Jurisdiction over central tax authority: appeal allowed, decision quashed and case remanded to Court of Appeal
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Bucharest (Inalalta Curte de Casatie si Justitie) admitted the appeal, quashed the lower court's decision, and remanded the case to the Bucharest Court of Appeal to continue proceedings, effectively reversing the procedural declination of jurisdiction. The dispute arose from a taxpayer's action to annul an administrative tax decision issued by the General Directorate for Large Taxpayers and its subsequent rejection of the appeal, where the initial instance had incorrectly determined the respondent lacked passive procedural standing and lacked material jurisdiction. The Supreme Court held that the General Directorate for Large Taxpayers constitutes a central administrative authority, not a territorial one, based on government organizational structures and specific ministerial orders, thereby establishing that the Court of Appeal retains exclusive competence to hear first-instance administrative litigation against central authorities under Article 3(1) of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 2 lit. a) C. proc. civ, art. 304 pct. 3 C. proc. civ, art. 3 alin. (1) C. proc. civ; Jurisdiction over central tax authority: appeal allowed, decision quashed and case remanded to Court of Appeal: În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că potrivit Anexei nr. 2 la H.G. nr. 1574/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, astfel cum a fost modificată prin H.G. nr. 292/2004, Direcția Generală de Administrate a Marilor Contribuabili este o structură care funcționează la nivel central, așa încât, potrivit art. 3 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare a cererii de anulare a actelor administrate emise de această autoritate, aparține Curții de Apel București.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 56 din 12 ianuarie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală și excepția necompetenței materiale și, în consecință, a declinat soluționarea acțiunii formulate de SC S.R. SA București, în contradictoriu cu agenția menționată și cu Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, în favoarea Tribunalului București.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că raportul juridic de natură fiscală s-a născut între reclamantă, pe de o parte și pârâta Direcția Generală de Administrate a marilor Contribuabili, pe de altă parte, Agenția Națională de Administrare Fiscală neemițând vreun act administrativ vătămător pentru reclamantă.
Iar, cum pârâta Direcția Generală de Administrate a Marilor Contribuabili este o autoritate publică teritorială, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului București, conform art. 2 lit. a) C. proc. civ.
Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamanta, invocând dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că potrivit Anexei nr. 2 la H.G. nr. 1574/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, astfel cum a fost modificată prin H.G. nr. 292/2004, Direcția Generală de Administrate a Marilor Contribuabili este o structură care funcționează la nivel central, așa încât, potrivit art. 3 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare a cererii de anulare a actelor administrate emise de această autoritate, aparține Curții de Apel București.
Recursul este întemeiat.
În adevăr, din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 1574/2003 rezultă că Direcția Generală de Administrate a Marilor Contribuabili este o structură administrativă în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală care funcționează la nivel central, iar nu teritorial.
Că această autoritate publică este la nivel central rezultă și din Ordinul nr. 1713/2004 al ministrului finanțelor publice, potrivit căruia, „Începând cu data de 1 ianuarie 2005, activitatea de administrare a marilor contribuabili se organizează în cadrul Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili din București, prin preluarea acestei activități de la organele fiscale teritoriale”.
Or, în cauză, reclamanta-recurentă a solicitat instanței de contencios administrativ, anularea deciziei nr. 10426 din 27 iulie 2004 a Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, precum și prin care, Serviciul de Soluționare a Contestațiilor din cadrul direcției i-a respins contestația, ca nefondată.
Cum, potrivit art. 3 alin. (1) C. proc. civ., curțile de apel judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale, în cauză competența aparține Curții de Apel București.
În consecință, în temeiul art. 304 pct. 3 C. proc. civ., văzând și prevederile art. 312 alin. (6) și art. 313 din același cod, se va admite recursul, va fi casată sentința atacată, cu trimiterea cauzei, la aceiași instanță, pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de SC S.R. SA București împotriva sentinței nr. 56 din 12 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza, la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pentru continuarea judecății.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2005.