Artificial splitting of direct public procurement contracts and violation of transparency principles in EU-funded projects

Şedinţa publică din data de 25 mai 2021

Asupra cauzei de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bacău sub nr. x/2017 din 9 mai 2017, reclamantul Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău a chemat în judecată pârâta Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea resurselor umane" – Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice (OIPOSDRU) în contradictoriu cu care a solicitat următoarele:

- anularea notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului Convergenţă cu nr. x/26.098. 2016;

- anularea deciziei privind soluţionarea contestaţiei nr. x/8.11.2016;

- exonerarea obligaţiei de plată a creanţei de 126.973,45 RON.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 6 din 25 ianuarie 2018, Curtea de Apel Bacău – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional "Capital Uman" din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 6 din 25 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Bacău – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul Inspectoratul Şcolar Judeţean, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi în rejudecarea cauzei să se admită cererea de chemare în judecată.

În susţinerea cererii de recurs, recurentul-reclamant a prezentat următoarele critici:

Solutia instanţei de fond este contradictorie cu însăşi norma reţinută in motivare în condiţiile în care, decizia de soluţionare a contestaţiei prealabile conţine in mod exclusiv reiterarea aspectelor consemnate in Nota de constatare a neregulilor comunicata conform adresei nr. x/09.08.2016, în punctul de vedere inaintat în Nota de constatare a neregulilor şi stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă cu nr. x/26.08.2016 înregistrat la data de 13.09.2016 la I.S.J. Bacău sub numărul x/2016 si inaintat prin adresa x/26.08.2016 înregistrata sub nr. x/13.09.2016 si in contestaţia prealabila La aceasta nota precum si lista normelor de drept pretins încălcate in cauza.

Recurentul afirmă că decizia contestată nu prezintă nici măcar un argument concret care să confirme că a existat o analiză.

In condiţiile în care soluţionarea contestaţiei se rezumă exclusiv la reiterarea aspectelor de fapt consemnate în înscrisurile deja emise şi la înşiruirea unor norme legale, nu se poate considera nici ca fost îndeplinita obligaţia de motivare a soluţiei şi nici ca instituţia care contestat nu a fost vătămată.

Astfel, afirmă recurentul că lipsa argumentelor de fapt şi de drept care au întemeiat soluţia de respingere l-au împiedicat sa formuleze alte apărări decât cele cuprinse în contestaţia prealabilă.

De asemeni, afirmă recurentul este neîntemeiata soluţia instanţei de fond si cu privire la inexistenta unei vătămări prin nemotivarea in fapt si in drept a soluţiei asupra contestaţiei administrative in condiţiile în care dreptul la acţiune este prevăzut de dispoziţiile art. 46 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011.

Instanţa de fond a reţinut în cauza incalcarea dispoziţiilor art. 25-32 din O.U.G. nr. 66/2011 privind regulile de estimare a valorii contractului, respectiv existenta unei divizări artificiale a valorii produselor achiziţionate. In consecinţa, din perspectiva instanţei au fost incalcate principiile transparentei si integrităţii procesului de achiziţie publica, ajungandu-se la achiziţionarea unei cantităţi nejustificate de bunuri din aceeaşi clasa de cod CPV.

Apreciază recurentul că, instanţa a depăşit limitele investirii in condiţiile in care a reţinut fara nici o rezerva incalcarea principiului transparentei procesului de achiziţie publica.

În cuprinsul actelor contestate în prezenta cauza s-a reţinut ca achiziţiile efectuate si care formează obiectul prezentului litigiu au beneficiat de un grad de transparenta asigurat de publicarea pe SEAP a informaţiilor privitoare la achiziţii. Acesta a fost si unul dintre considerentele pentru care corecţia financiara a fost stabilita la 25% si nu la 100%.

In totala contradicţie cu opinia exprimata de către parata, instanţa a reţinut lipsa totala a transparentei in ceea ce priveşte achiziţiile si, mergând mai departe, a apreciat, dincolo de aspectele consemnate in actele contestate dar si de conţinutul si scopul concret al contractului de finanţare, ca incalcarea principiilor transparentei si integrităţii procesului de achiziţie publica rezulta si din faptul ca perioada de implementare a proiectului expira la data de 30.04.2014, data de la care nu mai existau activităţi in grupul ţinta, iar contractele de furnizare au fost incheiate la data de 17.03.2014 cu termen de executare la 01.04.2014.

