Suspension of environmental notice enforcement denied for failure to prove well-justified case and imminent damage

Şedinţa publică din data de 25 mai 2021

Asupra cauzei de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea formulată la data de 06.07.2020 şi înregistrată iniţial sub numărul x/2020 pe rolul Tribunalului Giurgiu, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Garda Naţionala de Mediu - Comisariatul General şi Agenţia Pentru Protecţia Mediului Giurgiu, suspendarea executării Notei de Constatare nr. x/08.05.2020 emisă de pârâta Garda Naţionala de Mediu - Comisariatul General.

Prin sentinţa civilă nr. 168/CAF/22.07.2020 pronunţată de către Tribunalul Giurgiu, s-a dispus admiterea excepţiei de necompetenţă materială a Tribunalului Giurgiu şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 753 din 27 august 2020, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Agenţia pentru Protecţia Mediului Giurgiu.

A respins cererea de suspendare act administrativ formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Pentru Protecţia Mediului Giurgiu, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins ca neîntemeiată cererea formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L. la cabinet de avocat B., în contradictoriu cu pârâta Garda Naţională de Mediu – Comisariatul General, având ca obiect suspendarea executării Notei de Constatare nr. x/08.05.2020, emisă de către pârâtă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 753 din 27 august 2020 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi în rejudecarea cauzei să se admită cererea de suspendare a suspendarea declarată de reclamantă.

În susţinerea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a apreciat următoarele:

Instanţa în legitimarea procesuala pasiva a paratei Agenţia pentru Protecţia Mediului Giurgiu, trebuia să se raporteze la obligaţiile de a răspunde la pretenţiile formulate de reclamant prin cererea de chemare in judecata, faptul generator de prejudiciu fiind creat si de către acest parat, care prin Decizia nr. 2/20.07.2020 a suspendat in baza Notei de constatare nr. x/08.05.2020 emisa de Garda Naţionala de Mediu (GNM)- Comisariatul General, Autorizaţia de mediu nr. x/16.03.2020, emisa de Agenţia pentru Protecţia Mediului Giurgiu,

În acest sens susţine reclamanta că, noţiunea de pagubă iminentă a fost definită în art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 ca prejudiciu material viitor şi previzibil, suspendarea autorizaţiei de mediu nr. x/16.03.2020 emisa pentru A. S.R.L. de către Agenţia pentru Protecţia Mediului Giurgiu, creează un prejudiciu material subscrisei care are ca obiect de activitate exploatarea de agregate minerale, în înţelesul textului legal, in condiţiile in care nu isi mai poate desfăşura activitatea in lipsa autorizaţiei de mediu.

În ceea ce priveşte analiza pe fond a cauzei, recurenta-reclamanta apreciază că prin raportare la prevederile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/200 şi a faptului că legalitatea notei de constatare este supusă analizei şi verificării de către instanţa de judecată in dosarul nr. x/2020 aflat pe rolul Tribunalului Giurgiu, suspendarea executării acestui act se justifică, fiind îndeplinită condiţia cazului bine justificat impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004, în raport de conţinutul Notei de constatare nr. x/08.05.2020 emisa de Garda Naţionala de Mediu (GNM)- Comisariatul General şi de înscrisurile cauzei.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, a prevenirii pagubei iminente, recurenta-relcamantă susţine că suspendarea activităţii în baza Notei de constatare nr. x/08.05.2020 emisa de Garda Naţionala de Mediu (GNM)- Comisariatul General a Autorizaţiei de mediu nr. x/16.03.2020 prin Decizia nr. 2/20.07.2020 emisa de Agenţia pentru Protecţia Mediului Giurgiu, îi creează un prejudiciu material.

În drept, recurenta-reclamantă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Agenţia pentru Protecţia Mediului a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, ca nefondată.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând hotărârea atacată raportat la criticile ce i-au fost aduse, faţă de probatoriul administrat, dar şi prin prisma prevederilor legale aplicabile şi a jurisprudenţei relevante, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare înfăţişate:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Notei de Constatare nr. x/08.05.2020 emisă de pârâta Garda Naţionala de Mediu - Comisariatul General până la pronunţarea instanţei de fond pe cererea de anulare a acestui act administrativ.

