Enforcement of state land agency obligations to transmit cadastral data and approve boundary protocols under administrative procedure

Şedinţa publică din data de 2 iunie 2021

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Domeniilor Statului şi Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Râfov, a solicitat următoarele:

1 – Obligarea pârâtei Agenţia Domeniilor Statului la a transmite către UAT Râfov, judeţ Prahova informaţiile corecte în legătură cu situaţia juridică a terenurilor în suprafaţa totală de 17.023 mp, situate în tarla x, parcelele C. civ. 16 (780,77 mp), C. civ. 21 (1517,65 mp), A 20 (8148,77 mp), A 22 (969 mp), A 14 (4668,15 mp) şi Ds 17 (938,66 mp), pe teritoriul sau administrativ, confirmând ca acestea au fost preluate în inventarul şi patrimoniul ADS prin Procesul-verbal din data de 26.10.2015, în baza Ordinului preşedintelui ADS nr. 759/08.10.2015;

2 – Obligarea pârâtei Agenţia Domeniilor Statului la a transmite la dispoziţia Comisiei locale pentru inventariere UAT Râfov limitele terenurilor descrise la petitul 1, identificate sub forma unor polilinii închise, în sistem naţional de proiecţie, în format .dxf., astfel încât Comisia locală pentru inventariere să poată transpune aceste limite pe planul de ansamblu;

3 – Obligarea UAT Râfov, judeţ Prahova la a aviza Procesul-verbal de vecinătate întocmit în baza documentaţiei cadastrale executate de o societate autorizată ANCPI pentru terenurile descrise la petitul 1;

4 – Obligarea pârâţilor în solidar la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea din 22 mai 2019, Curtea de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii primului petit având în vedere că plângerea prealabilă a fost formulată în luna septembrie 2018, 04.09.2018, deşi reclamanta a cunoscut faptul că ADS a solicitat Primăriei Râfov modificarea anexelor din luna iunie 2018, odată cu primirea adresei nr. x/22.06.2018.

Prin sentinţa nr. 122 din 5 iunie 2019, Curtea de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta-pârâtă A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Domeniilor Statului şi pârâta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Râfov, ca neîntemeiată.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale active invocate de pârâta Agenţia Domeniilor Statului şi a respins cererea reconvenţională ca formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

3. Cererea de recurs

Împotriva încheierii din 22 mai 2019 şi sentinţei nr. 122 din 5 iunie 2019, a declarat recurs reclamanta A. S.A., pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Referitor la excepţia inadmisibilităţii petitului 1 al acţiunii soluţionată prin încheierea de şedinţă din data de 22.05.2019, recurenta a susţinut că în mod greşit instanţa de fond şi-a însuşit susţinerile pârâtei ADS pe care a fost motivată excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect obligarea acesteia la a transmite Comisiei locale pentru inventariere UAT Rafov limitele terenurilor descrise la petitul 1, identificate sub forma unor polilinii închise, în sistem naţional de proiecţie, în format .dxf., astfel încât Comisia locală pentru inventariere să poată transpune aceste limite pe planul de ansamblu.

Recurenta a arătat că, la data de 04.09.2018, cu adresa nr. x, societatea reclamantă a transmis către APS o petiţie administrativă, prin care a solicitat ca aceasta să comunice pârâtei UAT Rafov informaţii corecte în legătură cu situaţia juridică a terenurilor în litigiu, confirmând că acestea au fost preluate în inventarul şi patrimoniul său în baza Procesului-verbal din data de 26.10.2015, în baza Ordinului nr. 759/08.10.2015, precum şi să pună la dispoziţia Comisiei locale pentru inventariere UAT Rafov limitele terenurilor respective, identificate sub forma unei polilinii închise, în sistem naţional de proiecţie, în format dxf., astfel încât să poată fi transpuse în planul de ansamblu.

Această solicitare a fost necesară, deoarece, încercand să obţină de la UAT Rafov avizarea procesului-verbal de vecinătate privind terenurile, autoritatea administrativă locală a restituit reclamantei întreaga documentaţie, inclusiv, planurile cadastrale, cu adresa nr. x/22.06.2018, motivând că, la data de 21.08.2017, cu adresa nr. x/21.08.2017, ADS a informat ca terenurile au fost omise de la inventariere şi că se impune modificarea anexelor la Legea nr. 165/2013 şi predarea către administratorul acestora.

Recurenta reclamantă a subliniat că, în aceeaşi perioada în care s-a realizat comunicarea anterior menţionată, cu adresa nr. x/22.09.2017, i s-a comunicat că terenurile nu sunt în patrimoniul şi administrarea sa, ceea ce a determinat litigiul judiciar ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2018 soluţionat prin pronunţarea sentinţei nr. 105/23.05.2018 de Curtea de Apel Ploieşti.