Pe cale de consecinţa, interpretarea data de către instanţa principiului transparentei procesului de achiziţie publica prin prisma momentului in care au fost încheiate contractele de furnizare intra in totala contradicţie cu conţinutul contractului de finanţare completat cu actele adiţionale, cu situaţie reţinuta de către parata prin actele contestate si, mai ales, reprezintă o interpretare si aplicare trunchiata a dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011.

Recurentul susţine şi că instanta nu a avut în vedere apărările sale privitoare la intepretarea extinctiva a noţiunii de "cod CPV".

Asa cum a arătat şi pe parcursul cercetării judecătoreşti in cauza, actele normative avute in vedere, indicate in actele contestate si aplicate de către parata nu rezulta o interdicţie expresa pentru achiziţia directa de produse care fac parte din aceeaşi clasa de cod CPV.

Dimpotrivă, asa cum rezulta chiar din cuprinsul Notei de constatare în baza comunicării ANRMAP nr. 4223/2011 paragraful 3 "Estimarea nu se realizează pe cod CPV ci luând în calcul scopul atribuirii contractului, respectiv necesităţile pe care urmează sa le acopere executarea contractului."

Comunicarea se refera la cod CPV si nu la clasa de cod CPV, instanţa de fond facand aceeaşi aplicare greşita a noţiunii ca si parata din prezenta cauza.

Instanţa nu a avut în vedere, apărările formulate de reclamant, limitandu-se la invocarea şi interpretarea restrictiva a dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 dar cu ignorarea faptului ca in celelalte norme si dispoziţii citate in motivarea soluţiei si inclusiv in cuprinsul dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din ordonanţă se retine că determinarea valorică a obiectului contractului se realizează luând în considerare orice forme de opţiuni, respectiv raportat la mai multe criterii nu doar codul CPV.

Instanţa de fond a reţinut in cauză ca scopul proiectului este unic, fiind irelevante atât cadrele didactice cât si elevii care compun grupul ţinta, având in vedere definiţia data de Ghidul solicitantului - Condiţii generale pentru proiecte de grant si proiecte strategice pentru implementarea Programului operaţional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013".

Motivarea instanţei privind nerelevanta cadrelor didactice si elevilor din grupul ţinta raportat la scopul proiectului este contradictorie, in condiţiile in care in cuprinsul aceleiaşi fraze se apreciază ca proiectul se refera la cadrele didactice din invatamantul preuniversitar.

Analiza făcuta de către instanţa de fond noţiunii de "necesitate" ca si criteriu care trebuia avut in vedere la organizarea si desfăşurarea procesului de achiziţie publica nu a ţinut cont nici de scopul real al proiectului si nici de probatoriul concret administrat in cauza.

Astfel, referitor la referatele de necesitate, instanţa a reţinut ca din motivarea acestora rezulta ca, in ciuda formulărilor diferite, achiziţia a fost justificata de aceleaşi nevoi.

Insa, asa cum rezulta din inscrisurile depuse la dosar, proiectul nu a vizat un anumit palier de invatamant ci sistemul de invatamant in ansamblul sau, respectiv toate cele patru cicluri de invatamant preuniversitar. Ca atare, solicitam sa constataţi ca in mod correct am susţinut ca_notiunea de "grup ţinta" a fost interpretata atât de către parata cat si de către instanţa de fond intr-o maniera generala, fara coroborarea acesteia cu natura si scopul proiectului insusi. Grupul ţinta nu a fost unul omogen ci a cuprins personal didactic din cicluri si etape diferite de invatamant, cu necesitau" distincte.

Chiar daca scopul general al proiectului a fost unic, modalitatea de realizare a acestui scop a trebuit adaptata pentru fiecare palier de personal didactic, astfel iricat achiziţiile realizate sa corespunda in mod real necesitaţilor acestora iar implementarea si susţinerea proiectului sa se realizeze in mod real.

