Dispute over retroactive date of police officer retirement via presidential decree and presidential administration's passive standing

Şedinţa publică din data de 25 mai 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii dedusă judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul A., prin reprezentant convenţional, Cabinet de Avocat " B.", a formulat cererea de chemare în judecată împotriva pârâţilor Preşedintele României, Administraţia Prezidenţială, Prim-Ministrul României, pentru ca, în temeiul prev. art. 7 şi urm. din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ raportat la prev. art. 100 alin. (1) şi (2) coroborat cu prev. art. 94 lit. b) din Constituţia României, ale prev. art. 1, art. 2 alin. (2), art. 4 alin. (1) şi (2), art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (2), (3), (4), art. 11 alin. (5), art. 13, art. 58 alin. (1) şi (3), art. 59, art. 60, art. 61, art. 67 alin. (3) şi art. 70 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, art. 15 alin. (1) lit. a) şi art. 69 alin. (1) lit. a), art. 69 lit. c) din Legea nr. 360/2002, Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, ambele cu modificările şi cu completările ulterioare, în vigoare la data raportului (nn. 28. iunie 2017, (în drept) să se dispună:

- să se constate şi să se dispună încetarea raporturilor de serviciu ale chestorului principal de poliţie A. cu Ministerul Afacerilor Interne cu data de 30 iunie 2017;

- să se dispună emiterea decretului de completare a Decretului (nr. 616 din 05 iulie 2017 privind încetarea raporturilor de serviciu ale unui chestor principal de poliţie (A.) cu Ministerul Afacerilor Interne), în sensul precizării, fie printr-un nou articol, fie prin completarea articolului unic cu sintagma "cu data de 30 iunie 2017", textul nou/completat urmând să conţină următorul enunţ: "Preşedintele României decretează:

Articol unic Domnului chestor principal de poliţie A. îi încetează raporturile cu Ministerul Afacerilor Interne cu data de 30 iunie 2017 ";

- în temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României, republicată, PRIMUL-MINISTRU al ROMÂNIEI (în funcţie la data emiterii noului decret de completare) să fie obligat să contrasemneze cu celeritate acest decret de completare;

- să se dispună obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei investită cu soluţionarea cererii de revizuire

Prin sentinţa civilă nr. 2872 din 19 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale a instituţiilor Administraţia Prezidenţială şi Prim-Ministrului ca neîntemeiată şi s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Prezidenţială, Preşedintele României, domnul C., şi Prim-Ministrul României, ca neîntemeiată.

3. Cerererile de recurs

Împotriva sentinţei nr. 2872 din 19 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A..

În susţinerea cererii de recurs, reclamantul a prezentat următoarele argumente:

Acesta a apreciat că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept în materie, respectiv cu interpretarea eronată a momentului efectiv al încetării raporturilor de serviciu ale reclamantului, funcţionar public cu statut special, mai concret cu valorizarea juridică neconformă şi nelegala a imixtiunii unei terţe entităţi (Preşedintele României) în raporturile speciale de muncă/de serviciu dintre angajatul cu statut special recurentul-reclamant) şi angajatorul cu statut special - MAL aşa încât onorata instanţă de fond a dat o altă conotatie juridică voinţei contractuale a părţilor raportului juridic de muncă/de serviciu (art. 69 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, coroborat cu prevederile Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, coroborat, dar şi în conexiune per a contrario cu prevederile art. 94 lit. b) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată.

Reclamantul susţine că instanţa fondului a oferit o altă conotaţie juridică prevederilor art. 94 lit. b)} şi ale ari 100 din Constituţia României, coroborat cu prev. art. 15 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 360/2002 (Statutul poliţistului) în sensul că, prin interpretare per a contrario, dacă Preşedintele României a avut atribuţia/prerogativa acordării gradului profesional de chestor principal de poliţie din cadrul M.A.I., tot aceeaşi autoritate juridică a Statului Român are "puterea constituţională" de a hotărâ asupra momentului când un angajat al MAI., ar fi putut să înceteze raporturile de serviciu cu drept de pensie în sistemul public de pensii pentru instituţiile din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale.

