Nuclear activity licenses upheld as void: appeals dismissed, five conflict-of-interest licenses remain annulled.

Şedinţa publică din data de 26 mai 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Prahova, la data de 26 iunie 2018 sub nr. x/2018, reclamanta Agenţia Naţională de Integritate a solicitat în contradictoriu cu pârâţii A., Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L şi S.C. D. S.R.L., să se constate nulitatea absolută a următoarelor autorizaţii:

- Autorizaţia pentru Desfăşurarea de Activităţi în Domeniul Nuclear nr. GM 220/2013, beneficiar S.C. B. S.R.L

- Autorizaţia pentru Desfăşurarea de Activităţi în Domeniul Nuclear nr. Al 1747/2012, beneficiar S.C. C. S.R.L

- Autorizaţiile pentru Desfăşurarea de Activităţi în Domeniul Nuclear nr. Al 1737/2012,/nr. Al 1735/2012 şi nr. DL 2138/2012, beneficiar S.C. D. S.R.L.

1.2. Hotărârile pronunţate în cauza

Prin sentinţa nr. 1771 din 25 octombrie 2018, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Prahova, a declinat competenţa spre soluţionare a cauzei formulată de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate, în contradictoriu cu pârâţii A., Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L., având ca obiect anulare act administrativ, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.

Învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Ploieşti, prin încheierea de şedinţă din 13 decembrie 2018, Curtea de Apel Ploieşti, a respins excepţiile inadmisibilităţii, lipsei de interes şi prescripţiei, ca neîntemeiate.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa, analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii acţiunii întrucât aceasta primează în raport cu celelalte excepţii invocate, având în vedere faptul că priveşte admisibilitatea învestirii instanţei cu cererile având o anumită natură, respectiv îndreptăţirea de principiu a instanţei de a se pronunţa printr-o hotărâre asupra litigiului dedus judecăţii, a reţinut că acţiunea promovată de reclamanta A.N.I. este nu numai admisibilă întrucât pe calea ei se solicită anularea unor acte intrate în circuitul civil, ci şi consacrată legislativ de către dispoziţiile art. 22 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 176/2010 .

În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes care, instanţa a reţinut că vizând o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, primează în raport cu excepţia prescripţiei. În acest context, împrejurarea că respectivele autorizaţii emise de pârâtul A. ar mai fi sau nu valabile, nu prezintă nicio relevanţă juridică şi nu poate fi invocată ca un argument pentru lipsa interesului procesual.

Referitor la excepţia prescripţiei, instanţa a constatat că prezenta acţiune a fost introdusă pe rolul instanţelor la data de 26.06.2018, moment înaintea căruia nu se putea investi instanţa de contencios administrativ, câtă vreme raportul de evaluare prin care s-a constatat existenţa conflictului de interese înregistrat sub nr. x/30.07.2014, a fost contestat de către pârâtul A. şi, prin decizia nr. 315 din 01.02.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a constatat în mod definitiv existenţa conflictului de interes. În această situaţie, instanţa a reţinut că este fără putere de tăgadă că nu poate fi aplicabilă ipoteza prevăzută de dispoziţiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, care sancţionează eventuala lipsă de diligenţă a titularului acţiunii, în situaţia în care raportul de evaluare nu a fost contestat.

Prin sentinţa nr. 28 din 12 februarie 2019, a admis cererea formulată de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate, în contradictoriu cu pârâţii A., Comisia Naţională Pentru Controlul Activităţilor Nucleare, S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L. şi, pe cale d consecinţă, a constatat nulitatea absolută a următoarelor autorizaţii: pentru desfăşurarea de activităţi în domeniul nuclear nr. GM 220/2013, beneficiar S.C. B. S.R.L., pentru desfăşurarea de activităţi în domeniul nuclear, nr. AI 1747/2012, beneficiar S.C. C. S.R.L., pentru desfăşurarea de activităţi în domeniul nuclear, nr. AI 1737/2012, nr. AI 1735/2012 şi nr. DL 2138/2012, beneficiar S.C. D. S.R.L..

1.3. Calea de atac exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Pârâtul A. a promovat recurs împotriva sentinţei nr. 28 din 12 februarie 2019 şi împotriva încheierii de şedinţă din 13 decembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti – secţia contencios administrativ şi fiscal iar pârâtă Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare a promovat recurs împotriva sentinţei nr. 28 din 12 februarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Recurentul pârât A. critică hotărârea instanţei de fond din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi în rejudecare, în principal, admiterea excepţiilor lipsei de interes, inadmisibilităţii şi prescripţiei şi, în subsidiar, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În esenţă, se susţine că actele a căror nulitate absolută se solicită au intrat în circuitul civil şi au produs efecte definitive, astfel încât funcţia reparatorie a nulităţii nu mai poate opera, aspect pe care instanţa de fond nu l-a analizat.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes se impune a se constata că prin admiterea cererii de chemare în judecată nu există un folos practic sau material pe care intimata l-ar obţine, motiv pentru care se impune admiterea excepţie şi respingerea acţiunii ca fiind lipsită de interes.