Conţinutul referatelor de necesitate dar si contractele de achiziţie incheiate reflecta faptul ca fiecare achiziţie s-a realizat in îndeplinirea scopului general al contractului dar pentru a răspunde necesităţile distincte ale subgrupurilor.

Instanţa de fond nu a avut in vedere nici aceste aspecte rezultând din probatoriu si nici imposibilitatea obiectiva de încheiere a unui contract unic, in condiţiile in care furnizorii acţionau ca intermediari intre edituri si autoritatea .contractanta, pe cale de consecinţa nu puteau fi stabilite, in cadrul unui contract unic, termene distincte de executare pentru categorii de produse, in raport de posibilităţile de editare.

De asemeni, instanţa nu a avut in vedere ca aprecierea necesitaţilor este atributul autorităţii contractante, asa cum rezulta atât din economia dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2012cat si din anexa 4 Ia Instrucţiunea nr. 26/2010 a AMPOSDRU, pct. 4, dispoziţie citată de instnaţă în hotărâre, dar nevalorificată în soluţionarea cauzei.

În drept, recurentul-reclamant a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea resurselor umane" – Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice (OIPOSDRU) nu a depus întâmpinare la cererea de recurs.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 07.01.2019 s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de la data de 16.02.2021, iar ulterior prin încheierea din 17 aprilie 2019 s-a preschimbat din oficiu termenul de judecată la data de 03 noiembrie 2020.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

În ceea ce priveşte situiaţia de fapt, Înalta Curte reţine sumar că, prin contractul de finanţare identificat cu numărul x – înregistrat la pârâtă sub nr. x/28.10.2010 şi la reclamant sub nr. x/3.11.2010 – a fost aprobată, la data de 29.06.2010, cererea de finanţare nr. x din 15.09.2009, pentru o finanţare nerambursabilă din Fondul Social European, în valoare de 12.526.815 RON, pentru proiectul intitulat "Profesionalizarea carierei didactice – noi competenţe pentru actori ai schimbărilor în educaţie din judeţele Bacău şi Covasna".

Contractul a fost încheiat între Ministerul Muncii, familiei şi Protecţiei Sociale, Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul operaţional sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" (în continuare, AMPOSDRU) – care şi-a delegat o parte dintre competenţele, atribuţiile, angajamentele, obligaţiile şi/sau drepturile sale către Organismul Intermediar pentru Programul operaţional sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane", conform Ordinului ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse nr. 600/2008 – pe de o parte, şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău, în calitate de beneficiar al finanţării, pe de altă parte.

Potrivit art. 9A alin. (13) din contractul de finanţare, una dintre obligaţiile beneficiarului se referă la achiziţionarea de bunuri, servicii şi lucrări.

Potrivit acestor prevederi contractuale, "În situaţia în care implementarea Proiectului presupune achiziţionarea de bunuri, servicii sau execuţia de lucrări, Beneficiarul are obligaţia de a respecta prevederile legislaţiei naţionale în vigoare în domeniul achiziţiilor publice sau ale instrucţiunilor emise de AMPOSDRU, în cazul în care Beneficiarul nu reprezintă Autoritate Contractantă, în sensul legislaţiei naţionale privind atribuirea contractelor de achiziţii publice."

La art. 11 contractul de finanţare prevede definiţia noţiunii de "neregulă" (alin. (1), constatarea şi recuperarea sumelor plătite necorespunzător (alin. (2) şi obligaţia beneficiarului de restituire a sumelor (alin. (3).

Contractul de finanţare a fost modificat prin şase acte adiţionale, modificărilor fiindu-le supuse anexa 3 la contract (acordul de parteneriat), anexa 1 (cererea de finanţare), anexa 2 (bugetul proiectului); actul adiţional nr. x din 28.02.2013 a stabilit suspendarea implementării proiectului pentru 6 luni, aprobată la data de 19.04.2013.

În urma unor suspiciuni de neregulă, dezvoltate în sesizarea înregistrată la OIPOSRDU sub nr. x/11.12.2015 şi prin care s-a reţinut greşita aplicare a achiziţiei directe pentru produse care fac parte din aceeaşi clasă de cod CPV şi care acoperă aceleaşi necesităţi, reclamantul Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău a fost supus unei activităţi de control, în baza O.U.G. nr. 66/2011 şi a contractului de finanţare.

