Validity of unilateral termination for non-functioning B2C geospatial platform under result-based obligation

Şedinţa publică din data de 12 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 18.11. 2015 la Curtea de Apel Târgu-Mureş – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosar nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul pentru Societatea Informaţională, obligarea pârâtului la achitarea sumei de 68.053,78 RON, menţionată în cererea de rambursare nr. x – Finală din 11.12.2014, aferentă Contractului de finanţare nr. x din 20.12.2013 încheiat între Ministerul pentru Societatea Informaţională, pe de o parte şi societatea reclamantă, pe de altă parte; cu obligarea pârâtului la plata dobânzii legale, începând cu data de 11.12.2014 până la plata efectivă.

Prin sentinţa nr. 31 din 29 martie 2016 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi Pentru Societatea Informaţională, ca fiind neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A..

Prin Decizia nr. 288 din data de 23.01.2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2015, s-a admis recursul declarat de reclamanta S.C. "A." S.A. împotriva sentinţei nr. 31 din 29 martie 2016 pronunţate de Curte de Apel Târgu Mureş – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, S-a casat sentinţa recurată şi s-a trimis spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş la data de 13.05.2019.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa nr. 11 din data de 27 februarie 2020, Curtea de Apel Târgu-Mureş – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată, aflată în rejudecare, formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor, ca neîntemeiată. A respins cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru şi onorariu de expert.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei nr. 11 din data de 27 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ., respectiv aplicarea greşită a art. 1270 alin. (1), (2) şi (3) din C. civ., solicitând ca în urma rejudecării cauzei să se dispună admiterea acţiunii şi obligarea intimatei-pârâte la plata sumei de 68.053.78 RON, menţionată în Cererea de rambursare nr. x - Finală din 11.12.2014, aferentă Contractului de finanţare nr. x din 20.12.2013 încheiat între Ministerul pentru Societatea Informaţională, pe de o parte şi recurenta, pe de altă parte, plus a dobânzi legale, începând cu data de 11.12.2014 până la plata efectivă. De asemenea a solicitat obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta-reclamantă a susţinut în esenţă, în primul rând, că este de esenţa contractului administrativ că obiectul acestuia depinde de executarea precisă şi exactă a serviciului contractat, iar referitor la principiul enunţat la lit. b) din Legea achiziţiilor publice, privind tratamentul egal, acest principiu se coroborează cu prevederile art. 1270 alin. (1) din C. civ., privind efectele contractului, în sensul că tot de esenţa tratamentului egal ţine şi faptul că executantul nu trebuie să execute mai mult decât era prevăzut contractul de achiziţie publică.

În al doilea rând, recurenta arată cu caracter de principiu că specificul serviciului prestat, crearea unui sistem din domeniul informaticii, unde în fiecare secundă se poate adăuga şi sistemul poate fi perfecţionat tot timpul, Raportul de expertiză întocmit, la fel şi completarea întocmită, s-au referit exact la ceea ce s-ar fi putut perfecţiona de la implementarea programului până la efectuarea raportului de expertiză,

Desigur, de la data Notificării asupra rezilierii contractului de achiziţie publică, ceea ce constituie, de fapt, obiectul acţiunii de contencios administrativ, deci din data de 27.03.2015 până la data efectuării raportului de expertiză au trecut mai bine de 4 ani, ceea ce în domeniul informaticii constituie o altă epocă (numai soft-ul în telefonia mobilă în 4 ani s-a schimbat de zeci de ori, x, y în 4 ani au lansat 5 modele noi). Prin urmare, concluziile raportului de expertiză trebuie raportate la ceea ce s-a contractat şi la ceea ce s-a realizat, pe de o parte şi ceea ce a constituit motivul rezilierii, pe de altă parte.

Dacă ne raportăm la ceea ce s-a contractat şi ceea ce s-a realizat, se poate conchide, inclusiv în baza concluziilor raportului de expertiză, că notificarea rezilierii contractului era nelegală, în condiţiile în care până la comunicarea rezilierii obiectul contractului era îndeplinit şi, din acest punct de vedere, hotărârea instanţei de fond este nelegală prin prisma motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8, fiind încălcat art. 1270 din C. civ.

