Appeal against incompatibility finding rejected; simultaneous trader status triggers ban regardless of timing.

Şedinţa publică din data de 3 iunie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Cererea de chemare în judecată

1. Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vâlcea la data de 13.11.2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Integritate şi a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/24.10.2018.

2. Prin sentinţa civilă nr. 288/22.02.2019, Tribunalul Vâlcea a admis excepţia necompetenţei materiale a secţiei a II-a civile şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

II sentinţa pronunţată de instanţa de fond

3. Prin sentinţa civilă nr. 124 din 23 septembrie 2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agentia Naţională de Integritate, privind anularea Raportului de evaluare nr. x/24.10.2018 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate.

III Recursul formulat de reclamant

4. Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul A., cu invocarea motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii şi rejudecarea pe fond a cauzei, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.

5. În motivarea recursului, a arătat că instanţa de fond a interpretat legislaţia incidenţă în cauză într-un mod eronat, procedura de evaluare fiind realizată prin nesocotirea normelor de drept material.

6. Un prim aspect de nelegalitate a Raportului de evaluare este procedura nelegală de obţinere de către intimata-pârâtă a relaţiilor legate de datele cu caracter personal, cu încălcarea prevederilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 şi art. 6 alin. (1) din Regulamentul UE 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27.04.2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date.

7. Instanţa de fond a apreciat că "Faptul că alte autorităţi ar fi transmis pârâtei date cu caracter personal care i-ar privi pe reclamant (...) nu poate determina, în contextul celor sus arătate, anularea raportului, tocmai întrucât, sub aspectul legalităţii raportului, relevante sunt datele şi informaţiile care stau la baza întocmirii raportului, în sensul dacă acestea sunt sau nu publice, nu însă şi alte date sau informaţii care nu stau la baza întocmirii raportului", adăugând la dispoziţiile art. 13 alin. (2) din Legea 176/2010, trecând peste apărările potrivit cărora prin Adresa nr. x a fost informat doar asupra împrejurării potrivit căreia va face obiectul unei evaluări, fără a fi informat asupra faptului că se vor solicita şi prelucra de la terţi date cu caracter personal, astfel cum impun normele în materia protecţiei datelor cu caracter personal.

8. Curtea Europeană a decis că cerinţa prelucrării corecte a datelor personale obligă o autoritate a administraţiei publice să informeze persoanele vizate despre transmiterea acestor date unei alte autorităţi a administraţiei publice în vederea prelucrării de către aceasta din urmă în calitate de destinatar, iar prin decizia pronunţată de către Curtea Europeană de Justiţie în cauza C-201/14, B. şi alţii, în legătură cu interpretarea unor prevederi din Directiva 95/46/CE, s-a decis că persoanele ale căror date cu caracter personal fac obiectul transmiterii şi prelucrării între două autorităţi ale administraţiei publice a unui stat membru trebuie să fie informate în prealabil cu privire la transmiterea şi prelucrarea datelor, or, în cauză, notificarea prealabilă a vizat exclusiv informarea asupra declanşării procedurii de evaluare, lipsind informarea asupra aspectelor legate de prelucrarea datelor cu caracter personal.

9/În concret, autorităţile cărora li s-a solicitat transmiterea de informaţii (Primăria Comunei Milcoiu, Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură-Centrul Judeţean Vâlcea, şi Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, ANAF Vâlcea) aveau obligaţia de a-l informa despre transmiterea informaţiilor solicitate către autoritatea destinatar. De asemenea, autoritatea destinatară avea obligaţia de a informa persoana vizată în legătură cu scopurile acestei prelucrări, precum şi cu categoriile de date vizate.

10. Faţă de starea de nelegalitate prin care intimata-pârâtă a obţinut relaţii, prin încălcarea dreptului comunitar la accesul şi prelucrarea datelor cu caracter ale recurentului, în mod eronat a apreciat instanţa de fond că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 6 din Regulament.

11. Un alt motiv de nelegalitate constă în maniera de interpretare a dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 176/2010, neconcordanţa care există între actul de sesizare nr. 666/17.03.2017 cu privire la fapte/aspecte legate de calitatea de membru în consiliul de administraţie al Şcolii Gimnaziale din Milcoiu şi la perioada de timp (2011-2016) care se reclamă şi aspectele analizate şi evaluate efectiv de către intimată (situaţia PFA A.).

