Ministry of Health's annulment bid rejected; 100% compensated Eltrombopag supply order stands.

Şedinţa publică din data de 25 mai 2021

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 23 iulie 2019 sub nr. x/2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi Dispozitivelor medicale, obligarea pârâţilor la asigurarea către reclamant, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală) a medicamentului ELTROMBOPAG (denumite comerciala B.) până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2019 aflat pe roiul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal. În temeiul art. 997 alin. (3) din C. proc. civ. a solicitat ca executarea ordonanţei să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 388 pronunţată în data de 8 august 2019, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive, ca neîntemeiate, a admis cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantul C., în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL SĂNĂTĂŢII, CASA NAŢIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, GUVERNUL ROMÂNIEI şi AGENŢIA NAŢIONALĂ A MEDICAMENTULUI ŞI A DISPOZITIVELOR MEDICALE şi a obligat pârâţii ca, până la soluţionarea litigiului ce face obiectul dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, să asigure în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), pe bază de prescripţie medicală, reclamantului medicamentul ELTROMBOPAG (denumire comercială B.).

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 au declarat recurs pârâţii Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. au solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca netemeinice.

4. Soluţia instanţei de recurs

Prin decizia nr. 380 din 28 ianuarie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a anulat recursul declarat de pârâtul Ministerul Sănătăţii împotriva sentinţei civile nr. 388 din 8 august 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv motivat.

A admis recursurile declarate de pârâţii Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale împotriva sentinţei civile nr. 388 din 8 august 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal,

A casat în parte sentinţa recurată şi, rejudecând cauza:

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâţii Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale.

A respins acţiunea formulată de reclamantul A. împotriva acestor pârâţi, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.

5. Contestaţia în anulare formulată în cauză

Împotriva deciziei nr. 380 din 28 ianuarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, a formulat contestaţie în anulare recurentul-pârât Ministerul Sănătăţii înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 13 august 2020, sub nr. x/2020, solicitând admiterea constestaţiei în anulare şi pe cale de consecinţă să se anuleze în parte decizia contestată, să se constate că recursul formulat de Ministerul Sănătăţii a fost motivat în termenul de 5 zile şi să se dispună rejudecarea recursului fomrulat de acesta.

În susţinerea contestaţie în anulare, contestatorul a invocat prevederile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

În motivarea contestaţiei, recurentul-pârât a susţinut că dintr-o eroare materială, instanţa de recurs a apreciat că motivele de nelegalitatea a sentinţei recurate au fost depuse la data de 28 august 2019 cu poşta militară, în afara termenului de declarare, care se împlinea la data de 26 august 2019.

În realitate depunerea motivelor de recurs de către recurent s-a făcut la data 23 august 2019, când recurentul-pârât Ministerul Sănătăţii a transmis Curţii de Apel Bucureşti motivarea recursului său, astfel cum rezultă din borderoul de corespondenţă seria x/23.08.2019, în cuprinsul căruia a fost nominalizat plicul nr. x/21.08.2019, respectiv plicul ce conţinea motivele recursului declarat de Ministerul Sănătăţii.

În confirmarea celor de mai sus, contestatorul a depus fotocopie de pe borderoul de corespondenţă al Poştei Militare.

6. Apărările formulate în cauză

Niciuna din părţi nu a depus întâmpinare în prezenta cauză.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra contestaţie în anulare

Înalta Curte, analizând hotărârea atacată, prin prisma dispoziţiilor care reglementează contestaţia în anulare prevăzute de C. proc. civ. şi a înscrisurilor existente în dosarul de recurs, care au stat la baza soluţiei adoptate de către instanţa de recurs, apreciază contestaţia în anulare, ca fiind nefondată, în considerarea celor ce urmează:

În conformitate cu prevederile art. 503 alin. (2) pct. (2):

,,(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: .

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; ..."

Înalta Curte reţine că, contestaţia în anulare este concepută ca o cale extraordinară de retractare ce poate fi exercitată doar pentru motivele limitativ şi strict prevăzute de lege şi care nu presupune o rejudecare a recursului.

Contestaţia în anulare este o cale de atac îndreptată împotriva hotărârilor definitive, date cu încălcarea anumitor norme de procedură ori a unei dezlegări a recursului rezultată în urma unei erori materiale, cum este şi motivul invocat în prezenta cauză.

