Timeliness of claim submission to Insurers' Guarantee Fund: 90-day deadline triggers from finality of insurer's bankruptcy, not later determination of liable party

Şedinţa publică din data de 20 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 26.02.2019 sub nr. x/2019, reclamanta SOCIETATEA DE TRANSPORT BUCUREŞTI STB S.A. a chemat în judecată pe pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR, formulând contestaţie împotriva Deciziei FGA nr. 187794/06.02.2019 prin care a fost respinsă cererea de plată nr. x/28.11.2018.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 356 din 9 iulie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII – a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta SOCIETATEA DE TRANSPORT BUCUREŞTI STB S.A., în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile a formulat recurs reclamanta Societatea de Transport Bucureşti STB S.A., criticând soluţia sentinţei atacate pentru nelegalitate .

A arătat recurenta că în fapt, la data de 04.01.2013, in intervalul orar 22:05-23:45, pe Calea x, circulaţia a 10 troleibuze a fost intrerupta din cauza accidentului rutier produs prin tamponare, sub reţeaua de contact a troleibuzelor, in care au fost implicate autoturismele cu nr. de înmatriculare x (condus de către numitul A.) si x (condus de către numitul B.) generând astfel blocarea circulaţiei in zona.

În cauză a fost deschis dosarul penal nr. x/2015 Prin adresa nr. x/28.10.2015, Societatea de Transport Bucureşti STB S.A. s-a constituit parte civila cu suma de 2350,87 RON.

Culpa in producerea acestui eveniment rutier revine numitului C., asa cum rezulta din Rechizitoriul privind trimiterea in judecata, emis in data de 22.06.2016 in dosarul penal nr. x/2015 de către Parchetul de pe langa Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, necomunicata si societăţii reclamante.

Prin sentinţa penala nr. 267/14.04.2017 pronunţata in dosarul nr. x/2016 instanţa de fond a condamnat pe inculpatul C., sentinţa schimbata de Curtea de Apel Bucureşti la data de 30.05.2018. Deşi recurenta-reclamantă s-a constituit parte civila la momentul lunii octombrie 2015, nu a fost parte in dosarul menţionat.

In temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 213/2015 ("orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poale formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului în termen de 90 de zile.... de la data naşterii dreptului de creanţă"), coroborate cu art. 20 din Norma ASF nr. 16/2015, Societatea de Transport Bucureşti STB S.A. a depus la Fondul de Garantare a Asiguraţilor cerere de plata înregistrata sub nr. x/16.11.2018, deoarece asigurătorul autovehiculului vinovat de producerea evenimentului rutier era S.C. D. S.A..

In ceea ce priveşte momentul de la care s-a născut dreptul recurentei la creanţa, învederează următoarele aspecte:

Dispoziţiile art. 14 din Legea nr 213/2015 ("orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data naşterii dreptului de creanţă atunci când acesta s-a născut ulterior") sunt clare in aceasta privinţa, in sensul ca, in toate cazurile in care dreptul de creanţa s-a născut ulterior datei rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, cererea de plata se formulează in termen de 90 zile de la data naşterii dreptului de creanţa.

In ceea ce priveşte data naşterii dreptului de creanţa, potrivit doctrinei si practicii judicare, aceasta este data la care sunt indeplinite cumulativ doua condiţii si anume: - data de la care păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba; - data la care păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască pe cel responsabil de producerea pagubei.

Având în vedere ca recurenta s-a constituit parte civila cu suma de 2350,87 RON prin adresa nr. x/28.10.2015, iar in faza judecătoreasca nu a fost parte in dosar, considera ca nici la acest moment nu este îndeplinita condiţia nr. 2, astfel din punctul recurentei-reclamante de vedere, termenul de prescripţie nu a inceput sa curgă nefiind intrunite condiţiile legale.

In temeiul dispoziţiilor Legii 136/1995, Deciziei ASF nr. 1498/27.07.2016, precum si a dispoziţiilor Legii nr. 213/2015, recurenta a formulat cererea de plata nr. x/16.11.2018, în termen legal, astfel ca refuzul onorarii la plata a cererii recurentei este nejustificat.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât a depus întâmpinare, a invocat excepţia nulităţii recursului şi a solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând cu prioritate, în baza disp. art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât, Înalta Curte constată că nu este fondată. Recursul este motivat, criticile invocate circumscriindu-se disp. art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Analizând criticile invocate în recurs, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de plata înregistrata în evidentele Fondului de Garantare a Asiguraţilor (F.G.A.) sub nr. x/28.11.2018, comunicata la 20.11.2018 prin Serviciul Posta Romana prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, recurenta - reclamantă a solicitat plata din disponibilităţile Fondului a sumei de 2.350,87 RON, suma pentru care acesta s-a constituit parte civila in dosarul penal nr. x/2015 instrumentat de către Parchetul de pe langa Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, soluţionat conform deciziei penale nr. 761/30.05.2018 pronunţată in dosarul x/2016 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia Penala.