12. Întrucât nu există o corespondenţă între cele sesizate şi situaţia reţinută ca motiv de incompatibilitate de către intimată şi nici nu există un act de sesizare din oficiu care să legitimeze activitatea de evaluare pe alte aspecte decât cele semnalate, s-au nesocotit dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, chestiune de natură a atrage nulitatea Raportului de evaluare.

13. Un ultim aspect de interpretare eronată a dreptului material în cauză este generat de modul de înţelegere de către instanţa de fond a spiritului legii, în interpretarea prevederilor art. 87 din Legea 161/2003, întrucât nu s-a luat în considerare tocmai natura normei, care este una de proteguire a unor valori neatinse în concret prin pretinsa situaţie de incompatibilitate, nu s-a creat în nici un moment o stare de pericol. Mai mult decât atât, cronologia dobândirii celor două calităţi întăreşte susţinerile sale cu privire la lipsa incidenţei art. 87, întrucât calitatea de comerciant a fost dobândită în data de 20.02.2012, iar al doilea mandat de viceprimar s-a dobândit la data de 30.06.2012, astfel încât calitatea de comerciant nu a derivat sau nu a putut avea nici o legătură sau interdependenţă cu cea de-a doua calitate. Pe cale de consecinţă, nu s-a creat prezumţia unui interes personal sau pecuniar, în favoarea recurentului, prin prisma calităţii de viceprimar.

14. Pe de altă parte, existenţa proiectului de finanţare obţinut de către recurent, prin intermediul PFA, fiind un drept legitim şi legal obţinut, nu putea reprezenta un veritabil impediment care să genereze o situaţie de inechitate, prin transformarea sa într-un impediment obiectiv pentru a putea candida şi a fi ales în calitate de viceprimar; altfel, dacă nu s-ar fi respectat proiectul de finanţare şi nu s-ar fi derulat pe perioada obligatorie de 5 ani, recurentul ar fi suferit un prejudiciu concret, prin rambursarea sumelor finanţate, obţinute legal. Prin raportare la circumstanţele concrete ale cauzei, în mod nelegal s-au interpretat şi aplicat dispoziţiile art. 87 din Legea 161/2003, întrucât prin conduita sa nu a generat o atingere a valorii sociale protejate de această normă.

IV Apărările formulate de intimata pârâtă

15. Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

16. Cu privire la criticile recurentului privind încălcarea prevederilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, a arătat că faţă de recurentul A. s-a efectuat procedura de informare, după cum urmează: prin adresa nr. x/13.06.2017 a fost informat în legătură cu declanşarea evaluării respectării regimului juridic al încompatibilităţilor, prin adresa nr. x/09.05.2018 a fost informat despre identificarea unor elemente privind nerespectarea regimului juridic al incompatibilităţilor şi a fost invitat să prezinte date şi informaţii, personal ori prin transmiterea unui punct de vedere scris, astfel că după prima informare realizată putea solicita documente de la instituţii abilitate pentru finalizarea activităţii de evaluare.

17. Cu privire la criticile întemeiate pe nerespectarea dreptului la protecţia datelor cu caracter personal, a arătat că a respectat, în emiterea raportului de evaluare, toată procedura legal impusă, prevederile privitoare la utilizarea informaţiilor cu caracter nepublic ale persoanei evaluate. Este respectat dreptul european, având în vedere, în primul rând, integralitatea articolului 7 din Directiva 95/746. mai ales lit. c), scopul urmărit prin prelucrarea acestor date fiind unul legal. Nici hotărârile de validare a mandatului de ales local, nici actele de înregistrare a calităţii comerciant in registrele publice, nu reprezintă date sau acte cu caracter nepublic, fiind informaţii de interes public, având în vedere conţinutul lor efectiv.

18. Procedura reglementată de Legea nr. 176/2010 a fost îndeplinită, iar faţă de conţinutul normativ al Directivei nr. 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, Legea nr. 176/2010 conţine prevederi exprese în acest sens, astfel că aplicabilitatea directă a normei unionale nu suportă incidenţă în plan vertical, atât timp cât în legislaţia naţională există normă expresă care să reglementeze respectiva situaţie.

