Ski resort zoning plan annulled: Natura 2000 habitat protection upheld, developer's appeal rejected

Şedinţa publică din data de 25 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin sub nr. x/2018 la data de 21.03.2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Agenţia pentru Protecţia Mediului Caraş-Severin şi Agenţia Naţională pentru Arii Protejate a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea Avizului nr. x/20.10.2017 prin care Agenţia Naţională pentru Arii Protejate, în calitate de custode al Sitului Natura 2000 Munţii Ţarcu, a refuzat să avizeze favorabil Planul Urbanistic Zonal "Amenajare Zonă Turistică Domeniu Schiabil Nedeia Muncii Ţarcu-Comuna Zăvoi’’ şi obligarea acesteia la eliberarea unui aviz favorabil pentru acest PUZ; obligarea pârâtei Agenţia pentru Protecţia Mediului Caraş-Severin la eliberarea avizului de mediu pentru PUZ "Amenajare Zonă Turistică Domeniu Schiabil Nedeia Muncii Ţarcu-Comuna Zăvoi’’; obligarea pârâtelor la plata de daune cominatorii de câte 1000 RON/zi, în situaţia în care acestea nu vor proceda la eliberarea avizelor dispuse de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 865/06.06.2018 pronunţată în dosar nr. x/2018, Tribunalul Caraş-Severin a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Caraş-Severin, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia pentru Protecţia Mediului Caraş-Severin şi Agenţia Naţională pentru Arii Protejate, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018 la data de 19.06.2018.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 250 din 11 octombrie 2018 a Curţii de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia de inadmisibilitate şi s-a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia pentru Protecţia Mediului Caraş-Severin şi Agenţia Naţională pentru Arii Protejate.

Totodată a respins cererea cu obiect cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 250 din 11 octombrie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, prin care a solicitat casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În susţinerea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a invocat următoarele critici:

Instanţa de fond a pronunţat o hotărâre bazată pe motive străine de natura cauzei, reţinând în mod eronat faptul că avizul atacat s-ar întemeia pe existenţa în zona de implementare a proiectului în afară de cele două habitate prioritare (6230*-Pajişti montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicoase şi 7120* - Izvoare petrifîante cu formare de travertin) şi anumite specii prioritare.

Or, din cuprinsul actului atacat rezultă fără putinţă de tăgadă că temeiul acestuia îl constituie dispoziţiile art. 28 alin. (9) din O.U.G. nr. 57/2007, respectiv pretinsa existenţă a celor două habitate prioritare indicate mai sus în zona de implementare a proiectului.

Cu alte cuvinte, instanţa a fost chemată a analiza dacă din Studiul de evaluare adecvată întocmit de B. S.R.L. precum şi din completările aduse acestuia prin adresele ulterioare rezultă faptul că cele două habitate prioritare nu sunt existente în zona de implementare a proiectului.

Argumentaţia instanţei de fond, în sensul că reclamanta ar pretinde că gradul avansat de degradare a pajiştilor ar constitui o premisă pentru distrugerea acestuia este aberant şi nu demonstrează decât că prima instanţa şi-a bazat hotărârea pe elemente străine de natura pricinii, din niciun înscris nerezultând acest aspect

Dimpotrivă, s-a arătat că niciunuî din cele două habitate nu sunt existente în zona de implementare a proiectului, iar argumentele ce făceau referire la degradarea pajiştilor erau în susţinerea ideii că nu această zonă a fost avută în vedere la raportarea făcută de România pentru stabilirea sitului Natura 2000.

Pe de altă parte, sunt incidente şi dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în sensul că normele legale incidente au fost aplicate greşit. Astfel, instanţa adaugă la actul atacat şi alte motive, pe care însuşi emitentul actului nu le-a avut în vedere ia emiterea acestuia,

Pentru a susţine aceste considerente, prin sentinţa atacată se dă o interpretare eronată, falsă concluziilor studiului elaborat,

Avizul nefavorabil contestat a fost motivat DOAR pe considerentul ca în perimetrii în care se doreşte implementarea proiectului există două habitate prioritare 6230 *- Pajişti montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicoase şi 7I2G* -Izvoare petrifiante cu formare de travertin şi astfel proiectul ar afecta integritatea ariei protejate.

