Administrative cassation annulled for failure to develop statutory grounds of illegality in appeal

Şedinţa publică din data de 25 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii dedusă judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, în temeiul art. 997 C. proc. civ. a solicitat să se dispună pe cale de ordonanţă preşedinţială:

- Obligarea Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale să emită până la 08.02.2021 înscrisurile legale necesare pentru înscrierea tuturor formelor contractuale din învăţământul preuniversitar în REVISAL (contracte de management educativ şi/sau management administrativ şi financiar, însoţite de fişele de post prevăzute de legea educaţiei, pentru toţi directorii de unităţi de învăţământ detasati/numiti în interesul invatamantului prin decizii ale inspectoratelor şcolare, decizii valabile la data de 22.01.2021 sau emise începând cu acest termen, fără a promova un concurs naţional).

- Obligarea Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale să emită de îndată înscrisurile necesare evaluării şi/sau anulării tuturor documentelor de reprezentativitate emise ilegal care susţin existenta şi finanţarea ilegală a unor structuri cvasi-mafiote în învăţământul preuniversitar românesc (exemplu B.).

- Obligarea Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale să emită înscrisurile necesare acordării dreptului la odihnă (concediu de odihnă) pentru toate contractele pe perioadă determinată din învăţământul preuniversitar. pentru stoparea corupţiei în sistemul educaţional si delapidării bugetelor unităţilor de învăţământ preuniversitar prin încălcări ale Codului Muncii.

- Comunicarea către organele competente, respectiv DNA si Comisiile de muncă si protecţie socială din Parlamentul României, a rezultatelor verificărilor privind legalitatea înscrierilor în REVISAL si respectarea acordării drepturilor prevăzute de Codul Muncii în Învăţământul preuniversitar românesc, cel puţin pentru perioada 01.01.2014-01.01.2021.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 200 din 17 februarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii modificării cererii de chemare în judecată, invocată din oficiu.

A constată că reclamantul este decăzut din dreptul de a-şi modifica cererea de ordonanţă preşedinţială într-o cerere de drept comun.

A admis excepţia inadmisibilităţii ordonanţei preşedinţiale, invocată de pârât prin întâmpinare.

A respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 200 din 17 februarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei.

În motivarea cererii de recurs, reclamantul a invocat o serie de motive precum: - lipsa dovezilor de citare legală;

- Motivarea sentinţei pe înscrisurile unei părţi introduse greşit în cauză;

- Lipsa dovezilor de participare a apărătorului din partea parchetului;

- Încălcarea dreptului la apărare a reclamantului.

Recurentul-reclamant, nu a indicat motivele de casare pe care îşi întemeiază cererea de recurs.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Muncii şi Protecţiei Social a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicit să se respingă ca nefondat recursul.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii cererii de recurs, urmează a o admite pentru considerentele următoare:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii recursului.

În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În speţă, recurentul-reclamant nu a formulat veritabile critici la adresa sentinţei pronunţate de prima instanţă, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluţia pronunţată de Curtea de Apel ori la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea hotărârii.

Acesta a indicat generic o serie de aspecte procedurale fără a le încadra efectiv într-un din motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Deşi recurentul susţine o serie de argumente care pot reprezenta motive de ordine publică, precum încălcarea dreptului la apărare, totuşi acesta nu motivează aceaste susţineri lipsind de conţinut însăşi cererea sa de recurs.

Or, în aceste condiţii, simplele susţineri ale recurentului nu pot fi supuse analizei instanţei de recurs, în măsura în care această instanţă are competenţa de analiză doar cu privire la elemente de nelegalitate ale sentinţei instanţei de fond.

În cauză, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că cererea de recurs reprezintă în concret intenţia reclamantului de înşira fără temei o serie de argumente care ar putea convinge instanaţ de recurs să pronunţe o soluţie de casare cu trimiterea spre rejudecare, fără însă a detalia temeinicia acestor argumente.

În consecinţă, reţinând că nu este posibilă o încadrare a conţinutului cererii de recurs într-unul din cazurile de casare reglementate de dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac pentru nemotivare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 200 din 17 februarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nemotivat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2021.