In cadrul instrumentării dosarului de dauna si din analizarea documentaţiei aferente, s-a constatat faptul că petentul a inteles sa formuleze si sa depună cererea de plata după expirarea termenului legal de depunere a cererilor de plata la F.G.A. pentru asigurătorul S.C. D. S.A. in faliment.

Înalta Curte reţine că art. 14 din Legea nr. 213/2015 prevede faptul că "în vederea încasării indemnizaţiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data naşterii dreptului de creanţă, atunci când acesta s-a născut ulterior. Cererea-tip de plată va fi prevăzută în reglementările emise în aplicarea prezentei legi".

Art. 20 alin. (1) din Norma nr. 16/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraţilor prevede faptul că "Pentru încasarea de la Fond a indemnizaţiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva societăţii de asigurare trebuie să completeze o cerere de plată motivată în acest sens, conform modelului prevăzut în anexa nr. 6. Cererea de plată se poate depune începând cu data publicării deciziei Autorităţii de Supraveghere Financiară de închidere a procedurii de redresare financiară, în condiţiile art. 22 din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare, şi în maximum 90 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment. Pentru creanţele de asigurări născute ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de deschidere a procedurii de faliment, cererea de plată poate fi depusă în maximum 90 de zile de la data naşterii dreptului de creanţă al creditorului de asigurări . . . . . . . . . ."

Textul de lege stabileşte expres două momente obiective ca dată de început pentru curgerea acestui termen de decădere: fie data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment (în acest caz dreptul de creanţă este născut anterior), fie data naşterii dreptului de creanţă, în situaţia în care acesta s-a născut ulterior rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment. Dispoziţiile legale sunt clare asupra datei de începere a curgerii termenului de decădere prevăzut de textul de lege indicat şi nu poate fi primită o altă interpretare, care ar putea extinde începutul termenului în discuţie.

Deschiderea procedurii de faliment împotriva S.C. D. S.A. s-a efectuat prin încheierea pronunţata la data de 03.12.2015 in dosarul nr. x/2015 de Tribunalul Bucuresti-Sectia a VH-a civil şi a devenit definitiva la data de 28.04.2016.

Faţă de data depunerii cererii de plată în discuţie la FGA, acesta fiind actul juridic în baza căruia se nasc raporturi juridice între Fond şi persoanele fizice care solicită plata de despăgubiri din disponibilităţile FGA, în mod corect pârâta a constatat ca fiind depusă tardiv cererea de plată.

Susţinerile recurentului referitoare la momentul la care a început să curgă termenul de 90 de zile sunt nefondate.

Dreptul de creanţă s-a născut anterior rămânerii definitive, la data de 28.04.2016, a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului cu privire la D. S.A., la data cauzării prejudiciului pentru care a fost formulată cererea de plată, data producerii evenimentului asigurat, şi nu ulterior. Pe cale de consecinţă, cererea de plată trebuia depusă în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului.

Or, reclamanta a formulat cererea de plată prevăzută de disp. art. 1 alin. (1) din Legea nr. 213/2015 şi art. 20 alin. (1) din Norma 16/2015 la data de 20.11.2018, după expirarea celor 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, respectiv data de 28.04.2016, astfel că în mod corect s-a constatat că termenul legal de 90 de zile, în care se putea formula cererea de plată, era împlinit anterior depunerii cererii.

Argumentul recurentei în sensul că nici în prezent nu cunoaşte pe cel responsabil de producerea pagubei, cu referire la dosarul penal nr. x/2016, în care, iniţial, s-a constituit parte civilă, iar în faza judecătorească nu a fost parte în dosar, este nefondat, întrucât, pentru a lua cunştinţă de autorul faptei, nu era necesară participarea la un proces penal şi pronunţarea unei hotărâri penale. Oricum, în condiţiile în care avea cunoştinţă de derularea procesului penal, recurenta nu are nicio justificare pentru pasivitatea sa ulterioară momentului pronunţării hotărârii penale definitive. Astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, termenul de 90 de zile pentru formularea cererii de plată a fost depăşit chiar şi în raport de data pronunţării deciziei penale.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt nefondate.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul formulat de reclamanta Societatea de Transport Bucureşti STB S.A. împotriva sentinţei civile nr. 356 din 9 iulie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII – a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 20 mai 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.