VI Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

19. Examinând sentinţa recurată prin prisma motivului de casare invocat, prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

20. Prin Raportul de evaluare nr. x/24.10.2018, Agenţia Naţională de Integritate a constatat că reclamantul a încălcat în perioada 30.06.2012-23.05.2016 regimul juridic al incompatibilităţilor, în sensul prevederilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, prin exercitarea simultană a funcţiei de viceprimar al Comunei Milcoiu şi a calităţii de comerciant persoană fizică "A. Persoană Fizică Autorizată".

21. Motivele de recurs privind interpretarea eronată a dreptului material sunt nefondate.

22. Potrivit dispoziţiilor art. 87 din Legea nr. 161/2003, "(1) Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu: g) calitatea de comerciant persoană fizică".

23. Raportat la dispoziţiile legale incidente şi situaţia de fapt, potrivit căreia reclamantul a deţinut în acelaşi timp funcţia de viceprimar al Comunei Milcoiu, conform Hoărârilor Consiliului Local nr. 5/30.06.2012 şi nr. 5/04.07.2016, şi calitatea de comerciant persoană fizică, fiind autorizat ca şi comerciant persoană fizică "A. Persoană Fizică Autorizată", în perioada 14.02.2012-24.11.2016, instanţa de fond a constatat în mod corect că sunt întrunite elementele stării de incompatibilitate.

24. În mod corect a reţinut instanţa de fond faptul că, pentru a se reţine incompatibilitatea prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, este suficient să existe o deţinere simultană a calităţii de comerciant persoană fizică şi a funcţiei de viceprimar.

25. Nu este necesar să intervină şi un cumul de venituri sau folosirea demnităţii ori funcţiei publice în folosul activităţii economice, să fie realizat vreun folos sau venit din activitatea comercială. Destinatarului normei îi aparţinea în exclusivitatea opţiunea pentru una din acestea, iar în funcţie de această opţiune poate exercita fie funcţia sau demnitatea publică, fie activitatea economică în calitate de comerciant persoană fizică, cu respectarea regimului juridic reglementat pentru fiecare din acestea.

26. Intituirea cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 nu permite deţinerea simultană, de către aceeaşi persoană, a unei funcţii sau demnităţi publice şi a calităţii de comerciant persoană fizică şi este impusă de necesitatea asigurării îndeplinirii cu obiectivitate de către persoanele care exercită o demnitate publică sau o funcţie publică de autoritate a atribuţiilor ce le revin, în deplină concordanţă cu principiile imparţialităţii, integrităţii, transparenţei deciziei şi supremaţiei interesului public.

27. Nu prezintă niciun fel de relevanţă cronologia dobândirii celor două calităţi, dacă există o legătură sau o interdependenţă între cele două calităţi, existenţa vreunui unui interes personal sau pecuniar în favoarea persoanei vizate.

28. Faptul că reclamantul avea în curs de desfăşurare un proiect vizând fonduri europene nu înlătura starea de incompatibilitate prevăzută imperativ de lege, care are ca scop garantarea exercitării cu imparţialitate a funcţiilor publice şi protejarea interesului social şi evitare a conflictului de interese.

29. Motivul de recurs privind interpretarea dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, este nefondat.

30. Potrivit dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 176/2010, "(1) Agenţia îndeplineşte activitatea de evaluare prevăzută la art. 8 din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice, cu respectarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 233/2002. (2) Sesizarea din oficiu se face într-una din următoarele modalităţi: a) pe baza unui raport de sesizare, întocmit de preşedintele Agenţiei; b) pe baza unei note întocmite de inspectorul de integritate, aprobată de conducerea inspectorilor de integritate; în cazul în care aceasta respinge propunerea de sesizare din oficiu, refuzul motivat se transmite preşedintelui Agenţiei, pentru a dispune fie începerea verificărilor, fie menţinerea propunerii".

