Judicial inspection closure resolution appeal annulled as unmotivated for failing to state cassation grounds

Şedinţa publică din data de 25 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Evoluţia procesuală a cauzei şi obiectul cererii dedusă judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 20.10.2017 sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară pentru Procurori şi Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, contestaţie împotriva rezoluţiei de clasare emisă în dosarul nr. x/2017 al Inspecţiei Judiciare-Direcţia de Inspecţie Judiciară pentru judecători.

Prin Decizia nr. 49/17.01.2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de intimaţi şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Prin încheierea din 18.05.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. deoarece acesta nu a achitat taxa judiciară de timbru.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a formulat cererea de revizuire înregistrată sub nr. x/2018 din 07.06.2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.

2. Hotărârea instanţei investită cu soluţionarea cererii de revizuire

Prin sentinţa civilă nr. 3591 din 12 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a anulat cererea de revizuire formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu Consiliului Superior al Magistraturii – Direcţia de Inspecţie Judiciară pentru Procurori şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, ca netimbrată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 3591 din 12 septembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A..

În susţinerea cererii de recurs, reclamantul a prezentat o serie de fapte care au privit evoluţia s-a educaţională şi profesională în raport de regimurile politice prin care a trecut, începând cu anul 1959 şi până la emiterea deciziei sale de pensionare nr. x din 12.06.2009 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara.

Recurentul nu a indicat motivele de casare pe care a înţeles să-şi întemeieze cererea.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat să se respingă recursul ca inadmisibil.

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare prin care a solicitat, respingerea recursului ca nefondat.

5. Cu privire la examinarea recursului

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 29.01.2019 s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de la data de 07 decembrie 2021, iar ulterior prin încheierea din 17 aprilie 2019 s-a preschimbat din oficiu termenul de judecată la data de 25 mai 2021.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii cererii de recurs incvocată din oficiu, urmează a o admite pentru considerentele următoare:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii recursului.

În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În speţă, recurentul-reclamant nu a formulat critici la adresa sentinţei pronunţate de prima instanţă, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluţia pronunţată de Curtea de Apel ori la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea hotărârii.

Fără să combată în vreun fel raţionamentul instanţei de fond şi să formuleze astfel de critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul-reclamant A. s-a limitat în susţinerea cererii de recurs doar la elemente de fapt care nu au nicio legătură cu soluţia pronunţată de prima instanţă care a avut în vedere neplata de către revizuent a taxei judiciare de timbru şi implicit anularea cererii pentru neîndeplinirea acestei obligaţii.

Elementele de fapt prezentate de către recurent nu pot fi supuse analizei instanţei de recurs, în măsura în care această instanţă are competenţa de analiză, doar cu privire la nelegalitatea sentinţei instanţei de fond.

În cauză, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 – 8 C. proc. civ.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că memoriul de recurs reprezintă practic o prezentare pe larg a situaţiei de fapt care a condus la promovarea acţiunii iniţiale de către recurent, această poziţie procesuală neputând fi apreciată că se încadrează procedurii de judecată a recusrului, care trebuie să privească imperativ motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În consecinţă, reţinând că nu este posibilă o încadrare a conţinutului cererii de recurs într-unul din cazurile de casare reglementate de dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac pentru nemotivare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 3591 din 12 septembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind nemotivat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2021.