Dacă ar fi aplicat în mod corect prevederile art. 69 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, instanţa de fond ar fi observat şi înţeles faptul că, în conformitate cu prevederile art. 69 alin. (1) lit. a) din lege, încetarea raporturilor de serviciu ale poliţistului se dispun,,...la împlinirea vârstei şi a celorlalte condiţii necesare pensionării în sistemul public de pensii pentru instituţiile din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale", ceea ce, din întreg materialul probator administrat, rezultă fără putere de tăgadă că încă din data de 28.06.2017, reclamantul a îndeplinit toate condiţiile necesare pensionării şi ale retragerii gradului profesional.

În drept, recurentul-reclamant a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în susţinerea cererii sale.

Pârâta Administraţia Prezidenţială a formulat recurs incident prin care a solicitat casarea în parte a sentinţei recurate în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a subscrisei, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată ca făcută împotriva uneo persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.

În susţinerea recursului, recurenta-pârâtă a invocat prevederile art. 2 din Legea nr. 47/1994 şi concluziile Deciziei nr. 1222 din 12 noiembrie 2008 a Curţii Constituţionale prin care se arată că această entitate reprezintă un serviciu public aflat la dipoziţia preşedintelui României.

În drept, recurenta-pârâtă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în susţinerea cererii sale.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi, Preşedintele României şi Guvernul României au depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat să se respingă recursul ca nefondat.

Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare la recursul incident prin care a solicitat, respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Cu privire la starea litigioasă dintre părţi, Înalta Curte reţine pe scurt că prin cererea nr. x/28.06.2017 adresată Direcţiei Generale Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, reclamantul A. a solicitat iniţierea demersurilor ce se impun în vederea încetării raporturilor de serviciu, cu drept de pensie, de la data de 30.06.2017, în conformitate cu prevederile art. 69 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, coroborat cu prevederile Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat. Cererea formulată de reclamant a fost aprobată de Directorul Direcţiei Generale Management Resurse Umane la 28.06.2017, dar şi de Ministrul Afacerilor Interne, la aceeaşi dată. La aceeaşi dată, Ministerul Afacerilor Interne a înaintat către Preşedintele României adresa nr. x/28.06.2017 pentru a emite în temeiul art. 94 din Legea nr. 360/2002 şi art. 100 din Constituţie decretul de încetare a raporturilor de serviciu cu Ministerul Afacerilor Interne ale recurentului-reclamant.

Prin Decretul nr. 616/05.07.2017, Prşedintele României a dispus încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului, chestor principal de poliţie cu Ministerul Afacerilor Interne, decretul fiind publicat în Monitorul Oficial al României, Partea l - nr. 527/6. VII.2017

În acest context, reclamantul, apreciind că emiterea Decretului nr. 616/05.07.2017 şi producerea efectelor juridice dorite de reclamant prin publicarea în Monitorul Oficial, la o dată ulterioră datei de 30 iunie 2017 este injustă, a solicitat obligarea pârâtului să completeze acest decret cu menţiunea că încetarea raporturilor de serviciu cu Ministerul Afacerilor Interne încetează la data de 30 iunie 2017.

În susţinerea acţiunii sale judiciare, recurentul-reclamant şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 a conteciosului administrativ privitoare la refuzul nejustificat, iar cererea de recurs a avut în vedere motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acesta apreciind că instanţa de fond a pronunţat o soluţie cu încălcarea normelor de drept material.

Faţă de această situaţie, analizând şi criticile enunţate de recurentul-reclamant prin cererea de recurs, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă temeinică şi legală.

În speţă, la încetarea raporturilor de serviciu ale poliţistului sunt aplicabile prevederile art. 69 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, conform cărora: "(1) Încetarea raporturilor de serviciu ale poliţistului se dispune în mod corespunzător de către persoanele care, potrivit art. 15, au competenţa de acordare a gradelor profesionale şi are loc:

a) la împlinirea vârstei şi a celorlalte condiţii necesare pensionării în sistemul public de pensii pentru instituţiile din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale;[…]

c) la împlinirea limitei de vârstă în grad profesional;[…]"

În conformitate cu prevederile art. 15 din aceeaşi lege, Preşedintele României este instituţia care acordă grade profesionale prin avansare, pentru ofiţerii de poliţie la gradul de chestor de poliţie, chestor principal de poliţie, chestor-şef de poliţie şi chestor general de poliţie, la propunerea ministrului administraţiei şi internelor.