Controlul a constat în verificarea tuturor celor 13 contracte de achiziţie publică directă şi a fost finalizat, potrivit art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, cu nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului "Convergenţă" înregistrată la emitentul OIPOSRDU sub nr. x/26.08.2016.

În urma verificărilor efectuate de Autoritatea de certificare şi plată, conform raportului nr. x/9.12.2015, au fost încălcate dispoziţiile legale în materia achiziţiilor publice prin divizarea artificială a contractelor de achiziţie publică, fiind nerespectate dispoziţiile art. 2 alin. (2), art. 23, art. 25 alin. (1) şi art. 55 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006. Pentru aceste deficienţe, Autoritatea de certificare şi plată în anexa 1, partea I B, H.G. nr. 519/2014 prevede, în cazul nepublicării unui anunţ de participare, o corecţie de 100% din valoarea contractului afectat de abatere, respectiv 642.903,54 RON.

În aceste condiţii, OI POSDRU a reţinut aplicarea eronată a procedurii de achiziţie directă tip produse care fac parte din aceeaşi clasă de cod CPV şi acoperă aceleaşi necesităţi, respectiv asigurarea de competenţe cadrelor didactice (grupul ţintă) care vor avea acces la aceste materiale didactice, însă, având în vedere că fiecare contract a fost încheiat în funcţie de drepturile legale de tipărire şi difuzare a respectivelor cărţi/atlase/cataloage, drepturi dobândite prin ISMB, reproducerea sub orice formă de către o altă entitate însumând o majorare a costurilor de achiziţie şi ţinând seama de faptul că principiul transparenţei a fost parţial respectat prin utilizarea SEAP şi a catalogului SEAP, propunând diminuarea corecţiei la 25% aplicate la valoarea contractelor afectate, respectiv 160.725,89 RON.

La stabilirea şi individualizarea obligaţiei de plată s-a avut în vedere art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, astfel că valoarea corecţiei financiare a fost de 160.725,89 RON, iar valoarea creanţei bugetare de 126.973,45 RON.

Împotriva acestei soluţii, recurentul-reclamant a formulat contestaţie administrativă, care a fost respinsă de OI POSDR prin decizia nr. OI/2107/ES din 8.11.2016, dispunându-se menţinerea titlului de creanţă reprezentat prin nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare.

Înalta Curte reţine că instanţa de fond a reţinut în esenţă pentru respingerea cererii de chemare în judecată pe de-o parte argumentul conform căruia, din acţiunile reclamantului nu rezultă că acesta, în procedura de achiziţie publică a respectat principiul transparenţei şi integrităţii procesului de achiziţie publică, iar pe de altă parte, faptul că reclamantul nu a avut în vedere la semnarea contractelor succesive regulile de estimare a valorii contractului de achiziţie publică, în sensul că la stabilirea sumei trebuia avută în vedere însumarea tuturor sumelor plătibile pentru îndeplinirea contractului respectiv.

În ceea ce priveşte motivul de casare al sentinţei recurate invocat de recurentul-reclamant şi prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în argumentarea că sentinţa prezintă unele motive contradictorii, instanţa de recurs apreciază că acesta este nefondat.

Faţă de acest motiv de casare, Înalta Curte reţine că în temeiul art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., republicat, instanţa este obligată să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia pronunţată, arătând atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea este, aşadar, un element esenţial al hotărârii judecătoreşti, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar de legalitate şi temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În speţă, Înalta Curte, analizând raţionamentul juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate de către instanţa de fond, prin raportare la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., constată că, instanţa de fond a efectuat o analiză judicioasă şi detaliată a cauzei, în raport de argumentele propuse de către reclamantă în susţinerea cererii de chemare în judecată, respectiv că: lipseşte motivarea în fapt şi în drept a actelor contestate, cu precădere a deciziei de soluţionare a contestaţiei; şi că este greşită interpretarea de către pârât a scopului şi obiectivelor proiectului pe termen lung, a grupului ţină şi a termenului de "necesitate", interpretare care a dus la concluzii greşite privind procedura de atribuire aplicabilă, prin înlăturarea posibilităţii de a se fi încheiat, în mod legal, contracte de achiziţie publică directă.

