Judicial review of the Superior Council of Magistracy's discretion to refer a constitutional conflict to the Constitutional Court

Şedinţa publică din data de 2 iunie 2021

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii şi Preşedintele Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat obligarea Consiliului Superior al Magistraturii ca, prin Preşedintele CSM, să sesizeze Curtea Constituţională a României, în temeiul art. 24 alin. (3) lit. f) din Legea nr. 317/2004, cu privire la existenţa unui conflict juridic de natură constituţională generat de refuzul Parlamentului României de a pune în acord Constituţia României cu rezultatul referendumului din noiembrie 2009.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1637 din 7 mai 2019, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii şi Preşedintele Consiliul Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta A., pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material).

În motivarea căii de atac, recurenta reclamantă a susţinut că reţinerea primei instanţe în sensul că aprecierea oportunităţii sesizării Curţii Constiuţionale de către autoritate pârâtă este atributul exclusiv al acestei instituţii, fără a face obiectul cenzurii instanţei de contencios administrativ, nu are temei legal.

În plus, dacă această apreciere nu poate fi supusă controlului instanţei de contencios administrativ, atunci cererea de chemare în judecată trebuia să fie respinsă ca inadmisibilă, şi nu ca neîntemeiată.

În final, recurenta reclamantă a invocat Decizia CCR nr. 459 din 16 septembrie 2014.

4. Apărările intimatului

Intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Reclamanta A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând obligarea Preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, în baza dispoziţiilor art. 24 alin. (3) lit. f) din Legea nr. 317/2004, la sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la existenţa unui conflict juridic de natură constituţională generat de refuzul Parlamentului României de a pune în acord Constituţia României cu rezultatul Referendumului din luna noiembrie 2009.

Instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei, reţinând că decizia Preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii de a sesiza sau nu Curtea Constituţională nu poate face obiectul cenzurii instanţei de contencios administrativ, întrucât este exclusiv atributul autoritatii publice să decidă în urma unei analize proprii dacă se impune sau nu exercitarea dreptului reglementat la art. 24 alin. (3) lit. f) din Legea nr. 317/2004.

Înalta Curte constată, contrar susţinerilor recurentei reclamante, că, potrivit textului de lege anterior invocat, evaluarea oportunităţii sesizării Curţii Constituţionale cu un conflict juridic de natură constituţională reprezintă o prerogativă a Preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii şi nu poate fi cenzurată pe calea unui control de legalitate, aşa cum oricare dintre titularii acestei prerogative nu poate fi înlocuit de o altă autoritate publică sau de un subiect individual de drept în realizarea evaluării de oportunitate.

În acest sens sunt deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal nr. 4748/15.10.2019 şi nr. 811/11.02.2021 şi Decizia CCR nr. 459/2014, indicată prin cererea de recurs de către recurenta reclamantă, prin care s-a statuat că " (...) marja de apreciere a Preşedintelui României, a Senatului şi a Camerei Deputaţilor în exercitarea atribuţiei de a numi judecătorii constituţionali (...) vizează şi aspecte de oportunitate, autorităţile competente având libertate absolută, în acest caz, (...)" (paragraf 33), precum şi că "(...) instanţele judecătoreşti nu pot analiza şi cenzura opţiunea Preşedintelui României prin cercetarea motivelor pentru care acesta dispune de prerogativa sa de a numi un judecător la Curtea Constituţională (...)" (paragraf 49).

Prin urmare, decizia cu privire la sesizarea Curţii Constituţionale aparţine exclusiv autorităţii publice care are competenţa constituţională de sesizare, potrivit art. 146 lit. e) din Constituţie, argumentele fiind proprii acestei autorităţi, ceea ce reprezintă strict o chestiune de oportunitate asupra căreia instanţa de judecată nu se poate pronunţa.

Criticile recurentei privind respingerea cererii de recurs ca neîntemeiată nu pot duce la reformarea sentinţei, întrucât soluţia de respingere a acţiunii este însuşită şi de instanţa de control judiciar.

III. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 1637 din 7 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 iunie 2021.