Withdrawal of annulment objection to administrative excise authorization decision under principle of disposability
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the annulment objection by taking act of the appellant's withdrawal, thereby leaving the lower court’s final decision, which rejected the applicant's claims, in force. The dispute concerned a challenge to an administrative decision by the Ministry of Public Finance regarding the authorization of excise duty operators, which the Court of Appeal and the High Court had previously dismissed as tardy and unfounded. Relying on the principle of disposability in civil proceedings, the court applied Articles 9 and 406 of the Code of Civil Procedure to recognize that the appellant's written request to withdraw the annulment objection constituted a valid act of disposition that the court was not required to substantively review.
Legislator headnote
AI generatedart. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ, art. 406 din C. proc. civ, art. 9 din C. proc. civ, art. 406 alin. (1) din C. proc. civ, art. 22 alin. (6) din C. proc. civ; Withdrawal of annulment objection to administrative excise authorization decision under principle of disposability: Împotriva Deciziei nr. 5066 din 25 octombrie 2019, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a formulat contestaţie în anulare, în temeiul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., solicitând admiterea acesteia, anularea hotărârii contestate şi soluţionarea cauzei în raport cu probatoriul concludent şi pertinent existent la dosar.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 2 iunie 2021
Deliberând asupra contestaţiei în anulare de faţă, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
1. Hotărârile pronunţate în cauză
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, anularea Deciziei nr. 149 din 30.07.2010 emisă de intimata-pârâtă prin Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate şi suspendarea în tot a executării acestei decizii, până la soluţionarea definitivă a cauzei.
Prin sentinţa civilă nr. 110 din 29 martie 2017, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de anulare a Deciziei nr. 149 din 30.07.2010 emisă de intimata-pârâtă prin Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate, ca fiind tardiv formulată, respingând şi cererea de suspendare a executării aceleiaşi decizii, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a promovat recurs reclamanta A. S.R.L., recurs ce a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 5066 din 25 octombrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva Deciziei nr. 5066 din 25 octombrie 2019, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a formulat contestaţie în anulare, în temeiul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., solicitând admiterea acesteia, anularea hotărârii contestate şi soluţionarea cauzei în raport cu probatoriul concludent şi pertinent existent la dosar.
3. Apărările formulate în cauză
Intimatul Ministerul Finanţelor a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, ca nefondată.
4. Cererea de renunţare la judecata contestaţiei în anulare
La data de 12 mai 2021, contestatoarea A. S.R.L. a depus cerere de renunţare la judecarea contestaţiei în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 406 din C. proc. civ.
Analizând, cu prioritate, cererea de renunţare la judecata contestaţiei în anulare, Înalta Curte reţine că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecata contestaţiei în anulare, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al contestatoarei care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 din C. proc. civ.
Văzând dispoziţiile art. 406 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora se poate renunţa oricând la judecată, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă şi având în vedere dispoziţiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, Înalta Curte va lua act de cererea contestatoarei de renunţare la judecata contestaţiei în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunţarea contestatoarei A. S.R.L. la judecarea contestaţiei în anulare formulate împotriva Deciziei nr. 5066 din 25 octombrie 2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 iunie 2021.