Recurenta susţine că, raportat la obiectul acţiunii de contencios administrativ, şi anume actul administrativ care a cauzat vătămarea intereselor sale, aspect semnalat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal - prin Decizia de casare nr. 288 din 22 ianuarie 2019, Notificarea privind rezilierea contractului era adoptat pentru următorul motiv: "Astfel, în urma verificării tehnice s-a constatat că modulul de log-in la platforma B2C, aşa cum a fost ea descrisă în proiectul tehnic, nu funcţionează, în consecinţă platforma B2C nu este funcţională. Pe de altă, parte, vi s-a transmis o solicitare prin care să demonstraţi îndeplinirea indicatorului de proiect: numărul de categorii de produse/servicii care sunt disponibile spre comercializare electronica: 0(început), 2(sfârşit), iar în urma solicitărilor noastre societatea dumneavoastră nu a prezentat accesul la platforma despre care făcea referire în proiectul tehnic şi nici modul de îndeplinire a indicatorului de realizare."

Raportat la aceste motive de reziliere, pe de parte, prin răspunsul formulat imediat, la vremea respectivă, demontase toate aceste motive de reziliere, iar prin Raportul de expertiză întocmit, inclusiv în completarea la acest raport, aceste lipsuri nu mai erau confirmate, deşi trecuseră 5 ani de la implementarea programului.

În acest context, în susţinerea motivului de casare prev. mai sus, recurenta a considerat utilă menţionarea din nou a obiectului contractului, deci a angajamentului în sine, concluzionând că culegerea datelor GIS, programarea/personalizarea unor butoane de către administrator şi furnizarea datelor şi informaţiilor către clienţi (inexistenţi la momentul dat) nu fac parte din componentele finanţate de Autoritatea de Management.

Instanţa a acordat eficientă probatorie completărilor la raportul de expertiză tehnică judiciară, potrivit cărora activităţile de programare contestate se pot regăsi în activităţile de dezvoltare a aplicaţiei.

Faţă de concluziile expertului, potrivit cărora programarea/crearea unor butoane sau funcţii de către administratorul firmei nu există, profund eronat în opinia recurentei, interpretate în raport de obiectul contractului şi a motivului de reziliere, recurenta arătă următoarele:

Din moment ce programarea suplimentară şi crearea unor butoane/funcţii nu era parte a finanţării, lipsa "programării suplimentare" nu putea constitui motiv de reziliere a contractului.

Aceste operaţiuni de programare a unor butoane de tip personalizat/customizat pot să se încadreze în activităţile de la punctul "Implementarea sistemului informatic - Platformă cadastrală (Business to Consumer) - Cheltuieli totale pentru achiziţionarea de aplicaţii informatice - parte a proiectului – pentru realizarea cărora poate fi necesară parcurgerea următoarelor etape: analiza necesităţilor, dezvoltarea aplicaţiei, implementarea şi configurarea aplicaţiei". Etapele achiziţiei au fost îndeplinite integral, inclusiv implementarea şi configurarea aplicaţiei achiziţionate.

Aşa cum a reţinut şi expertul, una din cerinţele aplicaţiei informatice propusă în cadrul proiectului a fost tocmai ca aceasta "să permită programarea/crearea unor butoane sau funcţii de către administratorul firmei...". Prin urmare, "programarea unor butoane de tip personalizat/customizat urma să se facă de către administrator, ulterior implementării proiectului şi în niciun caz în cadrul contractului de finanţare.

În ceea ce priveşte critica potrivit căreia, activităţile de personalizare/customizare trebuiau îndeplinite indiferent dacă au fost sau nu prinse ca şi poziţie distinctă în devize, aceste elemente de programare trebuiau asumate de cei care au realizat dezvoltarea aplicaţiei, recurenta susţine că este o abordare total greşită. Nu are niciun temei să fie solicitată îndeplinirea unor activităţi care în mod evident nu au fost prinse în devizul aprobat de Autoritatea de Management.

