Appeal dismissed as unfounded; claim against revoked Guarantee Fund decision moot, superseding act requires separate challenge
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the claimant’s appeal as unfounded, upholding the lower court’s judgment that dismissed the action as moot; consequently, the challenged decision terminating the administrative dispute remains in force. The claimant had sought partial annulment of the Guarantee Fund’s Decision No. 13892/2018 and payment of EUR 45,000 plus legal interest, but the Fund had subsequently revoked that decision entirely via Decision No. 17365/2018, which granted the full principal and costs. The Court held that because the later administrative act fully replaced the challenged one, the original claim lost its object, and the claimant’s request for interest could not be entertained in this proceeding, as it effectively attacked the new decision, which was not itself challenged. Legally, the ruling rests on Articles 20 of Law No. 554/2004 and Article 496(1) read with Article 488(1)(8) of the Code of Civil Procedure, affirming that a claim challenging a revoked administrative act becomes moot and that grievances against the superseding act require a separate action.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 20 din Legea nr. 554/2004; Appeal dismissed as unfounded; claim against revoked Guarantee Fund decision moot, superseding act requires separate challenge: The claimant had sought partial annulment of the Guarantee Fund’s Decision No. 13892/2018 and payment of EUR 45,000 plus legal interest, but the Fund had subsequently revoked that decision entirely via Decision No. 17365/2018, which granted the full principal and costs. The Court held that because the later administrative act fully replaced the challenged one, the original claim lost its object, and the claimant’s request for interest could not be entertained in this proceeding, as it effectively attacked the new decision, which was not itself challenged. Legally, the ruling rests on Articles 20 of Law No. 554/2004 and Article 496(1) read with Article 488(1)(8) of the Code of Civil Procedure, affirming that a claim challenging a revoked administrative act becomes moot and that grievances against the superseding act require a separate action.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for the court's decision to dismiss the appeal as unfounded in the administrative litigation context.
Procedural rule applied to reject the appeal on the merits as unfounded, based on the ground for cassation invoked.
Full text
Şedinţa publică din data de 2 iunie 2021
Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, contestaţie împotriva Deciziei nr. 13892/04.04.2018, emise de pârât, solicitând anularea parţială a deciziei contestate şi obligarea pârâtul F.G.A. la plata indemnizaţiei/despăgubirii, în cuantum de 45.000 euro cu dobânda legală de la data de 12.07.2017 plus 8.596 RON cheltuieli de judecată conform sentinţei civile nr. 723/06.05.2015 pronunţate în dosarul nr. x/2014 de Judecătoria Vişeu de Sus, definitivă prin Decizia Tribunalului Maramureş nr. 989/12.07.2017.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 283 din 28 ianuarie 2019, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca rămasă fără obiect.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul A., pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material).
În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a susţinut – în esenţă – că instanţa de fond în mod greşit a considerat că, prin emiterea Deciziei nr. 17365/25.10.2018, acţiunea în anularea Deciziei nr. 13892/04.04.2018 a rămas fără obiect, fără să analizeze în ce măsură decizia ulterioară a revocat sau nu toate aspectele la care se referea şi pentru care s-a emis decizia anterioară şi fără să ţină cont că, în urma anulării Deciziei nr. 13892/04.04.2018, a rămas de plata dobânda legală asupra sumei de 45.000 euro de la data de 12.07.2017 până la 03.08.2018 conform sentinţei civile nr. 723/06.05.2015 pronunţate în dosarul nr. x/2014 de Judecătoria Vişeu de Sus definitivă prin Decizia Tribunalului Maramureş nr. 989/12.07.2017.
În cererea de chemare în judecată sunt două capete de cerere principale, şi nu un singur petit principal, aşa cum greşit a reţinut instanţa de fond. Astfel, primul este anularea Deciziei FGA nr. 13892/04.04.2018 prin care s-a respins cererea de plată a petentului A.. Al doilea este obligarea FGA la plata către petentul A. a sumei de 45000 euro cu dobânda legală de la data de 12.07.2017, cu cheltuieli de judecată conform sentinţei Judecătorie Vişeu de Sus.