Aşadar în speţă, în mod corect Preşedintele României a emis Decretul nr. 616/05.07.2017, această instituţie fiind competentă să dispună eliberarea din funcţie prin încetarea raportului de serviciu ale reclamantului cu Ministerul Afacerilor Interne.

În ceea ce priveşte procedura de publicare a decretului şi data de la care acesta produce efecte, în mod just a reţinut instanţa de fond că, potrivit art. 94 lit. c) din Constituţie, Preşedintele României numeşte în funcţii publice, în condiţiile prevăzute de lege, iar astfel cum s-a arătat anterior, conform art. 100 alin. (1) din Constituţia României, "în exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele României emite decrete care se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenţa decretului".

Or, cum în cauză Decretul nr. 616/05.07.2017 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea l - nr. 527/6.07.2017, aceasta este data de la care se ia act de încetarea propriu-zisă a raporturilor de serviciu ale reclamantului cu Ministerul Afacerilro Interne.

În aceste condiţii, refuzul Preşedintelui României de a soluţiona în mod favorabil cererea recurentului-reclamant prin care acesta solicita completarea Decretului ărezidenţial cu menţiunea, că raporturile sale de serviciu încetează la data de 30 iunie 2017, nu reprezintă un refuz nejustificat, în speţă neexistând un temei juridic pentru o asemenea procedură.

Pentru toate considerentele expuse, constatând că nu este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, invocat de recurentul-reclamant în susţinerea cererii sale de recurs, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul acestuia, ca nefondat.

Înalta Curte în ceea ce priveşte recursul incident declarat de Administraţia Prezidenţială, apreciază că acesta este fondat având în vedere următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) - (2) din Legea nr. 47/1994:,,(1) Pentru exercitarea de către Preşedintele României a prerogativelor care îi sunt stabilite prin Constituţia României şi alte legi se organizează şi funcţionează Administraţia prezidenţială, instituţie publică cu personalitate juridică, cu sediul în municipiul Bucureşti, Palatul Cotroceni.

(2) În sensul prezentei legi, prin Administraţia prezidenţială se înţelege serviciile publice aflate la dispoziţia Preşedintelui României, pentru îndeplinirea atribuţiilor sale."

Aşadar, Administraţia Prezidenţială reprezintă un serviciu public aflat la dispoziţia Preşedintelui României, pentru îndeplinirea atribuţiilor sale, această instituţie neavând în sarcina sa, în raport de prevederile Legii nr. 47/1994 atribuţii de emitere a Decretelor.

Or, pentru a deţine calitatea procesuală pasivă în cauză, Administraţia Prezidenţială trebuia să reprezinte instituţia care a emis actul administrativ contestat, în speţă decretul, act care în conformitate cu prevederile art. 100 din Constituţie poate fi emis doar de Preşedintele României.

Relevantă pentru stabilirea corectă a calităţii în cauză a Adminstraţiei Prezidenţiale o reprezintă şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 1222 din 12 noiembrie 2008, care precizează: "în sensul legii, prin Administraţia Prezidenţială se înţelege serviciile publice aflate la dispoziţia Preşedintelui României, cu atribuţii stabilite prin regulamentul propriu, între care şi reprezentarea acestuia, ca în speţă, la instanţele judecătoreşti. Administraţia Prezidenţială nu îndeplineşte însă şi atribuţiile exclusive ale Preşedintelui (...)".

În concluzie, raportat la cele mai sus enunţate, Administraţia Prezidenţială în calitatea s-a de serviciu public aflat la dispoziţia Preşedintelui, nu poate fi chemată în nume propriu în prezentul litigiu având în vedere că obiectul acestuia priveşte anularea/completarea unui decret prezidenţial.

Pentru aceste considerente, constatând că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul incident, va casa în parte sentinţa recurată şi rjudecând cauza va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Administraţiei Prezidenţiale cu consecinţa respingerii acţiunii formulată în contradictoriu cu acest pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 2872 din 19 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite recursul incident declarat de pârâta ADMINISTRAŢIA PREZIDENŢIALĂ împotriva sentinţei civile nr. 2872 din 19 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi în rejudecare admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Administraţiei Prezidenţiale şi respinge în consecinţă acţiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2021.