Property restitution offset upheld; appeal dismissed by binding effect of prior cassation decision

Şedinţa publică din data de 3 iunie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 23.07.2015 sub nr. x/2015 la Tribunalul Galaţi, secţia a I-a civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Naţionala pentru Restituirea Proprietăţilor, solicitând ca prin hotărâre judecătorească:

- să fie obligată a elibera titlul de plată, pe care pârâta refuză să îl elibereze potrivit legii;

- să se constate că există creanţe reciproce ale părţilor din proces cu suma de 226.924,93 RON, pentru fiecare şi în consecinţă, operează compensarea acestora şi să oblige pârâta să procedeze la compensarea între creanţa deţinută împotriva reclamantului cu cea pe care reclamantul o deţine împotriva pârâtei, constatând că nu mai exista nici o obligaţie de plată între părţi. Reclamantul a solicitat şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1084/20.10.2015, Tribunalului Galaţi, secţia a I-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi secţiei de contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 155 din 18 octombrie 2019 a Curţii de Apel Galaţi – secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- A admis, în parte, acţiunea în contencios administrativ şi fiscal promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice- prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi, cu sediul în Galaţi, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor(Anrp);

- A constatat stinse prin compensaţie obligaţiile reciproce ale părţilor, în limita sumei 188.493,655 RON, respectiv creanţa reclamantului de 188.493,655 RON izvorând din Decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 5962/23.07.2009 şi creanţa pârâţilor de 226.924,93 RON izvorând din decizia civilă nr. 1323/08.06.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2014,

- A respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea ANRP la eliberarea titlului de plată;

- A admis în parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată şi obligă pârâţii la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 250 RON.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile pronunţată de instanţa de fond a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate, susţinând în esenţă că instanţa de fond a reţinut în mod greşit faptul că deşi reclamantul nu a uzat de O.U.G. nr. 63/20, 2018, instanţa se poate substitui cereri acestuia, obligând pârâta la o compensare legală, străină de practica legală prevăzută de ordonanţa menţionată.

A mai susţinut recurenta că dat fiind faptul că reclamantul nu a formulat cerere de compensare, deşi ar fi avut la îndemână O.U.G. nr. 63/2018, ci a ales să stea în pasivitate, motiv pentru care consideră că instanţa de judecată nu se poate substitui interesului reclamantului .

4. Apărările intimatului-reclamant

Intimatul – reclamant A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat să fie obligată pârâta la a elibera titlul de plată, pe care pârâta refuză să îl elibereze potrivit legii; să se constate că există creanţe reciproce ale părţilor din proces cu suma de 226.924,93 RON, pentru fiecare şi în consecinţă, operează compensarea acestora şi să oblige pârâta să procedeze la compensarea între creanţa deţinută împotriva reclamantului cu cea pe care reclamantul o deţine împotriva pârâtei, constatând că nu mai exista nici o obligaţie de plată între părţi.

Prin sentinţa civilă nr. 133/R din 26 mai 2016, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile ca nefondate şi a respins ca nefondată acţiunea în contencios administrativ şi fiscal având ca obiect "obligaţia de a face" promovată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.

Prin Decizia nr. 1559/20.03.2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul formulat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinţei nr. 133/R din 26 mai 2016 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecarea aceleiaşi instanţe.

Rejudecând cauza, Curtea de Apel Galaţi a admis acţiunea şi a constatat stinse prin compensaţie obligaţiile reciproce ale părţilor, în limita sumei 188.493,655 RON, respectiv creanţa reclamantului de 188.493,655 RON izvorând din Decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 5962/23.07.2009 şi creanţa pârâţilor de 226.924,93 RON izvorând din decizia civilă nr. 1323/08.06.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2014, opinie împărtăşită şi de Înalta Curte.

Astfel, contrar susţinerilor recurentei-pârâte, instanţa de recurs constată că în primul ciclu procesual, prin decizia nr. 1559/20.03.2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare, reţinând în considerentele deciziei de casare că, având în vedere că, la data soluţionării recursului formulat împotriva sentinţei nr. 133/R din 26 mai 2016, expirase şi termenul de 5 ani prevăzut de art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, soluţia de respingere a cererii reclamantului privind compensarea obligaţiilor reciproce apare ca fiind excesivă. Iar pentru ca părţile să nu fie private de un grad de jurisdicţie a trimis cauza spre rejudecare pentru ca judecătorul de fond să analizeze, în raport de cele expuse, cererea reclamantului privind compensarea obligaţiilor reciproce, cu luarea în considerare a cotei părţi cuvenite acestuia.

Prin urmare, instanţa de recurs constată că acest aspect a fost dezlegat în mod definitiv prin decizia de casare şi nu mai poate face obiectul unei critici într-un al doilea ciclu procesual.

Se impun a fi reţinute şi prevederile art. 501 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Judecata în fond după casare

(1) În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanţa care judecă fondul. (...)

(3) După casare, instanţa de fond va judeca din nou, în limitele casării şi ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată."

Prin urmare, instanţa de fond era obligată să respecte dispoziţiile deciziei de casare, care a stabilit că se impune ca, la soluţionarea prezentei cauze, să se ţină cont de dispoziţiile Ordonanţei de Urgenţă nr. 63/2018.

În consecinţă, având în vedere că prin decizia de casare s-a stabilit ca instanţa de fond să soluţioneze cauza ţinând cont de dispoziţiile Ordonanţei de Urgenţă nr. 63/2018, iar instanţa de fond, în baza prevederilor art. 501 C. proc. civ., s-a conformat acestei dispoziţii, criticile recurentei-pârâte, grefate pe aceleaşi aspecte, nu pot fi primite.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-pârâtă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei, astfel cum a fost dispuse prin decizia de casare din primul ciclu procesual.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva sentinţei civile nr. 155 din 18 octombrie 2019 a Curţii de Apel Galaţi, secţia pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva sentinţei civile nr. 155 din 18 octombrie 2019 a Curţii de Apel Galaţi, secţia pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 3 iunie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.