Failure to respond to information requests: admissibility of non-act administrative challenge and validity of unsigned judgment copy

Şedinţa publică din data de 3 iunie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 30.10.2018, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B.-Director Al Serviciului Român de Informaţii a susţinut că s-ar fi adresat pârâtului, în calitate de director SRI, prin adresele din 25.06.2018 şi din 27.06.2018, iar pârâtul nu a răspuns acestor solicitări, astfel că s-a considerat vătămat prin lipsa răspunsurilor la aceste cereri.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2275 din 16 septembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare in judecata formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B.-Director Al Serviciului Român de Informaţii, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 2275 din 16 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate.

În esenţă, recurentul-reclamant a susţinut că judecătorul fondului avea obligaţia de a-şi verifica competenţa întrucât a mai pronunţat o încheiere în prezenta cauză, încheiere ce a fost atacată cu cerere de reexaminare. Cererea de reexaminare a fost admisă prin încheierea din 11.02.2019.

De asemenea, recurentul-reclamant susţine că judecătorul fondului a încălcat şi art. 34 din Legea nr. 303/2004, ţinând cont că pârâtul a fost lipsă.

Dispozitivul sentinţei nu este lămurit în contradictoriu cu pârâtul şi nici sentinţa nr. 2275/16.09.2019 nu este semnată de judecător şi grefier, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 426 şi 427 din C. proc. civ.

A susţinut recurentul că la data la care s-a judecat cauza, la dosarul cauzei nu era cusut şi numerotat răspunsul la întâmpinare.

4. Apărările intimatului

Prin întâmpinare intimatul-pârât Serviciul Român de Informaţii a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind temeinică şi legală.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru, în cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 10 ianuarie 2020 s-a fixat termen de judecată la data de 3 iunie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B.-Director al Serviciului Român de Informaţii a susţinut că s-ar fi adresat pârâtului, în calitate de director SRI, prin adresele din 25.06.2018 şi din 27.06.2018, iar pârâtul nu a răspuns acestor solicitări, astfel că s-a considerat vătămat prin lipsa răspunsurilor la aceste cereri.

Curtea de apel a respins acţiunea reclamantului ca neîntemeiată, opinie împărtăşită de Înalta Curte, criticile recurentului fiind neîntemeiate, instanţa de control judiciar urmând a răspunde acestor critici prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

Astfel, Înalta Curte constată că sunt nefondate susţinerile recurentului referitoare la lipsa de competenţă a judecătorului care a pronunţat sentinţa atacată, având în vedere că motivul pentru care, prin încheierea din 26.11.20189, s-a dispus anularea cererii de chemare în judecată a fost faptul că cererile depuse la dosar de către reclamant au fost formulate într-un mod care a presupus cu greu identificarea solicitărilor acestuia, ceea ce a şi condus într-o primă fază la anularea cererii acestuia.

Ulterior, în urma admiterii cererii de reexaminare, prin încheierea din 11.02.2019, s- a reţinut că reclamantul se plânge de faptul că s-ar fi adresat pârâtului, în calitate de director SRI, solicitându-i informaţii, iar acesta nu a răspuns celor două adrese din 25.06.2018 şi din 27.06.2018, considerându-se vătămat prin lipsa unor răspunsuri, invocând în acest sens dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. a), g) şi m) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Totodată, s-a reţinut că neregularităţile cererii de chemare în judecată au fost înlăturate, câtă vreme reclamantul a indicat numele pârâtului şi locul unde să fie acesta citat.

Prin urmare, în urma admiterii cererii de reexaminare, în mod corect, judecătorul fondului a procedat la judecarea cauzei, în cauză nefiind incidente dispoziţiile referitoare la incompatibilitatea judecătorului sau necompetenţa instanţei de a soluţiona cauza.

De asemenea, având în vedere că petiţia recurentului a fost înregistrată la Sectorul Relaţii cu Cetăţenii al pârâtului, sub numărul x din 06.08.2018, fiind clasată în urma evaluării, în mod corect prima instanţă a respins solicitarea reclamantului-recurent, reţinând că la dosarul cauzei se află AR-urile solicitate de reclamant, confirmarea de primire supusă discuţiei fiind prima din cele trei, cu ştampila de primire, prin delegat, de către S.R.I. - Sectorul Relaţii cu Cetăţenii, returul fiind efectuat la data de 12.10.2018 - conform ştampilei de zi a oficiului care înapoiază confirmarea.

Nu pot fi reţinute nici susţinerile privind lipsa semnăturilor atât a judecătorului, cât şi a grefierului, de pe sentinţa atacată, având în vedere că potrivit art. 426 alin. (6) din C. proc. civ. "Hotărârea se va întocmi în două exemplare originale, dintre care unul se ataşează la dosarul cauzei, iar celălalt se va depune spre conservare la dosarul de hotărâri al instanţei", reclamantului-recurent fiindu-i comunicat un exemplar al sentinţei fără semnături. În ceea ce priveşte sentinţa nr. 2275/16.09.2019 ataşată la dosarul de fond al cauzei, se constată că această hotărâre prezintă în original, atât semnătura judecătorului care a pronunţat hotărârea, cât şi a grefierului, astfel că sunt nefondate susţinerile referitoare la nulitatea acestei hotărâri.

În ceea ce priveşte situaţia predării dosarului făcut de fosta Securitate, a daunelor morale, contravalorii bunurilor luate din domiciliul din Bucureşti, se constată că în mod corect a reţinut prima instanţă că pârâtul a predat către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în anul 2004, toată arhiva fostului Departament al Securităţii Statului, care nu conţine date şi informaţii de siguranţă naţională, fapt adus la cunoştinţa publicului la acea dată, prin toate mijloacele media, în conformitate cu prevederile Legii nr. 187/1999 şi ale O.U.G. nr. 24/2008.

Înalta Curte constată că alegaţiile recurentului referitoare la cazul Petrov, decretul 153/1970, livretul militar, sunt chestiuni care exced limitelor investirii instanţei, fiind lipsite de relevanţă juridică în prezenta cauză.

În fine, nu vor putea fi reţinute nici susţinerile recurentului referitoare la lipsa de la dosar a răspunsului la întâmpinare formulat în faţa instanţei de fond, câtă vreme, se constată că acest răspuns există la dosarul de fond al cauzei la fila x.

Prin urmare, toate criticile formulate de recurentul-reclamant A. sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă fiind legală.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 2275 din 16 septembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII – a contencios administrativ şi fiscal

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 2275 din 16 septembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII – a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 3 iunie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.