Recurentul reclamant a susţinut că anularea de către FGA a deciziei contestate nu înseamnă că cererea sa a rămas fără obiect, deoarece pârâtul a anulat decizia atacată dar nu a restituit dobânda legală la suma de 45 000 euro aşa cum s-a cerut prin petitul al doilea.
Prin urmare, FGA s-a conformat doar în privinţa primului capăt de cerere în sensul anulării Deciziei nr. 13892/04.04.2018, însă nu s-a conformat în privinţa celui de-al doilea petit, de restituire a dobânzii la suma de 45 000 euro.
În opinia recurentului reclamant, ambele sunt petite principale care trebuie luate în considerare şi rezolvate de instanţă.
A susţinut că în mod greşit prima instanţă nu a analizat solicitarea de a obliga pârâtul doar la plata dobânzii legale, considerând că nu sunt subsumate unui capăt de cerere principal.
Acţiunea în realizare introdusă iniţial a fost transformată într-o acţiune în constatare a dreptului prin punctul de vedere depus la dosar prin care reclamantul a reformulat capetele de cerere deduse judecaţii şi prin care practic a diminuat pretenţiile raportat la cererea de chemare în judecată, solicitând obligarea pârâtului doar la plata dobânzii legale asupra creditului principal.
4. Apărările intimatului
Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.
Recurentul reclamant A. a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ Decizia nr. 13892/04.04.2018 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.
Prima instanţă a respins acţiunea reclamantului ca rămasă fără obiect, reţinând că decizia constestată a fost revocată în totalitate prin Decizia FGA nr. 17365/25.10.2018 şi faptul că precizările reclamantului, în sensul obligării pârâtului la plata dobânzii legale, nu pot fi analizate în condiţiile în care nu sunt subsumate unui capăt de cerere principal, prin care să se fi raportat la una din deciziile FGA.
Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 13892/04.04.2018, emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor cu privire la cererea de plată nr. x/17.09.2015, s-a admis cererea de plată formulată de petentul A. pentru suma de 25.000 euro reprezentând prejudiciu şi 8596 RON cheltuieli de judecată, fiind respinsă cererea de plată pentru suma de 20.000 euro.
Ulterior, reanalizând aceeaşi cerere de plată, Fondul de Garantare a Asiguraţilor a emis Decizia nr. 17365/25.10.2018 de revocare a Deciziei nr. 13892/04.04.2018, prin care a admis cererea de plată formulată de petentul A. pentru suma de 45.000 euro reprezentând prejudiciu şi 8596 RON cheltuieli de judecată.
Având în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit Decizia nr. 13892/04.04.2018 emisă de intimatul pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor, decizie care a rămas fără efecte prin emiterea ulterioară a unei noi decizii cu privire la aceeaşi cerere de plată, instanţa de fond a apreciat în mod corect că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.
Ulterior emiterii Deciziei nr. 17365/25.10.2018, recurentul reclamant a reiterat, prin punctul de vedere depus la dosarul de fond, solicitarea de admitere în totalitate a cererii de plată nr. x/17.09.2015, în sensul obligării pârâtului şi la plata dobânzii legale.
Fiind vorba de un nou act administrativ emis de intimatul pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor, recurentul reclamant avea posibilitatea contestării deciziei ulterioare, în aceleaşi condiţii, de care, însă, acesta nu a uzat.
Prin urmare, în cadrul prezentului demers judiciar recurentul reclamant nu poate formula critici cu privire la legalitatea celei de-a doua decizii emise de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, asemenea critici putând fi analizate doar cu ocazia soluţionării unei acţiuni având ca obiect anularea respectivei decizii.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale în prezenta speţă, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.
III. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia
În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 283 din 28 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 iunie 2021.