Prin urmare, în mod greşit, instanţa de fond a apreciat că reclamanta ar fi trebuit să fi formulat o plângere prealabilă administrativă în termen de 30 de zile de la data la care UAT Rafov a transmis în copie adresa nr. x/21.08.2017 emisă de ADS.

Cererea societăţii reclamante transmise la data de 04.09.2018 cu adresa nr. x reprezintă o veritabilă petiţie administrativă şi nu poate fi calificată ca reprezentând o plângere împotriva unui act administrativ, cum a afirmat eronat, în mod tendenţios pârâta ADS, astfel încât, ipoteza inexistenţei plângerii prealabile, ce ar fost tardiv formulată nu putea fi însuşită de instanţă.

În opinia recurentei, soluţia dispusă în legătură cu excepţia inadmisibilităţii este nelegală faţă de prevederile art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 401/2013, conform cărora, ADS are obligaţia să transmită la dispoziţia Comisiei locale pentru inventariere Rafov limitele terenurilor, identificate sub forma unor polilinii închise în sistem naţional de proiecţie, în format .dxf., astfel încât Comisia locală pentru inventariere să poată transpune aceste limite pe planul de ansamblu.

Recurenta a apreciat că are calitatea de persoană vătămată în drept şi interes legitim privat, prin nesolutionarea în termen legal a unei cereri adresate unor autorităţi publice în sensul definiţiilor prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. a), b), h) şi p) din Legea 554/2004.

Invocând şi art. 8 alin. (1) teza a III-a din acelaşi act normativ, recurenta a considerat că este îndreptăţită să Se adreseze instanţei de contencios administrativ, întrucât pârâta ADS nu a soluţionat cererea menţionată la petitul 1 din acţiune.

În continuare, recurenta reclamantă a criticat sentinţa nr. 122 din 5 iunie 2019, arătând că, în considerente, instanţa de fond a preluat identic susţinerile ADS din întâmpinare, constatând că, la data de 26.11.2018, prin corespondenţa electronică, aceasta a transmis către UAT Rafov fişierul de identificare a suprafeţei de teren în litigiu prin polilinii închise, iar cu adresa nr. x din aceeaşi dată, a confirmat că a efectuat identificarea terenului preluat prin Procesul-verbal din data de 26.10.2015.

În motivarea soluţiei de respingere a petitelor 2 şi 3 ale acţiunii, instanţa de fond a mai reţinut că, prin adresele nr. x/21.08.2017 şi nr. y/04.09.2018, ADS a solicitat modificarea anexelor la Legea nr. 165/2013 în sensul includerii suprafeţelor de teren ca fiind în inventarul şi administrarea sa.

Recurenta a susţinut că aceste argumente nu pot fi apreciate ca reprezentând o veritabilă motivare a sentinţei, întrucât nu conţin nici un element concret care să evidenţieze raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia, astfel încât, este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Recurenta a mai arătat că solicitarea de la pct. 2 din cererea de chemare în judecată, constând în obligarea ADS de a transmite către Comisia de inventariere UAT Rafov a limitelor terenurilor descrise la petitul 1 identificate sub forma unor polilinii închise în sistem naţional de proiecţie, în format .dxf., astfel încât Comisia locală pentru inventariere să poată transpune aceste limite pe planul de ansamblu, este statuată de art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 401/2013, dispoziţie normativă care a fost menţionată în considerentele sentinţei recurate, fară, însă, a i se da şi eficienţă juridică.

Din înscrisurile anexate întâmpinării, rezultă că, după ce a primit cererea de chemare în judecată, ADS a reuşit să facă cea mai mare parte dintre cele necesare în îndeplinirea acestei obligaţii legale, respectiv, la data de 26.11.2018, prin Serviciul fond funciar, a întocmit fişierul în format dxf. ce conţine poliliniile închise ale terenului preluat la 26.10.2015, pe care 1-a transmis către UAT Râfov prin poşta electronică.