31. Instanţa de fond a reţinut în mod corect că nu pot fi reţinute ca ducând la anularea raportului susţinerile reclamantului în sensul că evaluarea s-a efectuat pe o perioadă mai mare decât cea arătată de persoana care a formulat sesizarea, întrucât textul de lege nu indică faptul că evaluarea nu ar putea depăşi eventualele perioade indicate în sesizările persoanelor fizice sau juridice, în condiţiile în care, potrivit art. 11 alin. (1), "Activitatea de evaluare a declaraţiei de avere, a datelor şi a informaţiilor privind averea existentă, precum şi a modificărilor patrimoniale intervenite existente în perioada exercitării funcţiilor ori demnităţilor publice, precum şi cea de evaluare a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor se efectuează atât pe durata exercitării funcţiilor ori demnităţilor publice, cât şi în decursul a 3 ani după încetarea acestora", celelalte aspecte de pretinsă nelegalitate nefiind formulate prin actul de sesizare a instanţei.

32. Motivele de recurs privind nelegalitatea procedurii de obţinere de către intimata-pârâtă a relaţiilor legate de date cu caracter personal, încălcarea prevederilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 şi art. 6 alin. (1) din Regulamentul nr. 679/2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE, sunt, de asemenea, nefondate.

33. Potrivit dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 176/2010, aplicabile în raport de cele ale art. 20 din acelaşi act normativ, "(1) După repartizarea aleatorie a lucrării, inspectorul de integritate procedează la activitatea de evaluare a declaraţiilor de avere, a datelor, a informaţiilor şi a modificărilor patrimoniale existente, în sensul prezentei legi, după cum urmează: a) până la informarea persoanei care face obiectul evaluării şi invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, desfăşoară proceduri administrative, prin raportare exclusivă la informaţii publice; b) după informarea persoanei care face obiectul evaluării şi invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, solicită persoanelor fizice sau juridice şi date ori informaţii care nu sunt publice. (2) Actele întocmite de inspectorul de integritate pe baza datelor sau informaţiilor care nu sunt publice, solicitate persoanelor fizice sau juridice, după începerea activităţii de evaluare, fără ca persoana să fie invitată şi informată potrivit dispoziţiilor art. 14, sunt lovite de nulitate absolută".

34. Art. 14 prevede informarea persoanei în cauză şi invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar art. 15 prevede faptul că, pe parcursul desfăşurării evaluării, inspectorul de integritate poate solicita tuturor instituţiilor şi autorităţilor publice, altor persoane juridice de drept public sau privat, precum şi persoanelor fizice, documentele şi informaţiile necesare desfăşurării activităţii de evaluare, cu obligaţia păstrării confidenţialităţii, aceştia având obligaţia de comunicare, la solicitarea motivată a inspectorului de integritate.

35. Regulamentul nr. 679/2016 defineşte la art. 4 pct. 1 datele cu caracter personal ca fiind "orice informaţii privind o persoană fizică identificată sau identificabilă", iar potrivit art. 6, "1) Prelucrarea este legală numai dacă şi în măsura în care se aplică cel puţin una dintre următoarele condiţii: (a) persoana vizată şi-a dat consimţământul pentru prelucrarea datelor sale cu caracter personal pentru unul sau mai multe scopuri specifice; (b) prelucrarea este necesară pentru executarea unui contract la care persoana vizată este parte sau pentru a face demersuri la cererea persoanei vizate înainte de încheierea unui contract; (c) prelucrarea este necesară în vederea îndeplinirii unei obligaţii legale care îi revine operatorului; (d) prelucrarea este necesară pentru a proteja interesele vitale ale persoanei vizate sau ale altei persoane fizice; (e) prelucrarea este necesară pentru îndeplinirea unei sarcini care serveşte unui interes public sau care rezultă din exercitarea autorităţii publice cu care este învestit operatorul".