Aşa cum s-a precizat, nici măcar finanţatorul, Autoritatea de Management, nu a solicitat acest lucru şi nu a procedat la rezilierea contractului din cauza lipsei butoanelor personalizate/customizate.

Mai mult, aplicaţia a fost dezvoltată de programatori din cadrul companiei multinaţionale B. (producător), iar vânzarea (achiziţia) s-a făcut de către S.C. Man and C. S.R.L. cu sediul în România (comerciant).

Pe lângă imposibilitatea solicitării unei companii multinaţionale să creeze butoane personalizate pentru firma recurentă, acest lucru nu ar avea niciun temei legal.

Recurenta arătă că a propus, printre alte produse, achiziţionarea unei aplicaţii informatice tip GIS, instalarea si configurarea ei, urmând ca personalizarea/customizarea să se facă după implementarea proiectului de către administratorul firmei. Autoritatea de Management a aprobat proiectul în această formă, contractul de finanţare a fost încheiat în aceste condiţii şi în niciun moment al derulării proiectului nu s-a pus problema creării unor butoane personalizate/customizate.

Concluzia expertului este că programarea/crearea unor butoane sau funcţii de către administratorul firmei nu există.

Recurenta arată că este corectă observaţia, însă această observaţie nu are nicio legătură cu contractul de finanţare. Expertul nu a sesizat că această condiţie, respectiv "să permită programarea unor butoane" nu este similară cu "să aibă programate butoanele".

Condiţia prevăzută în cererea de finanţare aprobată de Autoritatea de Management a fost ca sistemul (aplicaţia informatică web GIS) să permită programarea/crearea unor butoane sau funcţii de către administratorul firmei. Or, această cerinţă a fost respectată, posibilitatea programării fiind confirmată şi de către expert.

Prin urmare, având în vedere proiectul tehnic şi devizul, aprobate de Autoritatea de Management, nu sunt adevărate şi nu au niciun temei, următoarele constatări ale expertului, acceptate de instanţa fără rezerve: activităţile de programare se pot regăsi în activitatea de dezvoltare a aplicaţiei care constă, potrivit devizului, în implementarea şi configurarea aplicaţiei; din moment ce s-a achiziţionat o platformă D., sistemul informatic trebuia customizat/personalizat, indiferent dacă au fost prinse ca si poziţie distinctă în devize; customizarea/personalizarea trebuia asumată de cel care a realizat dezvoltarea aplicaţiei, respectiv compania multinaţională B.; deşi operaţiunile de programare nu apar ca poziţii distincte în planul de activităţi, acestea se pot încadra la capitolul de cheltuieli cu achiziţia aplicaţiei informatice.

Concluzia finală a expertului a fost că programarea/crearea unor butoane sau funcţii de către administratorul firmei nu există, iar în baza acestei concluzii instanţa a respins cererea de chemare în judecată, fără să observe următoarele aspecte: Autoritatea de Management nu a reziliat contractul din cauza lipsurilor semnalate de către expert; prin contractul de finanţare nu şi-a asumat realizarea operaţiunilor de programare si creare de butoane personalizate; lipsurile semnalate de către expert de fapt nu sunt lipsuri, întrucât acestea nu au făcut obiectul contractului de finanţare, nefiind cuprinse în devizul proiectului.

Practic, motivul rezilierii contractului era nefondat, deoarece lipsurile respective erau îndeplinite, iar ceea ce s-a semnalat prin completarea la raportul de expertiză, cum că ar fi fost "de dorit" nici nu era printre obiectivele angajamentului de achiziţie publică si, evident, nici semnalat printre motivele rezilierii.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 24 iulie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererilor de recurs la data de 14 aprilie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului-pârât, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

6.1. Situaţia de fapt

Între Ministerul pentru Societatea Informaţională, în calitate de Organism Intermediar, în numele şi pentru Ministerul Economiei, în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice", pe de o parte, şi S.C. A. S.R.L., în calitate de Beneficiar, pe de altă parte, s-a încheiat contractul de finanţare nr. x/20.12.2013, având ca obiect realizarea proiectului "Sistem pentru crearea, prelucrarea şi furnizarea unor informaţii geospaţiale pe web tip Business to Consumer".