În ceea ce priveşte argumentul invocat de către contestator, în sensul că instanţa de recurs în mod eronat a apreciat că Ministerul Sănătăţii nu a depus motivele de recurs în termenul legal, Înalta Curte apreciază că raportat la înscrisurile pe care instanţa de recurs le-a avut la dispoziţiei la momentul pronunţării hotărârii, în cauză, nu poate fi vorba despre o dezlegarea a recursului ca rezultat al unei erori materiale.

Potrivit dispoziţiilor art. 489 din C. proc. civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.

În conformitate cu prevederile art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.", iar conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)."

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 470 alin. (5) C. proc. civ.: "În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeaşi durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii."

În raport cu cele reţinute de instanţa de recurs, se constată că recurentul Ministerul Sănătăţii a declarat un recurs formal la data 9 august 2019, iar ulterior, motivarea propriu-zisă a cererii de recurs a fost înregistrată la dosarul de recurs la data de 28 august 2019, deşi din actele dosarului rezulta că sentinţa faţă de care s-a formulat recurs, i-a fost comunicată recurentului la data de 19 august 2019 . Or, în conformitate cu prevederile art. 1000 alin. (1) C. proc. civ., termenul de recurs era de 5 zile, ultima zi de depunere fiind la de 26 august 2019.

Înalta Curte, analizând motivarea contestaţiei în anulare, prin care se promovează ideea conform căreia recursul a fost declarat în termen, acest fapt rezultând din datele borderoului de corespondenţă cu poşta militară din care rezultă indubitabil depunerea cererii de recurs la serviciul poştei speciale la data de 23 august 2019, apreciază că, deşi din înscrisurile depuse instanţei investite cu soluţionarea contestaţiei în anulare, cele susţinute de contestator se confirmă, în lipsa acestui înscris la dosarul de recurs, prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. invocate de Ministerul Sănătăţii în suţinerea contestaţiei, apar ca fiind neîntemeiate.

Motivul contestaţiei în anulare invocat de către contestator, presupune ca instanţa de recurs să fi dezlegat recursul ca rezultat al unei erori materiale. Or, în speţă, la momentul pronunţării deciziei faţă de care s-a formulat prezenta contestaţie în anulare, recurentul Ministerul Sănătăţii nu a prezentat instanţei de recurs borderoul de corespondenţă, din care rezulta că motivele de recurs au fost depuse în termenul legal de depunere prevăzut de art. 1000 alin. (1) C. proc. civ.

Instanţa de recurs raportându-se în stabilirea termenului legal de depunere la înscrisurile pe care aceasta le-a avut la dispoziţie la acel moment, respectiv plicul de corespondenţă şi ştampila registraturii Curţii de Apel Bucureşti din care reiese că motivele au fost depuse la data de 28 august 2019, în mod corect a apreciat că motivarea a fost făcută în afara termenului de depunere şi a dispus anularea cererii de recurs.

În doctrina relevantă procesual civilă, sintagma "greşeală materială" a fost analizată prin opoziţie cu greşeala de judecată, subliniindu-se că aceasta vizează erori cu caracter formal, procedural, sau situaţii în care se confundă ori se omit date materiale importante ale cauzei, nefiind permisă reexaminarea fondului prin prisma reaprecierii probelor administrate, raţionament care mai cu seamă trebuie avut în vedere în prezenta cauză, unde contestatorul prezintă un înscris nou, nesupus analizei instanţei de recurs.

Relevantă pentru înţelegerea raţionamentului care stă la baza soluţionării prezentei contestaţii în anulare este şi decizia nr. 543 din 14 septembrie 2021 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 1060 din 4 noiembrie 2021, în cuprinsul cărei se reţine că, greşeala pe care o comite instanţa trebuie să se realizeze prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care sunt determinante.

Or în speţă, în raport de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., eroarea la care face referire contestatorul, prin lipsa de la dosar a borderoului de corespondenţă, care este prezentat pentru prima dată în procedura de soluţionare a contestaţiei în anulare, reprezintă un fapt necunoscută instanţei de recurs la momentul dezlegării recursului şi nu o eroare cum greşit o interpretează contestatorul.

Pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu se poate reţine incidenţa dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul art. 508 C. proc. civ. va respinge ca nefondată, contestaţia în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare declarată de contestatorul MINISTERUL SĂNĂTĂŢII împotriva deciziei nr. 380 din 28 ianuarie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2021.