Aceste argumente ale custodeiui ariei naturale protejate se încadrează în sfera unui exerciţiu abuziv, neavând la bază niciun argument real şi legal, fiind contrazise de Studiul de evaluare adevcată întocmit în cauză care a confirmat că în zona PUZ- ului nu există aceste habitate prioritare şi că impactul asupra celorlalte habitate este unul nesemnificativ.

Astfel, verificarea datelor s-a realizat prin studii de teren de către evaluatorii care întocmesc studiul de evaluare adecvat. Rezultă că pârâta trebuia nu numai sa-şi actualizeze datele privind situl Natura 2000 în funcţie de datele culese din teren de câtre evaluatorii acreditaţi si nu viceversa, ci aceasta avea obligativitatea de a ţine cont de acest raport de specialitate care impunea emiterea unui aviz favorabil reclamantei.

Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate a emis aviz nefavorabil total nelegal, fara motive reale şi neavând la bază nici un temei legal de respingere a avizării.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în recurs

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă Agenţia pentru Protecţia Mediului Caraş-Severin a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală, prima instanţă făcând o corectă interpretare şi aplicare a prevederilor legale incidente situaţiei de fapt reţinute.

Initmata-pârâtă Agenţia Maţională pentru Arii Naturale Protejate a depus întâmpinare solicitând de asemenea respingerea recursului ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 05.03.2019 s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de la data de 07.12.2021, iar ulterior prin încheierea din 17 aprilie 2019 s-a preschimbat din oficiu termenul de judecată la data de 25 mai 2021.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

În ceea ce priveşte starea litigioasă dintre părţi, Înalta Curte reţine că prin Avizul nr. x/20.10.2017, Agenţia Naţională pentru Arii Protejate, în calitate de custode al Sitului Natura 2000 Munţii Ţarcu, a refuzat să avizeze favorabil Planul Urbanistic Zonal "Amenajare Zonă Turistică Domeniu Schiabil Nedeia Muncii Ţarcu-Comuna Zăvoi". În acest context, recurenta-reclamantă a solicitat obligarea Agenţiei Naţionale pentru Arii Protejate la eliberarea unui aviz favorabil pentru acest PUZ şi obligarea pârâtei Agenţia pentru Protecţia Mediului Caraş-Severin la eliberarea avizului de mediu pentru PUZ "Amenajare Zonă Turistică Domeniu Schiabil Nedeia Muncii Ţarcu-Comuna Zăvoi".

În susţinerea recursului, recurenta-reclamantă a invocat într-o primă critică motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. apreciind că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre bazată pe motive străine de natura pricinii, având în vedere că instanţa de fond şi-a întemeiat motivarea pe ideea că reclamanta şi-a întemeiat solicitarea pe gradul de degradare a zonei şi nu a faptului că cele două habitate vizate nu există în zona de implementare a proiectului.

Înalta Curte faţă de această critică, subscrisă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., apreciază ca acesta este nefondată.

Instanţa de recurs reţine că în temeiul art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., republicat, instanţa este obligată să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia pronunţată, arătând atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea este, aşadar, un element esenţial al hotărârii judecătoreşti, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar de legalitate şi temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În speţă, Înalta Curte, analizând raţionamentul juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate de către instanţa de fond, prin raportare la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., constată că, instanţa de fond a avut în vedere la pronunţarea sentinţei toate elementele de fapt şi de drept şi le-a valorificat în raport de probatoriul propus de părţile litigante.

Instanţa de fond a arătat în susţinerea soluţiei adoptate a arătat că refuzul de avizare a fost adoptat în raport de prevederile art. 28 alin. (9) din O.U.G. nr. 57/2007, iar faţă de Studiul de evaluare adecvată, propus chiar de reclamantă în probatoriu se confirmă şi faptul că situl a fost declarat pentru protecţia a 22 de tipuri de habitate natura 2000, printre care şi habitatele 6230* şi 7120*, în analiza atât a temeiurilor de drept, cât şi a probelor neidentificându-se motive contradictorii, ori argumente străine de natura pricinii.

