Territorial jurisdiction conflict in administrative labor inspection dispute: exclusive forum option under Law 544/2001 vs. defendant's seat

Şedinţa publică din data de 2 iunie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu la data de 07.09.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Sibiu, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei să precizeze dacă, în urma controlului desfăşurat atât în teren cât şi la sediul ITM, s-au constatat încălcări ale prevederilor legale şi, dacă s-au constatat nereguli, măsurile dispuse.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Sibiu – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 580 din 27 noiembrie 2020, Tribunalul Sibiu – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă sesizată a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Prin această dispoziţie normativă s-a instituit o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la sediul persoanei vătămate, motiv pentru care s-a apreciat că revine Tribunalului Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei.

2.2. Hotărârea Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 1123 din 19 februarie 2021, Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

Instanţa a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Bucureşti a avut în vedere faptul că reclamantul are opţiunea alegerii între mai multe instanţe deopotrivă competente, iar instanţa nu ar putea dispune din oficiu sau la cererea pârâtului declinarea competenţei. Astfel, sunt incidente dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, iar Tribunalul Sibiu este competent să judece prezentul litigiu, ca instanţă în circumscripţia căreia este situat sediul pârâtului.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

În cauză, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Sibiu, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei să precizeze dacă, în urma controlului desfăşurat atât în teren cât şi la sediul ITM, s-au constatat încălcări ale prevederilor legale şi, dacă s-au constatat nereguli, măsurile dispuse.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două tribunale îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 "(1) În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7."

Având în vedere dispoziţiile anterior redate, competenţa teritorială revine Tribunalului Sibiu, întrucât alegerea instanţei între mai multe instanţe deopotrivă competente revine reclamantului, astfel cum stabilesc prevederile art. 116 din C. proc. civ., instanţa neputând-o înlătura nici prin invocarea din oficiu a excepţiei de necompetenţă teritorială (întrucât prin ipoteză nu este îndeplinită condiţia premisă de la art. 130 alin. (2), rap. la art. 129 alin. (2) pct. 3 şi alin. (3) din C. proc. civ.) şi nici chiar în condiţiile invocării excepţiei prin întâmpinare, ceea ce nu este cazul în speţă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pârâta Inspecţia Muncii – Inspectoratul Teritorial de Muncă Sibiu, în favoarea Tribunalului Sibiu – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pârâta Inspecţia Muncii – Inspectoratul Teritorial de Muncă Sibiu, în favoarea Tribunalului Sibiu – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 iunie 2021.