Prin Notificarea nr. x/27.03.2015 privind rezilierea contractului, pârâtul Ministerul pentru Societatea Informaţională, în temeiul art. 21 alin. (2) din contract a comunicat reclamantei S.C. A. S.R.L. rezilierea unilaterală de drept a contractului de finanţare nr. x/20.12.2013, cod SMIS 47104, începând cu data expirării termenului de 30 de zile de comunicare.

Înalta Curte constată că rezilierea contractului de finanţare a fost decisă urmare a derulării activităţii de monitorizare a proiectului de către OIPSI, prin verificarea Raportului de progres nr. 4, înregistrat la MCSI - OIPSI cu nr. 2144/04.02.2015, elaborat şi transmis de către beneficiar, ce s-a finalizat prin întocmirea Listei de verificare privind progresul proiectului nr. 2721/05.02.2015 şi a Listei de verificare privind monitorizarea proiectului nr. 5265.1/27.03.2015.

Prin Lista de verificare privind monitorizarea proiectului nr. 5265.1/27.03.2015 s-a constatat că în urma verificării tehnice modulul de log-in la platforma B2C, aşa cum a fost ea descrisă în proiect, nu funcţionează, în consecinţă platforma B2C nu este funcţională. I-a fost transmisă beneficiarului o solicitare prin care să demonstreze îndeplinirea indicatorului de proiect: nr. de categorii de produse/servicii care sunt disponibile spre comercializare electronică: 0 (început), 2 (sfârşit), din cauza faptului că nu s-a putut identifica în monitorizarea tehnică a proiectului modalitatea de îndeplinire a acestui indicator. Beneficiarul a menţionat că proiectul nu are ca obiect creşterea indicatorilor de comercializare electronică şi că aplicaţia se referă la optimizarea activităţii firmei şi satisfacerea la un nivel cât mai înalt a cerinţelor clienţilor, protejând în acelaşi timp datele şi informaţiile geospaţiale de care dispune societatea.

Răspunsul nu a fost considerat conform de către Direcţia de specialitate din cadrul MCSI - OIPSI şi, în consecinţă, s-au cerut clarificări suplimentare, iar în urma acestor solicitări beneficiarul a pus la dispoziţie două link-uri, corespunzătoare a doi presupuşi clienţi, utilizatori ai unei platforme D.: I. Cadastru general în U.A.T. Poiana Vadului; II. Plan parcelar în U.A.T. Ciucsângeorgiu. Din verificarea tehnică s-a observat că site-ul dedicat al beneficiarului, care prezintă criteriile de identitate vizuală, www.x.ro, nu corespunde cu proiectul tehnic aprobat pentru implementarea corespunzătoare a contractului de finanţare nr. x/20.12.2013, deşi unul dintre obiectivele proiectului a fost implementarea unui sistem informatic de tip portal Business 2 Consumer pentru crearea, furnizarea unor informaţii geospaţiale.

Astfel, deşi în proiectul tehnic aprobat s-a menţionat ca şi cerinţe generale şi de securitate ale sistemului "single sing-on centralizat" şi delogarea automată, aceste caracteristici nu au fost în niciun moment funcţionale, fiind verificate constant de către echipa tehnică responsabilă de monitorizarea acestui proiect, rezultatul fiind mereu imposibilitatea logării către o platformă B2C. Pârâtul a arătat că din start nu poate exista un portal funcţional dacă nu există "o poartă de acces" corespunzătoare. Portalul, menţionat de beneficiar, ca fiind funcţional este, în fapt, o soluţie informatică standard, conform auditului tehnic întocmit de S.C. E.: Aplicaţie web -x, nicidecum un portal web based B2C. Obiectivele specifice ale proiectului nu au fost realizate în totalitate, respectiv implementarea unui sistem informatic Business to Consumer - platforma cadastrală nu a fost realizată, fiind imposibilă accesarea acestei platforme ce are ca beneficiar final clientul societăţii. Totodată, acest portal avea ca scop, prin contribuţia sa la realizarea obiectivelor specifice Anexei III "Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţiilor pentru sectoarele privat şi public, prin operaţiunea 3.3.2. Sprijin pentru dezvoltarea sistemelor de comerţ electronic şi a altor soluţii on-line pentru afaceri", realizarea unor activităţi de tip comerţ electronic prin îndeplinirea indicatorului "Număr de categorii de produse/servicii care sunt disponibile spre comercializare electronică: 0 (început), 2 (sfârşit)", lucru care nu a putut fi dovedit, ca fiind realizat de către beneficiar, argumentele sale prezentate în contestaţia privind notificarea în vederea rezilierii contractului de finanţare nr. x/20.12.2013, respectiv în prezenta acţiune, fiind neconcludente.

