Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 3318/2021 AI generated

Public procurement service contract appeal: jurisdiction between civil and administrative sections based on first-instance court specialization

Case Number Decizia nr. 3318/2021
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by ruling that the Court of Appeal Bucharest – Civil Section VI is the competent body to hear the appeal, thereby rejecting the administrative/fiscal section's claim and upholding the civil jurisdiction. The dispute involved a negative conflict between the Civil and Administrative-Fiscal sections of the Court of Appeal regarding an appeal against a first-instance judgment on the execution of a public procurement services contract, where the civil section initially declined jurisdiction citing specialized public procurement rules, while the administrative section declined it because the first-instance trial had been handled by a general civil court. The decisive legal basis is the principle of specialized jurisdiction continuity (Art. 135 of the Civil Procedure Code and Art. 51(3) of Law No. 101/2016), which holds that the appeal must be heard by the section corresponding to the specialization of the first-instance court; since the first-instance judgment was rendered by a general civil court, the appeal falls under the civil section, as the specific procedural rule for public procurement appeals applies only when the first instance was handled by a specialized administrative/fiscal tribunal.

Legislator headnote

AI generated

art. 51 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, art. 135 din C. proc. civ, art. 133 pct. 2 din C. proc. civ; Public procurement service contract appeal: jurisdiction between civil and administrative sections based on first-instance court specialization: Raportat la data formulării cererii de chemare în judecată, pentru soluţionarea cauzelor având ca obiect contracte de achiziţie publică, competenţa de soluţionare era reglementată de dispoziţiile Legii nr. 101/2016, fiind incidente prevederile art. 51 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, potrivit cărora "Hotărârea poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare. Recursul se judecă de secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, în complet specializat în achiziţii publice".

Keywords

AI generated
public procurement contract conflict of jurisdiction public service Civil Procedure Code fiscal law general legal principle

Cited Legislation

AI generated
art. 51 alin. (3) din Legea nr. 101/2016
101/2016, fiind incidente prevederile art. 51 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, potrivit cărora "Hotărârea poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare.
art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016
În consecinţă, dispoziţiile art. 53 alin.
art. 135 din C. proc. civ
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C.
art. 133 pct. 2 din C. proc. civ
Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 2 iunie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 09.05.2017, sub nr. x/2017, reclamanta Societatea pentru Servicii de Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei în Reţele Electrice de Transport A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., să se constate îndeplinite în totalitate serviciile ce fac obiectul contractului x/2007, astfel cum a fost adiţionat, iar în subsidiar, să se constate că serviciile ce fac obiectul contractului nr. x/2007 au fost prestate şi acceptate parţial; obligarea pârâtei la plata sumei de 4.649.266,12 RON la care se adaugă TVA în valoare de 883.360,56 RON, reprezentând valoarea facturilor nr. x/2017, nr. y/2017 până la nr. 143/2017; obligarea pârâtei la plata sumei de 214.355.40 euro, la care se adaugă TVA, la cursul valutar de la data emiterii facturilor, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate şi acceptate parţial pentru perioada contractuală mai 2014- noiembrie 2016.

Prin sentinţa civilă nr. 1064 din 22.04.2019, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune referitoare la facturile fiscale aferente lunilor februarie – martie 2014, a respins cererea aferentă facturilor nr. x/01.032015 şi nr. 123/01.03.2017, ca fiind prescrisă şi a respins în rest acţiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A. S.A., solicitând admiterea apelului şi schimbarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VI-a civilă

Prin decizia civilă nr. 1778 din 14 decembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – Secţiile de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, secţia civilă a Curţii de Apel Bucureşti a reţinut că drepturile şi obligaţiile părţilor ce sunt afirmate şi valorificate de către petentă în prezenta cauză derivă din contractul nr. x/2017, un contract de achiziţie publică guvernat de dispoziţiile O.U.G. nr. 34/2016, privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

Raportat la data formulării cererii de chemare în judecată, pentru soluţionarea cauzelor având ca obiect contracte de achiziţie publică, competenţa de soluţionare era reglementată de dispoziţiile Legii nr. 101/2016, fiind incidente prevederile art. 51 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, potrivit cărora "Hotărârea poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare. Recursul se judecă de secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, în complet specializat în achiziţii publice".

Prin urmare, secţia civilă a apreciat că revine secţiei specializate de contencios administrativ din cadrul Curţii de Apel Bucureşti competenţa materială şi procesuală de soluţionare a cauzei în calea de atac.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal

Prin decizia civilă nr. 8 din 11 martie 2021, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VI-a civilă.

Instanţa a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti a avut în vedere faptul că prezentul litigiu a fost soluţionat, în primă instanţă, de tribunal, în complet specializat în cauze civile, potrivit dreptului comun.

În consecinţă, dispoziţiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, în vigoare la momentul introducerii cererii, nu mai pot fi aplicabile în cauză, din moment ce cauza nu a fost soluţionată în primă instanţă de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, printr-un complet specializat în materia achiziţiilor publice.

Respectarea principiului potrivit căruia regulile de procedură nu pot fi modificate pe parcursul litigiului poate fi asigurată numai dacă se acceptă că un litigiu ar putea fi soluţionat, în primă instanţă, de instanţa de drept comun, potrivit dreptului comun, şi în recurs, tot de o instanţă civilă.

Prin urmare, instanţa competentă cu soluţionarea căii de atac este instanţa ierarhic superioară celei care a judecat în primă instanţă, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, secţia civilă, complet specializat în litigii cu profesionişti.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VI-a civilă, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Din expunerea rezumativă a parcursului procesual al cauzei de faţă, Înalta Curte reţine că apelul declarat de reclamanta A. S.A. este formulat împotriva unei sentinţe pronunţate într-un litigiu care priveşte executarea contractului de prestări servicii nr. C03/2207 încheiat între Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A., în calitate de achizitor, şi Societatea pentru Servicii de Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei în Reţelele Electrice de Transport "A." S.A., în calitate de prestator.

Potrivit principiului specializării secţiilor/completurilor de judecată din cadrul unei instanţe, o cauză ce intră în competenţa de soluţionare a acestora trebuie repartizată la secţia sau completul specializat corespunzător, inclusiv în calea de atac.

În speţă, senţinţa atacată a fost pronunţată în primă instanţă de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă. Prin urmare, calea de atac exercitată împotriva hotărârii primei instanţe se impune a fi soluţionată de secţia specializată a instanţei ierarhic superioare care judecă în aceeaşi materie, respectiv secţia civilă a Curţii de Apel Bucureşti.

Dispoziţiile art. 51 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 la care face referire secţia civilă a Curţii de Apel Bucureşti vizează situaţia în care litigiul a fost soluţionat în primă instanţă de secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, ceea ce nu este cazul în speţă.

Nu se poate reţine interpretarea în sensul că şi în cazul hotărârilor pronunţate în fond de instanţa de drept comun calea de atac se judecă la secţia contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, în complet specializat în achiziţii publice, în condiţiile în care organizarea sistemului judiciar naţional se bazează pe principiul potrivit căruia litigiile se judecă de secţii sau complete cu aceeaşi specializare atât în fond, cât şi în calea de atac.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei privind pe apelanta-reclamantă Societatea pentru Servicii de Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei în Reţelele Electrice de Transport "A." S.A. şi intimata-pârâtă Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe apelanta-reclamantă Societatea pentru Servicii de Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei în Reţelele Electrice de Transport "A." S.A. şi intimata-pârâtă Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 iunie 2021.