Aşadar, în speţă se constată că instanţa de fond a pronunţat o soluţie care respectă îndeaproape cerinţele tehnice procedurale instituite art. 425 C. proc. civ. şi care prezintă în mod clar raţionamentul juridic al judecătorului, considerente pentur care, motivul de casare prevăzut de pct. 6 alin. (1) al art. 488 C. proc. civ. nu este întemeiat.

În ceea ce priveşte criticile dezvoltate de recurenta-reclamantă, privitoare la faptul că, instanţa adaugă la actul atac şi alte motive şi dă o interpretare eronată a Studiului de evaluare adecvată în condiţiile în care acesta confirmă că cele două habitate naturale nu există, critici, întemeiate pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că şi acestea sunt nefondate.

Înalta Curte reţine că reclamanta a solicitat avizul Agenţiei pentru Arii Naturale Protejate în vederea dezvoltării proiectului: Amenajare turistică domeniul schiabil Nedeia în Munţii Ţarcului – Comuna Zăvoi.

Cu privire al situaţia de fapt, prezintă relevanţă faptul că, pentru emiterea avizului, initmata-pârâta Agenţia pentru Protecţia Mediului Caraş Severin, prin adresa adresa nr. x/20.06.2017 a solicitat recurentei-reclamante: să clarifice dacă activităţile propuse în PUZ amplifică starea de degradare avansată existentă, generând o stare de degradare şi avansată a arealului 6230*; să clarifice impactul planului propus asupra evoluţiei arealului habitatului 6230*; să clarifice date referitoare la resursa de apă; să identifice impactul cumulativ cu privire la extragerea prin defrişare a cantităţii de masă lemnoasă.

Prin adresa nr. x. 2017 intimata a înştiinţat recurenta-reclamantă asupra faptului că, prin Legea nr. 95/2016, privind înfiinţarea ANANP şi pentru modificarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, ANANP are calitate de administrator/custode al ariilor natural protejate neatribuite, motiv pentru care a transmis notificarea către ANANP cu privire la solicitarea reclamantei în urma căreia aceasta, în calitate de custode al ariei protejate ROSCI0126-Munţii Ţarcu, a emis avizul nefavorabil nr. 244/20.10.2017.

În motivarea avizului nefavorabil s-a reţinut că în zona de implementare a planului se regăsesc arealele a două habitate prioritare, respectiv habitatul 6230* - Pajişti montane de Nardus, bogate în specii pe substraturi silicioase şi habitatul de tip 7120* - Izvoare petrifiante cu formare de travertin, fiind incidente astfel dispoziţiile restrictive ale art. 28 alin. (9) din O.U.G. nr. 57/20.06.2007.

Împotriva acestui aviz nefavorabil s-a formulat plângere prealabilă, iar prin răspunsul la această plângere, s-a învederat că activităţile propuse prin PUZ amplifică starea de erodare avansată a arealului habitatului 6230 (referirile la habitatul 6239 sau 6320 fiind simple erori materiale, câtă vreme acesta a fost identificat şi prin denumirea sa, Pajişti montane de Nardus, bogate în specii pe substraturi silicioase); că, pe lângă habitatul prioritar 6230, există şi alte specii prioritare care vor fi afectate în situaţia implementării proiectului (Campanula serrata din floră şi Canis lupus - lupul, Ursus arctos - ursul), urmând a fi afectate şi alte specii de mamifere vulnerabile şi periclitate în România şi Europa (Lynx lynx - râsul, Rupicapra rupicapra- capra neagră şi Marmota marmota - marmota); că s-ar altera şi distruge cele mai valoroase caracteristici naturale ale întregii zone cuprinsă în aria protejată din Ţarcu (sit Natura 2000) şi vecinii săi, Parcul Naţional Retezat şi Parcul Naţional Domogled - Valea Cernei, fapt confirmat de studiul ICAS - Referat Ştiinţific Final - Studiu privind inventarierea, cartarea şi elaborarea măsurilor de management durabil al regiunilor cu Peisaje Forestiere Intacte; că referitor la habitatul de tip 7120* - Izvoare petrifiante cu formare de travertin, din Studiul de evaluare adecvată nu reiese ce fel de habitate sunt aceste izvoare şi care este impactul produs asupra lor prin implementarea proiectului.