În condiţiile în care, prin semnarea Contractului de finanţare nr. x/20.12.2013, reclamanta s-a angajat să implementeze proiectul în conformitate cu prevederile cuprinse în acesta, precum şi cu cele cuprinse în legislaţia naţională şi comunitară în vigoare, în calitate de beneficiar şi-a încălcat obligaţiile din contractul de finanţare, această situaţie având ca rezultat neîndeplinirea obiectivelor proiectului. Condiţia unică de intervenire a declaraţiei de reziliere a contractului este neexecutarea determinantă de către debitorul obligaţiei neexecutate sau executate necorespunzător.

Reclamanta s-a adresat instanţei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Târgu Mureş la data de 18.11.2015, solicitând obligarea pârâtului la achitarea sumei de 68.053,78 RON, menţionată în cererea de rambursare nr. x – Finală din 11.12.2014, aferentă Contractului de finanţare nr. x din 20.12.2013 şi la plata dobânzii legale, începând cu data de 11.12.2014 până la plata efectivă, iar prin sentinţa civilă nr. 31/29.03.2016 a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată.

Prin Decizia nr. 288 din data de 23.01.2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2015, s-a admis recursul declarat de reclamanta S.C. "A." S.A. împotriva sentinţei nr. 31 din 29 martie 2016 pronunţate de Curte de Apel Târgu Mureş – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, s-a casat sentinţa recurată şi s-a trimis spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat în esenţă că, instanţa de fond a reţinut că cererea de plată nu poate fi primită în condiţiile în care reclamanta nu a contestat rezilierea contractului, astfel că reclamanta a pierdut în întregime dreptul la finanţarea rambursabilă aferentă acestuia, judecătorul raportându-se la Notificarea de reziliere ca fiind un act administrativ unilateral ce trebuia atacat separat prin acţiunea de contencios administrativ, anterior producerii efectelor, deci datei de 08.05.2015.

În cauză, faţă de Notificarea de reziliere a Contratului de finanţare, recurenta reclamantă a depus o contestaţie la pârâtă având nr. x din 08.04.2015, prin care a criticat implicit şi rezilierea, aducând argumente cu privire la nelegalitatea acesteia, aspect confirmat inclusiv prin adresa Ministerului, cu nr. x/19.05.2015, înregistrată la reclamantă sub nr. x/20.05.2015, prin care i se răspunde acesteia din urmă la "contestaţia privind notificarea în vederea rezilierii contractului de finanţare".

În aceste condiţii, reţine Înalta Curte, deşi se menţionează în hotărârea de fond că faptul necontestării rezilierii constituie un impediment în analizarea cererii de plată, instanţa a omis să constate că, anterior expirării celor 6 luni de la data răspunsului primit la contestaţia reclamantei (19.05.2015), aceasta a înaintat acţiunea de contencios administrativ -18.11.2015. Aşadar, s-a apreciat că recurenta reclamantă a adus argumente cu privire la nelegalitatea rezilierii, inclusiv prin cererea de chemare în judecată neanalizate de către instanţa de fond.

