nr. x/08.09.2015.

Prin recursul formulat a arătat ca instanţa de fond a omis sa se pronunţe asupra excepţiei lipsei de interes invocata de ANAR-ABADL precum si cu privire la hotărârile definitive si irevocabile prin care s-a dispus, in contradictoriu cu ANPA, restituirea dreptului de administrare asupra lacurilor naturale aflate pe raza judeţului Constanta (hotărârile judecătoreşti au fost depuse la dosar la momentul examinării fondului cauzei). Cele doua excepţii nu au fost avute in vedere nici la soluţionarea fondului cauzei.

Instanţa de recurs nu a analizat deloc motivul de casare invocat in termen de ANAR-ABADL si nu a răspuns prin considerente respectivului motiv de casare.

O asemenea omisiune constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil, care presupune ca motivele si mijloacele de apărare ale pârâţilor sa fie analizate in substanţa, chiar daca aceasta analiza nu presupune un răspuns detaliat la fiecare argument.

Chiar si in măsura in care instanţa de recurs ar fi apreciat ca excepţiile respective au fost invocate in recurs, in mod evident acestea nu au fost soluţionate. Instanţa de recurs a reţinut ca "reclamanta deţine un drept de concesiune, acordat de parata ANPA".

Insa, la dosarul cauzei se afla adresa ANPA nr. x/08.05.2015 potrivit căreia reclamanta A. S.R.L., la momentul emiterii adresei respective, nu avea in derulare contract de concesiune incheiat cu ANPA si având ca obiect amenajarea piscicola aferenta lacului Tasaul sau a oricărui alt lac de pe teritoriul administrativ al judeţului Constanta.

Pe de o parte contractul de concesiune incheiat cu CNAFP avea ca obiect o suprafaţa de teren aflata in perimetrul localităţii Năvodari, iar pe de alta parte încheierile de intabulare prezentate vizează imobile construcţii aflate pe teritoriul administrativ al Comunei Mihail Kogalniceanu.

Reclamanta nu deţine acte de reglementare din punct de vedere al gospodăririi apelor, care sa ii permită sa desfăşoare activitatea de acvacultura.

Ca urmare, este evident ca la momentul formulării cererii de chemare in judecata, contractul de concesiune incheiat cu CNAFP încetase, motiv pentru care apreciază ca interesul reclamantei la data înregistrării litigiului nu mai era unul actual. Un interes trecut nu poate fi considerat valabil.

Hotărârea de guvern de inventariere este anulata parţial ca urmare a demersului unei societăţi private care nu justifica nici un interes, provocând o serie de inconveniente juridice intre instituţiile statului, fara a-i profita in mod direct.

Ca urmare, solicită in consecinţa admiterea excepţiei lipsei de interes a reclamantei in susţinerea acţiunii, excepţie invocata înca de la fondul cauzei si probata cu inscrisuri, care nu a fost analizata in mod corespunzător de către instanţa de recurs.

Revizuenta a arătat atât in fata instanţei de fond cat si in fata instanţei de recurs a ca exista hotărâri definitive potrivnice, hotărâri definitive si irevocabile prin care s-a dispus, in contradictoriu cu ANPA, restituirea dreptului de administrare asupra lacurilor naturale aflate pe raza judeţului Constanta.

Potrivit hotărârilor judecătoreşti anterioare exista o identitate de chestiune litigioasa intre aceleaşi parti, ANAR-ABADL si ANPA,indiferent daca de aceasta data figurează si alături de alte parti), respectiv dreptul de administrare asupra lacurilor.

Cu toate acestea, in considerentele hotărârilor judecătoreşti pronunţate in dosarul nr. x/2014 nu se regăsesc motivele pentru care, deşi au cunoscut existenta hotărârilor judecătoreşti definitive anterioare, atât instanţa de fond cat si cea de recurs au tranşat prezentul litigiu intr-un mod diferit

De asemenea, revizuenta susţine că în mod greşit instanţa de recurs a reţinut ca lipsa de interes si autoritatea de lucru judecata sunt simple apărări de fond, in realitate fiind veritabile excepţii.

In vederea optimizării timpului dedicat procesului civil instanţa de judecata avea obligaţia sa se pronunţe mai intai asupra excepţiilor de procedura, precum si asupra celor de fond care făceau, in tot sau in parte, administrarea de probe, ori după caz, cercetarea in fond a cauzei.

În opinia revizuentei, excepţia autorităţii de lucru judecat nu putea sa fie calificata ca fiind o apărare de fond, din moment ce admiterea excepţiei determina neanalizarea fondului, respectiv făcea imposibila judecarea din nou a unui proces terminat, având acelaşi obiect, aceeaşi cauza si fiind purtat intre aceleaşi parti

Instanţa de judecata nu trebuia sa facă uz de aceste prevederi din comoditate in scopul de a soluţiona cauza cu rapiditate. Art. 248 alin. (4) C. proc. civ. limitează in termeni univoci dreptul instanţei de a uni excepţiile cu administrarea probelor, respectiv cu fondul cauzei, exclusiv pentru toate situaţiile in care este necesar sa se administreze aceleaşi dovezi ca si pentru finalizarea etapei cercetării procesului sau, după caz, pentru soluţionarea fondului.