În ceea ce priveşte cele patru paliere distincte ale învăţământului preuniversitar, în raport de grupul ţintă la care face referire recurentul-pârât ca fiind motivat contradictoriu şi general de către instanţa de fond, în urma analizei instanţei de recurs se constată că nu există în considerentele sentinţei recurate o motivare contradictorie, ori străină de natura pricinii, ba din contră instanţa de fond arătând ce reprezintă grupul ţintă în accepţiunea Ordinului nr. 1164/2011, în speţă cadrele didactice şi elevii. Totodată a arătat instanţ de fond şi faptul că în ceea ce priveşte necesitatea achiziţiilor, din referatele de necesitate rezultă că achiziţionarea produselor este justificată de aceleaşi nevoi, astfel că nu este întemeiată nici critica subscrisă aceluiaşi motiv de casare, conform căreia analiza noţiunii de necesitate nu a ţinut cont de scopul real al proiectului şi nici de probatoriu.

Aşadar, instanţa de fond a emis o opinie juridică proprie şi a pronunţat o soluţie argumentată juridic, aspect ce contrazice critica recurentului-reclamante, conform căreia instanţa de fond nu a prezentat motivele pe care se întemeiază soluţia, ori a prezentat motive contradictorii, în raport de argumentele prezentate prin cererea de chemare în judecată.

Se constată, în contra celor susţinute de recurent, că instanţa de fond a efectuat o analiză judicioasă a cauzei, raportată la elemente de fapt şi de drept puse în discuţie de către reclamantă, în raport cu specificitatea speţei.

Astfel, Înalta Curte subliniază că pronunţarea unei soluţii care respectă îndeaproape cerinţele tehnice procedurale instituite art. 425 C. proc. civ. şi care prezintă în mod clar raţionamentul juridic al judecătorului, inclusiv în situaţia în care soluţia ar urma a fi reformată de către instanţa de control judiciar, nu se circumscrie motivului de casare prevăzut de pct. 6 alin. (1) al art. 488 C. proc. civ.

Or, în speţă instanţa de fond a respectat rigorile impuse de textul de lege prevăzut de art. 425 C. proc. civ. oferind propriul raţionament juridic faţă de soluţia adoptată, considerente pentru care, criticile susbscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sunt neîntemeiate.

În ceea ce priveşte criticile dezvoltate de recurentul reclamant conform cărora instanţa de fond a reţinut în mod greşit încălcarea principiului transparenţei în procesul de achiziţie publică şi a interpretat în mod greşit noţiunea de cod CPV raportat la modalitatea de estimare a valorii contractului de achiziţie publică, întemeiate pe motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte le apreciază de asemenea ca fiind neîntemeiate.

În speţă, instanţa de fond a efectuat o analiză corectă a modalităţii de aplicare a principiului transparenţei de către reclamant în procedura de achiziţie publică şi a concluzionat just că în speţă acest principiu nu a fost respectat.

În acest sens se reţine în acord cu opinia instanţei de fond că, o procedură în cadrul căreia s-a apelat la achiziţii directe multiple în cadrul aceluiaşi proeict, nu poate corespunde noţiunii de publicitate şi transparenţă.

În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, se confirmă că scopul acestui act normativ, îl reprezintă pe lângă o serie de alte principii şi asigurarea transparenţei şi integrităţii procesului de achiziţie publică, principiu care în prezenta cauză nu este confirmată de conduita adoptată de recurentul-reclamant, în măsura în care s-a apelat la o procedură de achiziţie publică directă.

Or, în mod corect a reţinut instanţa de fond că deşi art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006 permite autorităţii contractante să achiziţioneze servicii, produse şi lucrări, direct până la convergenţa sumei de 30.000 RON, acelaşi act normativ clarifică această procedură prin art. 23, în sensul ca această procedură de achiziţie directa să nu fie efectuată de către autoritatea contractantă, prin divizarea contractului de achiziţie publică în mai multe contracte distincte de valoare mai mică şi nici prin a utiliza metode de calcul care să conducă la o subevaluare a valorii estimate a contractului de achiziţie publică, cu scopul de a evita aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă care instituie obligaţii ale autorităţii contractante în raport cu anumite praguri valorice.