Referitor la excepţia prescripţiei apreciază că sunt incidente termenele speciale, legale de introducere a acţiunilor prevăzute în art. 11 din Legea nr. 554/2004, aplicabile în situaţia anulării actului administrativ, indiferent de motivele invocate, prin urmare momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie pentru introducerea acţiunii în constatarea nulităţii este cel de la care reclamanta a luat la cunoştinţă despre existenţa actului a cărei nulitate o solicită, în speţă, de la data de 30.07.2014, dată la care a fost întocmit raportul de evaluare prin care s-a constatat existenţa conflictului de interese, termenul de prescripţie de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 fiind împlinit la data promovării cererii.

Pe fondul cererii, recurentul susţine că B. S.R.L, E. S.R.L. şi D. S.R.L. au obţinut respectivele autorizaţii atât anterior cât si ulterior deţinerii de către recurent a funcţiei de Secretar General la Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, respectând toate cerinţele impuse de lege.

Prin recursul formulat recurenta pârâtă Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare invocă, în esenţă, legalitatea autorizaţiilor acestea fiind emise cu respectarea legislaţiei speciale incidente în domeniul nuclear, precum şi a normelor de natură tehnică emise de către CNCAN, şi faptul că aceste autorizaţii şi-au încetat valabilitatea fiind eliberate pentru o perioadă determinată, prin urmare nu mai produc efecte juridice, acţiunea fiind fără obiect.

Totodată, se arată că prin Ordinul nr. 43/12.03.2015 raportul de serviciu al pârâtului A. a încetat în baza prevederilor art. 97 lit. e) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, acesta neregăsindu-se, ulterior acestei date, în situaţia de a putea încălca regimul juridic al legislaţiei privind conflictul de interese în materie administrative, autorizaţiile emise după data de 12.03.2015 pentru titularii B. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L. fiind eliberate cu respectarea dispoziţiilor legale incidente în materie.

1.4. Apărările intimate

Intimata-reclamamtă Agenţia Naţională de Integritate a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

1.5. Procedura derulată în recurs

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivului de casare invocat, prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

În cauză, în temeiul dispoziţiilor art. 23 şi art. 24 din Legea nr. 176/2010, reclamanta Agenţia Naţională de Integritate a solicitat în contradictoriu cu pârâţii A., Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L şi S.C. D. S.R.L., să se constate nulitatea absolută a următoarelor autorizaţii:

- Autorizaţia pentru Desfăşurarea de Activităţi în Domeniul Nuclear nr. GM 220/2013, beneficiar S.C. B. S.R.L

- Autorizaţia pentru Desfăşurarea de Activităţi în Domeniul Nuclear nr. Al 1747/2012, beneficiar S.C. C. S.R.L

- Autorizaţiile pentru Desfăşurarea de Activităţi în Domeniul Nuclear nr. Al 1737/2012,/nr. Al 1735/2012 şi nr. DL 2138/2012, beneficiar S.C. D. S.R.L.

Prin Raportul de evaluare nr. x/30.07.2014 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, s-a reţinut în sarcina pârâtului A. încălcarea prevederilor art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, prin faptul că acesta, în timpul exercitării funcţiei de secretar general al Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare a avizat: autorizaţia pentru desfăşurarea de activităţi în domeniul nuclear nr. GM 220/2013, beneficiar S.C. B. S.R.L, autorizaţia pentru desfăşurarea de activităţi în domeniul nuclear nr. AI 1747/2012, beneficiar S.C. C. S.R.L. şi a autorizaţiilor pentru desfăşurarea de activităţi în domeniul nuclear nr. Al 1737/2012, nr. Al 1735/2012 şi nr. DL 2138/2012, beneficiar S.C. D. S.R.L. societăţi în cadrul cărora mama acestuia deţine calitatea de asociat şi/sau administrator.

Raportul de evaluare nr. x/30.07.2014 a fost supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 2256 din data de 17 septembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal respingând ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul A., soluţie menţinută prin Decizia nr. 315/01.02.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prin cererea de recurs, pârâtul A. a formulat critici invocând greşita soluţionare a excepţiilor lipsei de interes, inadmisibilităţii şi prescripţiei iar, pe fond, susţine că autorizaţiile au fost emise cu respectarea cerinţelor impuse de lege.