Recurenta a apreciat că nu se poate susţine în mod rezonabil că, "zona astfel vectorizată are caracter informativ, întrucât suprafaţa de teren nu a făcut obiectul măsurătorilor sau al cadastrului şi intabulării în zona respectivă", deoarece, împreună cu procesul-verbal de vecinătate, societatea reclamantă a înaintat către UAT Râfov planul cadastral al terenului întocmit de o societate autorizată ANCPI şi, de aceea, însuşirea acestei apărări a părţii adverse de către instanţa de fond este complet greşită,

Referitor la petitul 3 al acţiunii, recurenta reclamantă a susţinut că soluţia de respingere este complet nemotivată, instanţa de fond neindicând nici un argument de fapt sau de drept pe care să îşi întemeieze soluţia de respingere, în condiţiile în care refuzul de a soluţiona favorabil în procedura administrativă această cerere fost exprimat în sensul că, cererea "va fi luată în discuţie după finalizarea litigiului în dosarul nr. x/2018",

În concluzie, recurenta a susţinut că, în mod greşit, instanţa de fond nu a reţinut calitatea de persoana vătămată în drept şi interes legitim privat, prin nesoluţionarea în termen legal a unei cereri adresate unor autorităţi publice în sensul definiţiilor prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. a), b), h) şi p) din Legea 554/2004, astfel încât, potrivit dipoziţiilor art. 8 alin. (1) teza a III-a din acelaşi act normativ, societatea reclamantă era şi este îndreptăţită să se adreseze instanţei de contencios administrativ, întrucât pârâta UAT Rafov a refuzat nejustificat, exercitând autoritatea publică cu exces de putere să soluţioneze favorabil o petiţie administrativă.

Recurenta a arătat că argumente invocate anterior reprezintă motive de casare ale sentinţei atacate, reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

4. Apărările intimatelor

Intimata părâtă Agenţia Domeniilor Statului a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei de interes a recurentei în promovarea căii de atac cu privire la soluţia dată primelor două petite ale cererii de chemare în judecată, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A formulat întâmpinare şi UAT Comuna Râfov prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale şi a solicitat obligarea ADS la atribuirea terenului care face obiectul prezentei cauze către Comisia Locală de Fond Funciar Râfov.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând hotărârile atacate prin prisma cadrului legal incident speţei deduse judecăţii, precum şi prin raportare la criticile formulate de recurentă, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamanta A. S.A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Domeniilor Statului şi Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Râfov, prin care a solicitat obligarea pârâtei Agenţia Domeniilor Statului la a transmite către UAT Râfov, judeţ Prahova informaţiile corecte în legătură cu situaţia juridică a terenurilor în suprafaţa totală de 17.023 mp, situate în tarla x, parcelele C. civ. 16 (780,77 mp), C. civ. 21 (1517,65 mp), A 20 (8148,77 mp), A 22 (969 mp), A 14 (4668,15 mp) şi Ds 17 (938,66 mp), pe teritoriul sau administrativ, confirmând ca acestea au fost preluate în inventarul şi patrimoniul ADS prin Procesul-verbal din data de 26.10.2015, în baza Ordinului preşedintelui ADS nr. 759/08.10.2015; obligarea pârâtei Agenţia Domeniilor Statului la a transmite la dispoziţia Comisiei locale pentru inventariere UAT Râfov limitele terenurilor descrise la petitul 1, identificate sub forma unor polilinii închise, în sistem naţional de proiecţie, în format .dxf., astfel încât Comisia locală pentru inventariere să poată transpune aceste limite pe planul de ansamblu; obligarea UAT Râfov, judeţ Prahova la a aviza Procesul-verbal de vecinătate întocmit în baza documentaţiei cadastrale executate de o societate autorizata ANCPI pentru terenurile descrise la petitul 1.

Prin încheierea din 22 mai 2019, curtea de apel a admis excepţia inadmisibilităţii primului petit, reţinând că plângerea prealabilă a fost formulată în 04.09.2018, în condiţiile în care reclamanta a cunoscut faptul că ADS a solicitat Primăriei Râfov modificarea anexelor din luna iunie 2018, odată cu primirea adresei nr. x/22.06.2018.

Recurenta a criticat soluţia instanţei de fond, susţinând că cererea nr. x/04.09.2018 reprezintă o petiţie administrativă şi nu poate fi calificată drept o plângere împotriva unui act administrativ, în condiţiile în care acţiunea a fost promovată în temeiul art. 8 alin. (1) teza a III-a din Legea nr. 554/2004.

Critica este nefondată.

Instanţa de recurs reţine că prin petitul nr. 1 din cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat ca pârâta Agenţia Domeniilor Statului să fie obligată la transmiterea către UAT Râfov, judeţ Prahova a informaţiile corecte în legătură cu situaţia juridică a terenurilor în discuţie.

Recurenta reclamantă a avut cunoştinţă despre poziţia pârâtei ADS încă din luna iunie 2018, odată cu primirea adresei nr. x/22.06.2018, prin care această autoritate a informat Primăria Râfov că terenurile au fost omise de la inventariere şi a solicitat modificarea anexelor la Legea nr. 165/2013. Înainte de a sesiza instanţa de judecată, reclamanta avea obligaţia ca în termen de 30 zile să solicite pârâtei Agenţia Domeniilor Statului să revină asupra adresei emise anterior şi să emită o alta acceptată de reclamantă.