În raport cu cele prezentate mai sus, instanţa de fond a efectuat o analiză judicioasă a cauzei în urma căreia a pronunţat o soluţie temeinică şi legală, contrar criticilor recurentei-reclamante.

În acord cu opinia instanţei de fond, Înalta Curte reţine că potrivit art. 28 alin. (9) din O.U.G. nr. 57/2007:

"În situaţia în care siturile incluse în reţeaua "Natura 2000", identificate conform legislaţiei în vigoare, adăpostesc un tip de habitat natural prioritar şi/sau o specie prioritară, singurele considerente care pot fi invocate pentru emiterea acordului de mediu, avizului de mediu sau avizului Natura 2000, după caz, sunt cele privind:

a) sănătatea sau siguranţa publică;

b) anumite consecinţe benefice de importanţă majoră pentru mediu;

c) alte motive imperative de interes public major asupra cărora s-a obţinut punctul de vedere al Comisiei Europene."

În ceea ce priveşte cele două habitate pe care urma să se amenajeze investiţia propusă de recurenta-reclamantă, în mod corect s-a reţinut din înscrisurile depuse în probatoriu, respectiv Studiul de evaluare adecvată că habitatul 6230* - Pajişti montane de Nardus, bogate în specii pe substraturi silicioase şi habitatul de tip 7120* - Izvoare petrifiante cu formare de travertin, 4 specii de plante, 5 specii de peşti, 1 specie de amfibieni şi 2 specii de mamifere enumerate în anexa II a Directivei consiliului 92/43/CEE, reprezintă 2 habitate naturale prioritare.

În aceste condiţii, pentru a se acorda un aviz favorabil dezvoltării proiectului propus de recurenta-reclamntă, trebuie să fie îndeplinită una din condiţiile prevăzute la art. 28 alin. (9) lit. a) – c) din O.U.G. nr. 57/2007.

Alegaţiile recurentei-reclamante privitoare la faptul că instanţa de fond a adăugat şi alte motive de respingere la actul atacat sunt nefondate. În concret instanţa de fond a dezvoltat doar raţionamentul juridic pentru soluţia adoptată apelând la temeiul juridic aplicabil şi la situaţia de fapt confirmată de probatoriu, care a dus la starea litigioasă.

În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că nu există un înscris care să confirme că cele două habitate naturale aflate în aria PUZ-ului unde se dorea dezvoltarea amenajării turistice, nu există. Din Studiul de evaluare adecvată rezultând doar că, acestea au grad ridicat de degradare şi că celelalte arii protejate din proximitate vor fi afectate nesemnificativ.

Or, această concluzie nu reprezintă o premisă temeinică pentru intervenirea în aria habitatelor, deoarece ar accentua şi mai mult degradarea lor, iar scopul integrării unor astfel de zone în situl Natura 2000 a fost tocmai pentru protejarea şi conservarea faunei şi florei lor, în încercarea, unde este cazul, ca acestea să se regenereze în cel mai natural şi ecologic mod cu putinţă.

Aşadar, în lipsa îndeplinirii uneia dintre condiţiile prevazute la art. 28 alin. (9) din O.U.G. nr. 57/2007 sau a existenţei vreunui document oficial emis din partea instituţiilor abilitate şi din care să rezulte că cele două habitate vizate nu mai fac parte din situl Natura 2000 nu există un alt argument pentru a se aprecia că se impunea emiterea Avizului pozitiv pentru implementarea proiectului. Totodată, instanţa subliniază că o supra analiză făcută de instanţă asupra unor chestiuni legate de protejarea mediul înconjurător, astfel cum propune recurenta-reclamantă, în ideea ca instanţa să identifice din Studiul de evaluare adecvat că cele două habitate nu există, în măsura în care se face vorbire clară despre ele, pe de-o parte depăşeşte competenţele instanţei, iar pe de altă parte nu există în legislaţie o astfel de procedură.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, constatând ca nefiind în cauză, incidente motivele de casare invocate de recurenta-reclamantă, prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 250 din 11 octombrie 2018 a Curţii de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2021.