În cauza de faţă criticile nu sunt fondate, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii şi lipsei de interes a acţiunii, susţinerile recurentului în sensul că actele a căror nulitate absolută se solicită au intrat în circuitul civil şi au produs efecte definitive, astfel că funcţia reparatorie a nulităţii nu mai poate opera sunt nefondate.

Înalta Curte reţine că prezenta acţiune este grefată pe dispoziţiile 23 din Legea nr. 176/2010 cu modificările şi completările ulterioare care sancţionează actele juridice sau administrative încheiate direct sau prin persoane interpuse, cu încălcarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese cu nulitatea absolută, text de lege ce nu limitează aplicarea sancţiunii doar în privinţa actelor care nu au intrat în circuitul civil.

Totodată, interesul este justificat în raport de regimul juridic al nulităţii absolute care sancţionează nerespectarea, la încheierea actului juridic, a unei norme care ocroteşte un interes general, obştesc, efectele nulităţii actului juridic fiind retroactive, în sensul că se produc din momentul încheierii acestuia, producând efecte nu numai pentru viitor, ci şi pentru trecut, ceea ce înseamnă că efectele actului juridic care s-au produs între momentul încheierii acestuia şi momentul anulării efective sunt înlăturate.

Nefondate sunt şi susţinerile referitoare la aplicarea dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 554/2004 în ceea ce priveşte termenul de exercitare a acţiunii.

Contrar celor susţinute de recurentul pârât, acţiunea în constatarea nulităţii absolute a actelor emise cu încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese este reglementată prin Legea nr. 176/2010, lege specială în raport cu Legea nr. 554/2004, care se aplică conform dispoziţiilor art. 24 doar în privinţa regulilor de competenţă şi a procedurii de judecată.

În cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 22 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 176/2010 potrivit cărora "Persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilităţii în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanţa de contencios administrativ. Dacă raportul de evaluare a conflictului de interese nu a fost contestat în termenul prevăzut la alin. (1) la instanţa de contencios administrativ, Agenţia sesizează, în termen de 6 luni, organele competente pentru declanşarea procedurii disciplinare, precum şi, dacă este cazul, instanţa de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese".

Interpretarea logică a normei legale sus menţionate relevă faptul că termenul de 6 luni începe să curgă, în cazul de faţă, de la data soluţionării definitive a contestaţiei formulate împotriva raportului de evaluare prin care s-a constatat existenţa conflictului de interese, fiind evident că doar de la data constatării în mod definitiv a existenţei conflictului de interes reclamanta are interes şi poate solicita anularea actelor emise în situaţii de conflict de interese.

În cauză, existenţa conflictului de interese a fost constatată definitiv prin Decizia nr. 315/01.02.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care s-a respins recursul declarat de reclamantul A..

Prin urmare, termenul de 6 luni a început să curgă la data 01.02.2018, şi în raport de data introducerii acţiunii 26.06.2018, se reţine că termenul prescris de lege a fost respectat, cum în mod corect a apreciat şi instanţa de fond.

Toate celelalte critici intitulate chiar de către recurent motive de netemeinicie nu pot fi analizate în calea extraordinară de atac a recursului, în lumina dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. care prevăd că recursul urmăreşte să supună examinarea, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Aceste dispoziţii legale sunt exprese şi stabilesc clar că în recurs nu pot fi invocate decât motive de nelegalitate a hotărârii atacate, reaprecierea situaţiei de fapt care este, în mod evident, un aspect de netemeinicie a hotărârii, neputând forma obiect de analiză în recurs.

În ceea ce priveşte criticile formulate de recurenta pârâtă Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, Înalta Curte reţine că prin Decizia nr. 315/01.02.2018 s-a constatat în mod definitiv că pârâtul A. a încălcat regimul juridic al conflictului de interese, astfel încât susţinerile referitoare la respectarea legislaţiei în materie la momentul emiterii autorizaţiilor sau chestiunile legate de perioada în care acesta şi-a desfăşurat activitatea în cadrul instituţiei pârâte, nu pot forma obiect de analiză în prezenta cauză, în condiţiile în care actele emise cu încălcarea regimului juridic al conflictului de interese sunt sancţionate de lege cu nulitatea absolută.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererile de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

III. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva sentinţei nr. 28 din 12 februarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare împotriva încheierii de şedinţă din 13 decembrie 2018 şi împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 mai 2021.