Revision petition rejected for failure to prove that the annulled underlying judgment was determinative for the decision on suspension of administrative acts

Şedinţa publică din data de 2 iunie 2021

Deliberând asupra prezentei cauze, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, a solicitat:

- anularea Deciziei nr. 291/14.09.2016 şi a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/12.07.2016, emise de pârât;

- suspendarea efectelor actelor atacate, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare.

2. Prin sentinţa civilă nr. 512 din 23 noiembrie 2016, Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de suspendare provizorie formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi a suspendat provizoriu decizia nr. 291/14.09.2016 şi procesul-verbal nr. x/12.07.2016 până la soluţionarea definitivă a cauzei.

3. Prin Decizia nr. 503 din 6 februarie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice împotriva sentinţei civile nr. 512 din 23 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

A casat sentinţa civilă atacată şi, rejudecând, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.A., ca neîntemeiată.

II. Calea de atac extraordinară exercitată

Reclamanta A. S.A. a formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 503 din 6 februarie 2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuenta a arătat că Decizia nr. 503/06.02.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a întemeiat pe sentinţa civilă nr. 320/31.05.2017 a Curţii de Apel Craiova, pronunţată în dosarul nr. x/2016, hotărâre casată prin Decizia nr. 6889 din 16.12.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cauza prezentă a avut ca obiect cererea A. S.A., formulată în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, vizând suspendarea executării actelor administrative emise de pârâtul MDRAP, până la pronunţarea unei soluţii definitive asupra cererii de anulare a aceloraşi acte.

Prin sentinţa civilă nr. 512/23.11.2016, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de subscrisa şi a dispus suspendarea executării actelor administrative contestate până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Împotriva sentinţei instanţei de fond, pârâtul MDRAP a declarat recurs, iar prin Decizia nr. 503/06.02.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul a fost admis, fiind respinsă ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării.

Revizuenta a apreciat că soluţia pronunţată de către instanţa de recurs asupra cererii de suspendare se întemeiază în totalitate pe considerentele sentinţei civile nr. 320 din 31.05.2017 a Curţii de Apel Craiova, prin care instanţa de fond menţinuse actele contestate.

În acest context, revizuenta a arătat că instanţa de recurs, analizând condiţiile ce se cer a fi îndeplinite în cazul unei cereri de suspendare, respectiv paguba iminentă şi cazul bine justificat, a reţinut premisa pagubei iminente, apreciind că executarea titlului de creanţă bugetară este de natură să producă un prejudiciu viitor cert şi imposibil de reparat.

În schimb, în privinţa cazului bine justificat, instanţa de recurs a reţinut că această condiţie nu este îndeplinită. Astfel, instanţa de recurs a considerat că pronunţarea instanţei de fond drept confirmare provizorie a legalităţii actelor contestate, reţinând că un indiciu al legalităţii actelor administrative contestate îl reprezintă soluţia de respingere a acţiunii pronunţată de prima instanţă învestită cu acţiunea în anularea actelor administrative.

Revizuenta a apreciat că, prin raportare la argumentele instanţei, este evident că soluţia pronunţată în recursul asupra suspendării se întemeiază în totalitate pe sentinţa civilă nr. 320/31.05.2017 a Curţii de Apel Craiova, aparenţa de legalitate a actelor contestate fiind analizată exclusiv din perspectiva acestui prim control judiciar.

Dar, întrucât sentinţa civilă nr. 320/31.05.2017 a Curţii de Apel Craiova a fost casată prin Decizia nr. 6889 din 16.12.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, soluţia instanţei de recurs nu mai are fundament sub aspect argumentativ, fiind incidente astfel dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

III. Considerentele Înaltei Curţi privind cererea de revizuire

Înalta Curte, analizând cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.A. împotriva Deciziei nr. 503 din 6 februarie 2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal, din perspectiva criticilor formulate şi a condiţiilor de admisibilitate, constată următoarele:

Revizuenta a invocat dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că hotărârea atacată s-a întemeiat pe sentinţa civilă nr. 320/31.05.2017 a Curţii de Apel Craiova, pronunţată în dosarul nr. x/2016, hotărâre casată prin Decizia nr. 6889 din 16.12.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Justificarea acestui caz de revizuire constă în faptul că au intervenit modificări în materialul probator pe care s-a sprijinit instanţa în pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se cere, cererea de revizuire urmând a fi admisă numai în măsura în care hotărârea care a fost casată, anulată sau modificată a fost determinantă pentru soluţia din hotărârea a cărei revizuire se cere.

Contrar susţinerilor revizuentei, instanţa care a pronunţat hotărârea atacată cu revizuire nu şi-a întemeiat raţionamentul, în ceea ce priveşte analiza existenţei cazului bine justificat, exclusiv pe soluţia sentinţei civile nr. 320/31.05.2017 a Curţii de Apel Craiova.