Întrucât reclamanta s-a adresat ADS prin adresa din 04.09.2018, în mod corect judecătorul fondului a admis excepţia inadmisibilităţii primului petit.

Referitor la recursul formulat împotriva sentinţei nr. 122 din 5 iunie 2019, instanţa de control judiciar constată că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. nu este incident în cauză.

Înalta Curte a arătat constant în jurisprudenţa sa că dispoziţiile legale mai sus menţionate, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerinţa ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia şi cele pentru care s-au admis şi, respectiv, s-au înlăturat cererile părţilor.

Or, hotărârea recurată cuprinde în mod evident argumentele pe care s-a întemeiat soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, chiar dacă soluţia şi argumentarea o nemulţumesc pe recurentă, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reţine incidenţa motivului de casare invocat.

Astfel, prima instanţă a reţinut că pârâta ADS a întreprins măsurile necesare, potrivit atribuţiilor legale, raportat la cererile reclamantei. Chiar recurenta reclamantă a menţionat în cererea de recurs că "după ce a primit cererea de chemare în judecată, ADS a reuşit să facă cea mai mare parte dintre cele necesare în îndeplinirea acestei obligaţii legale, respectiv, la data de 26.11.2018, prin Serviciul fond funciar, a întocmit fişierul în format dxf. ce conţine poliliniile închise ale terenului preluat la 26.10.2015, pe care 1-a transmis către UAT Rafov prin poşta electronică."

Referitor la invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de art. 4 din Legea nr. 268/2001 şi art. 7 din H.G. nr. 401/2013, pârâta ADS a solicitat prin Adresa nr. x/21.08.2017 modificarea Anexelor la Legea nr. 165/2013 în sensul includerii suprafeţelor de teren în discuţie ca fiind în inventarul şi administrarea ADS.

De asemenea, Agenţia Domeniilor Statului a emis adresa nr. x/04.09.2018 prin care a informat că suprafeţele de teren situate în tarlaua nr. x, parcelele nr. 16, 21, 20, 22, 14 şi 17 au fost omise de la inventariere, deoarece S.C. A. S.A. Valea Călugărească începuse demersurile necesare pentru obţinerea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate în baza H.G. nr. 834/1991. Prin această adresă, Agenţia Domeniilor Statului a solicitat Primăriei comunei Rîfov să întreprindă măsurile necesare în vederea modificării anexelor la Legea nr. 165/2013 pentru preluarea suprafeţelor de teren în inventarul şi administrarea Agenţiei Domeniilor Statului.

În ceea ce priveşte pretenţia concretă de la petitul 2 din acţiune, instanţa de fond a reţinut că la dosar a fost depusă corespondenţa electronică din care rezultă că la data de 26 noiembrie 2018 a fost trimis e-mail prin care Agenţia Domeniilor Statului a trimis ataşat fişierul ce conţine identificarea suprafeţei de teren prin polilinii închise, iar din conţinutul Adresei nr. x/26.11.2018 rezultă că a fost efectuată identificarea terenului preluat prin Procesul-verbal din data de 26.10.2015.

Criticile recurentei referitoare la reţinerea instanţei de fond privind caracterul informativ al zonei vectorizate sunt nefondate, întrucât nu prezintă relevanţă planul cadastral întocmit la solicitarea A. S.A. în condiţiile în care nu s-a făcut dovada că s-a deschis carte funciară în numele ADS pentru suprafeţele de teren în litigiu, iar societatea reclamantă nu a fost mandată de proprietarul terenului în acest sens.

În acest context şi având în vedere că suprafaţa de teren nu a făcut obiectul măsurătorilor în condiţiile legii sau al cadastrului şi intabulării în zona respectivă, apare ca neîntemeiată solicitarea recurentei reclamante de obligare a UAT Râfov, judeţ Prahova la a aviza Procesul-verbal de vecinătate întocmit în baza documentaţiei cadastrale executate de o societate autorizată ANCPI pentru terenurile descrise la petitul 1.

Prin urmare, date fiind aceste aspecte, Înalta Curte reţine că susţinerile recurentei pârâte din cererea de recurs sunt nefondate, iar prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

5. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta A. S.A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.A., prin administrator judiciar B. împotriva încheierii din 22 mai 2019 şi sentinţei nr. 122 din 5 iunie 2019 ale Curţii de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 iunie 2021.