Mai mult, instanţa de recurs nu a avut in vedere cele doua excepţii nici la soluţionarea in fond a recursului.

În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., revizuenta a arătat că hotărârea atacata a fost pronunţata in data de 12.06.2020, iar in data de 21.09.2020 a fost înregistrata la sediul ABADL întâmpinarea formulata de către ANPA in dosarul nr. x/2014, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Constanta.

In conţinutul întâmpinării ANPA precizează in mod expres:

"Pentru concesionarea Amenajării piscicole Tasaul, loc. Navodari, judeţul Constanta au fost depuse următoarele solicitări de concesionare:

- S.C. C. S.R.L. solicita concesionarea prin atribuire directa ca proprietare de active;

- S.C. A. S.R.L. prezintă Contractul de concesiune prin atribuire directa, fara număr, din data de 09.04.2008, încheiat cu CNAFP, CONTRACT CE NU A FOST PREDAT SPRE URMĂRIRE DE CĂTRE APS LA ANPA:

- S.C. D. S.R.L. concesionare prin atribuire directa ca proprietar de active".

În opinia revizurentei, aspectele menţionate in întâmpinare confirma susţinerile sale cu privire la încetarea contractului de concesiune înainte de înregistrarea cererii de chemare in judecata, iar înscrisul in discuţie nu a fost luat in considerare pe parcursul procesului in care s-a pronunţat hotărârea atacata si a fost descoperit de ABADL după pronunţarea hotărârii.

De asemenea, înscrisul invocat exista la data pronunţării hotărârii supusa revizuirii.

Apreciază ca înscrisul menţionat este determinant pentru hotărârea pronunţata, in sensul ca, daca instanţa ar fi avut cunoştinţa de existenta si conţinutul acestui înscris, ar fi admis excepţia lipsei de interes a A. S.R.L. (invocata de Guvernul României si de ABADL).

In cadrul dosarului x/2018 aflat pe rolul Tribunalului Constanta. ANAR-ABADL a invocat excepţia de neconstitutionalitate a Legii nr. 42/2010, iar judecătorul cauzei. însuşindu-si întru totul argumentele noastre, a dispus sesizarea Curţii Constituţionale.

În fine, revizuenta a arătat că excepţia de neconstituţionalitate invocată a făcut obiectul dosarului nr. x/2019*, care a fost soluţionat la data de 06.10.2020. Curtea Constituţionala a admis excepţia de neconstituţionalitate invocată de ANAR-ABADL si a constatat ca Legea nr. 42/2010 privind darea in administrarea autorităţilor administraţiei publice locale a unor bunuri aflate in domeniul public al statului (dispoziţiile art. 1, art. 2, art. 3 si art. 8), este neconstituţională, motiv pentru care lacul Siutqhiol a revenit in administrarea ANAR-ABADL.

6. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.

II. Soluţia pronunţată asupra cererii de revizuire

Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac, prin prisma prevederilor art. 326 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă.

În acest sens, Înalta Curte reţine că revizuirea este o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Dispoziţiile de care se prevalează revizuenta au următorul cuprins:

"Art. 322 –Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:

1. dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire.

5.dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Aşadar, potrivit art. 322 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse revizuirii hotărârile rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi hotărârile date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.

Analizând Decizia nr. 5477 din 27 octombrie 2020 care formează obiectul prezentei cereri de revizuire, Înalta Curte constată că instanţa de recurs a respins recursul formulat, ca nefondat.

Or, pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanţa de recurs, legiuitorul a impus condiţia ca această instanţă să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii, decât cea existentă.

În cauză, rezultă că decizia instanţei de recurs vizată de revizuentă nu evocă fondul şi, prin urmare, cererea de revizuire este inadmisibilă.

În fine, deşi examinarea punctuală a motivelor enunţate, prevăzute de pct. 1şi 5 ale art. 322 din C. proc. civ. nu mai este necesară în raport cu soluţia preconizată, totuşi, Înalta Curte remarcă împrejurarea că niciunul dintre acestea nu îndeplineşte cerinţele de admisibilitate specifice.

Astfel, se observă că dispozitivul deciziei atacate nu conţine dispoziţii potrivnice, recursul fiind respins ca nefondat, iar întâmpinarea invocată de revizuentă nu reprezintă un înscris nou în sensul indicat de pct. 5 al art. 322 C. proc. civ., cazurile de revizuire fiind indicate în mod formal.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 326 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, cu consecinţa respingerii cererii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuirea formulată de revizuentul E. împotriva deciziei civile nr. 5477 din 27 octombrie 2020 Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pronunţată astăzi, 3 iunie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.