În concluzie, faţă de critica dezvoltată de către recurentul-reclamant privitoare la analiza încălcării principiului transparenţei de către instanţa de fond, în considerarea celor mai sus arătate şi a faptului că procedura de emitere a unor acte adiţionale la contractul iniţial care au condus la plata unor sume mai mari de 30.000 RON, fără a face apel la procedura de atribuire prevăzut de art. 3 lit. ş) din O.U.G. nr. 34/2006 conform căreia:, ... etapele ce trebuie parcurse de autoritatea contractantă şi de către candidaţi/ofertanţi pentru ca acordul părţilor privind angajarea în contractul de achiziţie publică să fie considerat valabil; procedurile de atribuire sunt: licitaţia deschisă, licitaţia restrânsă, dialogul competitiv, negocierea, cererea de oferte, concursul de soluţii;", confirmă caracterul nefondat al acestei critici.

Totodată, în raport cu cele mai sus exprimate, dar şi faţă de prevederile art. 25 – 32 din O.U.G. nr. 34/2006, critica conform căreia instanţa de fond nu a dat valoare apărării formulate de reclamant privitoare la interpretarea extinctivă a noţiunii de cod CPV şi a apreciat injust modalitatea de estimare a valorii contractului de achiziţie publică reprezintă o critică nefondată.

În conformitate cu prevederile art. 25 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006: "Autoritatea contractantă are obligaţia de a estima valoarea contractului de achiziţie publică pe baza calculării şi însumării tuturor sumelor plătibile pentru îndeplinirea contractului respectiv, fără taxa pe valoarea adăugată, luând în considerare orice forme de opţiuni şi, în măsura în care acestea pot fi anticipate la momentul estimării, orice eventuale suplimentări sau majorări ale valorii contractului."

În ceea ce priveşte noţiunea de divizare a contractelor de achiziţie publică, Ordinul nr. 1050/2012 în anexa 1 defineşte această noţiune ca fiind: "utilizarea unei metode de calcul care să conducă la o subevaluare a valorii estimate a contractului şi la divizarea contractului în mai multe contracte distincte de valoare mai mică, cu scopul de a evita aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 sau ale prezentei proceduri".

Iar în conformitate cu prevederile "Ghidului pentru efectuarea achiziţiilor publice în vederea atribuirii contractelor de furnizare de produse, prestări de servicii şi execuţie de lucrări de către beneficiarii proiectelor cofinanţate prin POSDRU 2007 – 2013, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare privind achiziţiile publice" la Anexa 4 pct. 4 se arată că beneficiarul are obligaţia să:, ... stabilească necesităţile pentru implementarea proiectului, corespondenţa serviciilor/produselor/lucrărilor cu codurile CPV şi să estimeze valoarea contractului de achiziţie publică."

Faţă de aceste norme legale, Înalta Curte în acord cu opinia exprimată de instanţa de fond în considerentele sentinţei recurate, apreciază că recurentul-reclamant era ţinut să determine valoarea estimată a contractului de achiziţie publică prin însumarea tuturor sumelor necesare achiziţionării produselor în cauză (enciclopedii, dicţionare, reviste, cărţi de bibliotecă) având în vedere că toate aceste produse sunt destinate pentru îndeplinirea activităţilor subvenţionate prin contractul de finanţare.

Sub acelaşi aspect, nu se poate interpreta în sensul celor arătate prin critica din recurs, că achiziţionarea fiecărui produs în parte, faţă de care s-au efectuat referate de necesitate poate reprezenta un scop distinct în realizarea proiectului, ci mai degrabă, cum corect a arătat şi instanţa de fond se poate aprecia că această opţiune reprezintă o particularizare a necesităţii fiecărui produs în parte pentru realizarea aceluiaşi proiect. Aşadar, toate contractele de furnizare au în esenţă acelaşi scop, respectiv ducerea la îndeplinire a aceluiaşi proiect, prin care s-a urmărit asigurarea unor cunoştinţe şi competenţe suplimentare grupului ţintă.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantă, ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN BACĂU împotriva sentinţei nr. 6 din 25 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Bacău – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2021.