Jurisdictional basis for challenging central authority financing rejections: value vs. authority rank criteria under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 2 iunie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu a solicitat anularea Deciziei nr. 184 emise de Administraţia Fondului pentru Mediu, prin care s-a respins cererea de finanţare nr. x din cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice, a Deciziei de respingere a contestaţiei nr. 320, obligarea pârâtei la admiterea cererii de finanţare nr. x din cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Braşov – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 54/CA din 03 februarie 2021, Tribunalul Braşov – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Braşov.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă sesizată a reţinut că obiectul litigiului îl reprezintă anularea deciziei emise de Administraţia Fondului pentru Mediu prin care s-a respins cererea reclamantului de finanţare nerambursabilă, competenţa instanţei de contencios administrativ fiind determinată în raport cu criteriul poziţionării autorităţii emitente în sistemul autorităţii publice, conform dispoziţiilor art. 10 alin. (1) indice 1 din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere calitatea de autoritate publică centrală a Administraţiei Fondului pentru Mediu, Tribunalul Sibiu a apreciat că revine Curţii de Apel Braşov competenţa materială de soluţionare a cauzei.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 28 din 25 martie 2021, Curtea de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

Instanţa a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea actelor administrative emise în derularea Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea energiei electrice în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională, precum şi obligarea pârâtei Administraţia Fondului pentru Mediu la acordarea finanţării în sumă de 20.000 RON.

Raportat la obiectul cererii, criteriul aplicabil în stabilirea competenţei este criteriul valoric, iar faţă de valoarea obiectului cererii, inferioară pragului valoric de 3.000.000 RON care ar fi atras competenţa curţii de apel, competenţa de judecată revine tribunalului.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

În cauză, reclamantul A. a solicitat anularea Deciziei nr. 184 emise de Administraţia Fondului pentru Mediu, prin care s-a respins cererea de finanţare nr. x din cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice, a Deciziei de respingere a contestaţiei nr. 320 şi obligarea pârâtei la admiterea cererii de finanţare, cu cheltuieli de judecată.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 10 alin. (1) şi alin. (11) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,,(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (11) Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluţionează potrivit criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluţionează potrivit rangului autorităţii, conform prevederilor alin. (1)".

Înalta Curte constată că, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată – în principal anularea actului administrativ prin care Administraţia Fondului Pentru Mediu a respins cererea de finanţare nerambursabilă formulată de reclamant şi obligarea Administraţiei Fondului Pentru Mediu la aprobarea cererii de finanţare nerambursabilă, litigiul nu are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora, sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene.

Litigiul priveşte un act administrativ emis de o autoritate publică centrală, astfel încât, în raport cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel Braşov este competentă să soluţioneze prezenta cauză.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa materială de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu în favoarea Curţii de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu în favoarea Curţii de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 iunie 2021.