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă în susţinerea cererii de recurs a invocat critici subscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizând în prealabil soluţia instanţei de fond privitoare la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Agenţiei pentru Protecţia Mediului, iar ulterior soluţia privitoare la analiza instanţei de fond faţă de îndeplinirea în cauză a condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte critica privitoare la soluţia prin care s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Agenţiei pentru Protecţia Mediului, Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată.

În mod corect a arătat instanţa de fond că potrivit art. 36 din C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii.

Or în cauză, reclamanta înţelege să solicite suspendarea executării Notei de Constatare nr. x/08.05.2020 emisă de pârâta Garda Naţionala de Mediu - Comisariatul General, în timp ce faţă de Decizia nr. 2/20.07.2020 emisă de Agenţia pentru Protecţia Mediului, reclamanta nu a investit instanţa cu o cerere propriu-zisă.

Astfel, în lipsa unei cereri de chemare în judecată care să vizeze actul administrativ emis de această autoritate, în prezenta cauză, în mod corect a reţinut instanţa de fond că Agenţia pentru Protecţia Mediului nu poate deţine calitate procesuală pasivă.

În ceea ce priveşte criticile dezvoltate de recurenta-reclamantă pe fondul cauzei, instanţa de recurs reţine următoarele:

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, " în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Măsura suspendării poate depăşi acest moment dacă cererea prin care se solicită suspendarea executării actului administrativ contestat este întemeiată pe dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi formulată concomitent sau ulterior învestirii instanţei cu acţiunea în anulare, în această ipoteză dispunându-se până la soluţionarea definitivă a cauzei, situaţie în care ne aflăm în prezentul litigiu.

Pentru a admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ, care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanţa trebuie să constate şi să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existenţa cazului bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.

Conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ. Această condiţie este îndeplinită în situaţia în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.

Aşadar, partea care solicită suspendarea executării unui act administrativ are obligaţia să prezinte instanţei argumente din care să rezulte că asupra actului contestat planează o îndoială serioasă în privinţa legalităţii sale. În speţă, reclamanta nu a prezentat argumente concrete, particulare prin care să conteste prezumţia de legalitate a actului administrativ a cărui suspendare o solicită şi nici nu a prezentat vreun argument particular în urma căruia să se aprecieze în ce constă paguba iminentă ce urmează a i se produce odată cu executarea actului.

Faţă de cele prezentate de către reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată, respectiv generalităţi şi aspecte teoretice privitoare la prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond a apreciat în mod corect că, apărările avansate de reclamantă nu sunt apte prin ele însele să contureze o îndoială serioasă în ce priveşte legalitatea actului administrativ criticat. Procedura specială prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004 presupune fără a prejudeca fondul, ca partea care apelează la ea să prezinte chiar şi scurte consideraţii care să genereze o suspiciune rezonabilă faţă de legalitatea actului, or în speţă, în faţa instanţei de fond acest lucru nu s-a întâmplat.

Înalta Curte constată că prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă aduce totuşi o serie de argumente aplicate situaţiei dedusă judecăţii, însă acestea sunt prezentate pentru prima dată în faţa instanţei de recurs, iar în acest ciclu procesual, avansarea unor asemenea apărări este tardivă.

Instanţa de recurs, în analiza pe care o exercită asupra sentinţei recurate vizează aspecte de nelegalitate ale acesteia şi nu chestiuni pe fondul cauzei care, în esenţă nu a fost supuse controlului şi analizei instanţei de fond. Prezentarea unor argumente pentru prima dată în recurs, deşi acestea puteau fi emise lesne la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, astfel nefiind supuse analizei instanţei de fond, cenzurează implicit posibilitatea ca instanţa de recurs să se aplece asupra lor.

În acest context, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, prima instanţă a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, reclamanta neprezentând argumente în ceea ce priveşte îndeplinirea celor două condiţii, a cazului bine justificat şi a prevenirii unei pagube iminente care să conducă la suspendarea executării actului administrativ contestat.

În concluzie, având în vedere cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile formulate de recurenta-reclamantă subscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., şi, în baza art. 496 C. proc. civ., urmează să respingă recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 753 din 27 august 2020 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2021.