36. Raportat la cele reţinute şi situaţia de fapt, susţine recurentul în mod nefondat că instanţa de fond a adăugat la lege, la dispoziţiile art. 13 alin. (2) din Legea 176/2010, întrucât a fost informat doar asupra împrejurării că va face obiectul unei evaluări, fără a fi informat asupra faptului că se vor solicita şi prelucra de la terţi date cu caracter personal,

37. Este corect faptul că persoanele ale căror date cu caracter personal fac obiectul transmiterii şi prelucrării între două autorităţi ale administraţiei publice a unui stat membru trebuie să fie informate cu privire la transmiterea şi prelucrarea datelor, în acest sens fiind şi Hotărârea din 1 octombrie 2015, C-201/14, Bara şi alţii, prin care Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a stabilit, cu privire la Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, abrogată ulterior prin Regulamentul nr. 679/2016, că articolele 10, 11 şi 13 din trebuie interpretate în sensul că se opun unor măsuri naţionale precum cele în discuţie în litigiul principal, care permit unei autorităţi a administraţiei publice a unui stat membru să transmită date personale unei alte autorităţi a administraţiei publice şi prelucrarea lor ulterioară, fără ca persoanele vizate să fi fost informate despre această transmitere sau despre această prelucrare. În mod corect instanţa de fond a constatat, însă, că susţinerile recurentului nu conduc la nulitatea raportului contestat, întrucât, pentru a interveni nulitatea, este necesar ca asemenea date, care nu sunt publice, să fie şi folosite la întocmirea raportului de evaluare, relevant fiind, sub aspectul legalităţii raportului contestat, dacă sunt sau nu publice datele şi informaţiile care stau la baza întocmirii raportului.

38. În mod corect instanţa de fond a reţinut, în conformitate cu dispoziţiile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, faptul că, în situaţia în care persoana vizată nu a fost încă invitată şi informată potrivit dispoziţiilor art. 14 din lege, numai actele întocmite de inspectorul de integritate pe baza datelor sau informaţiilor care nu sunt publice sunt lovite de nulitate absolută, nu şi actele întocmite pe baza informaţiilor publice.

39. În acest sens a observat, potrivit pct. III din raport, că datele şi informaţiile folosite la întocmirea raportului contestat nu sunt unele care nu ar fi publice, întrucât s-au avut în vedere hotărârile consiliului local prin care reclamantul a fost ales în funcţia de viceprimar, declaraţiile de avere şi interese depuse de acesta, adresele autorităţilor prin care s-a indicat înregistrarea reclamantului în registrele publice în calitate de comerciant, informaţiile şi datele privind proiectele depuse de reclamant în calitate de comerciant pentru obţinerea de fonduri europene şi subvenţiile primite în cadrul acestor proiecte, cât şi veniturile obţinute de acesta în calitate de comerciant.

40. Recurentul reclamant nu a indicat informaţiile care nu sunt publice folosite la întocmirea raportului de evaluare a cărui anulare o solicită. Cu privire la aceste informaţii, trebuie avute în vedere art. 115 alin. (6) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 (aplicabilă în cauză, în prezent abrogată) care prevede că "Actele autorităţilor administraţiei publice locale se vor aduce la cunoştinţă publică prin grija secretarului unităţii administrativ-teritoriale", art. 12 alin. (6) din Legea nr. 176/2010, care prevede afişarea declaraţiilor de avere şi a declaraţiilor de interese, art. 4 din legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, care prevede că "Registrul comerţului este public", şi faptul că celelalte informaţii vizează activitatea de comerciant a reclamantului, şi nu datele personale ale acestuia, în sensul art. 4 pct. 1 din Regulamentul nr. 679/2016

41. Pentru aceste motive, raportat la situaţia de fapt şi dispoziţiile legale aplicabile, recursul este nefondat, instanţa de fond a constatat în mod corect că situaţia reţinută în raportul de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, în ceea ce priveşte deţinerea simultană a funcţiei de viceprimar al Comunei Milcoiu şi a calităţii de comerciant persoană fizică "A. Persoană Fizică Autorizată", întruneşte elementele stării de incompatibilitate, cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, nefiind incidente motivele de nulitate a raportului de evaluare invocate de reclamant.

VI Soluţia instanţei de recurs

42. Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că sentinţa recurată, prin care a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamant pentru anularea Raportului de evaluare nr. x/24.10.2018 întocmit de pârâtă, în ceea ce priveşte reţinerea stării de incompatibilitate prevăzută de dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, a fost pronunţată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale, nu este incident motivul de casare invocat prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., considerente pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 124 din 23 septembrie 2019 ale Curţii de Apel Piteşti, secţia a II – a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 3 iunie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.