Analizând argumentele reţinute de judecătorul primei instanţe învestite cu cererea de suspendare, instanţa de recurs a apreciat, pe de o parte, că a aspectele invocate nu pot fi decelate cu uşurinţă în procedura sumară prevăzută de art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, iar, pe de altă parte, că autoritatea de management avea dreptul să monitorizeze şi să evalueze proiectul, independent de rezultatele controalelor anterioare.

Astfel, prin decizia atacată s-a reţinut:

"Sub un prim aspect, se constată că prima instanţă, reţinând că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, a apreciat că actele depuse de A. S.A. (înscrisuri şi expertiza tehnică extrajudiciară) sunt de natură să atragă un dubiu asupra constatărilor echipei de control privind nerespectarea obligaţiei reclamantei de păstrare a destinaţiei imobilului şi închirierea către un magazin specializat a spaţiului edificat prin fonduri europene.

De fapt, chestiunea litigioasă în cauză este legată de identificarea spaţiului cu destinaţie de restaurant, pentru care s-a prevăzut în contractul de finanţare activitatea de extindere, urmând să aibă suprafaţa de 200 mp la sfârşitul perioadei prevăzute contractual (conform punctului 2.6 Indicatori din cererea de finanţare), spaţiu care, potrivit susţinerilor beneficiarului finanţării, se învecinează cu cel deţinut de B. S.R.L., care, la rândul său, l-a modernizat din fonduri proprii, iar ulterior l-a închiriat către C. S.A., fără a fi afectată suprafaţa propusă spre extindere din fonduri europene nerambursabile.

Or, asemenea chestiune, chiar în măsura în care se întemeiază pe înscrisuri depuse la dosar, nu poate fi decelată cu uşurinţă în procedura sumară a cercetării îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea unor acte administrative contestate, întrucât obiectul finanţării nerambursabile a vizat mai multe spaţii funcţionale ale imobilului aflat în proprietatea beneficiarului A. S.A., planând suspiciuni cu privire la identificarea părţii din construcţie aferentă indicatorului "extindere restaurant" şi eventuala suprapunere a suprafeţei alocate respectivului spaţiu cu spaţiul renovat şi modernizat de B. S.R.L., deţinătoare, la rândul său, a unui imobil învecinat, conform protocolului tripartit încheiat între A., B. S.R.L., în calitate de locatori, şi C. S.A., în calitate de locatar.

I s-a reproşat echipei de control care a procedat la întocmirea procesului-verbal de constatare a neregulii şi de stabilire a creanţei bugetare nr. x/12.07.2016, de către intimata-reclamantă, faptul că nu s-a verificat cazul de suspiciune de neregulă în urma unei vizite în teren, ci doar pe baza documentelor, deşi, anterior emiterii titlului de creanţă, Organismul Intermediar confirmase în mod repetat îndeplinirea tuturor condiţiilor din contractul de finanţare nr. x/15.04.2010. În acest context, s-a susţinut că rapoartele de vizită din 16.10.2013, 26.09.2014, 23.12.2015 şi din 19.08.2016 au confirmat că este respectat contractul de finanţare, astfel că se naşte un dubiu privind legalitatea aspectelor reţinute în cuprinsul procesului-verbal nr. x/12.07.2016, care contrazic concluziile anterioare ale Organismului Intermediar pentru programul POR 2007-2013 din cadrul MDRAP.

Or, pe durata de valabilitate a contractului de finanţare, autoritatea de management este îndreptăţită să monitorizeze şi să evalueze proiectul şi nu este ţinută de rezultatele controalelor anterioare prin care s-au verificat elementele referitoare la respectarea clauzelor contractului de finanţare.

De altfel, chestiunea neobservării sau a aprecierii diferite anterioare de către autoritatea de monitorizare a încălcării, a fost tratată de CJUE în cauzele C-465/10 şi C-94/05. Conform acestei jurisprudenţe, împrejurarea că autoritatea competentă ar fi fost informată de beneficiarul finanţării cu privire la o anume situaţie nu influenţează, ca atare, calificarea faptelor drept neregulă.

În cauza C-94/05, Curtea a reţinut totodată că principiul protecţiei încrederii/asteptării legitime nu poate fi invocat împotriva unei dispozitii clare a dreptului european. Nici comportamentul unei autoritati naţionale însărcinate cu aplicarea dreptului Uniunii şi care este contrar acestuia din urmă, nu poate crea, pentru un operator economic, o încredere legitimă privind posibilitatea de a beneficia de un tratament contrar dreptului Uniunii."

Împrejurarea că instanţa de recurs a precizat în subsidiar că un indiciu al legalităţii actelor administrative contestate îl reprezintă soluţia de respingere a acţiunii pronunţată de prima instanţă învestită cu acţiunea în anularea actelor administrative nu poate determina concluzia că este îndeplinită ipoteza avută în vedere de dispoziţiile legale invocate de revizuentă.

IV. Soluţia instanţei de revizuire şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 513 raportat la art. 509 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.A. împotriva Decizie nr. 503 din 6 februarie 2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 iunie 2021.