În fond după casare, la data de 13.05.2019, s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, sub nr. x/2015*, acţiunea formulată de către reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor (noua formă de organizare a Ministerului Comunicaţiilor pentru Societatea Informaţională), având ca obiect pretenţii, în rejudecare, iar prin sentinţa nr. 11/27.02.2020 a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată.

Instanţa a reţinut în esenţă, în ce priveşte posibilitatea rezilierii unilaterale a contractului, incidenţa dispoziţiilor art. 1549 C. civ., potrivit cărora dacă nu se cere executarea silită a obligaţiilor contractuale, creditorul are dreptul la rezoluţiunea sau, după caz, rezilierea contractului, precum şi la daune-interese dacă i se cuvin. De asemenea, în temeiul art. 1550 C. civ., rezoluţiunea poate fi dispusă de instanţă, la cerere, sau, după caz, poate fi declarată unilateral de către partea îndreptăţită; de asemenea, în cazurile anume prevăzute de lege sau dacă părţile au convenit astfel, rezoluţiunea poate opera de plin drept. Pentru a interveni rezilierea unilaterală de drept cum este cazul în speţă, trebuie îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii: una dintre părţi să nu-şi fi executat obligaţiile ce-i revin, fie şi numai parţial; neexecutarea să-i fie imputabilă părţii care nu şi-a îndeplinit obligaţiile, existenţa acordului de voinţe al cocontractanţilor în sensul operării rezilierii unilaterale de plin drept, declaraţia unilaterală a creditorului obligaţiei neexecutate.

Analizând cea dintâi condiţie criticată în cauză, curtea de apel a observat că reclamanta contestă asumarea prin contractul de finanţare din fonduri structurale nr. x/20.12.2013 a obligaţiilor descrise ca fiind încălcate prin Notificarea nr. x/27.03.2015 privind rezilierea contractului. Sub aspectul asumării de către reclamantă a obligaţiilor anterior menţionate prin contractul de finanţare nr. x, instanţa a acordat eficienţă probatorie completărilor la raportul de expertiză tehnică judiciară, potrivit cărora activităţile de programare contestate se pot regăsi în activităţile de dezvoltare a aplicaţiei din moment ce în Descrierea tehnică a proiectului apar ca cerinţe generale ale sistemului informatic ce urma să fie implementat. În acest sens, a evidenţiat expertul că din moment ce s-a achiziţionat o platformă D. şi în specificaţiile tehnice apar unele cerinţe ce trebuiau customizate/personalizate, acestea trebuiau îndeplinite indiferent dacă au fost sau nu prinse ca şi poziţie distinctă în devize. De asemenea, a subliniat expertul că aceste elemente de programare trebuiau asumate de cei ce au realizat dezvoltarea aplicaţiei şi integrarea conform specificaţiilor din Descrierea tehnică a proiectului. Deşi operaţiunile de programare nu apar ca poziţii distincte în planul de activităţi, acestea se pot încadra în activităţile denumite general la pct. 4 din Devizul estimativ al proiectului – pct. intitulat Implementarea sistemului informatic - Platforma cadastrală (Business to Consumer) – la categoria "Cheltuieli totale pentru achiziţionarea de aplicaţii informatice – parte a proiectului – pentru realizarea cărora poate fi necesară parcurgerea următoarelor etape: analiza necesităţilor, dezvoltarea aplicaţiei, implementarea şi testarea aplicaţiei".

Faţă de cele expuse, întrucât reclamanta prin contractul de finanţare si-a asumat obligaţiile a căror neexecutare au fundamentat rezilierea, fiind întrunite, în consecinţă, condiţiile legale pentru rezilierea unilaterală a contractului în temeiul Notificării nr. x/27.03.2015 emise de pârât, apare ca justificată retragerea finanţării ca urmare a nerespectării obligaţiilor contractuale de către beneficiar. În acest sens, fiind şi prevederile art. 7 alin. (8) din contractul de finanţare nr. x/20.12.2013 potrivit cărora, în cazul în care beneficiarul nu realizează integral indicatorii de realizare asumaţi prin contract şi obiectivul proiectului nu este atins, finanţarea nerambursabilă va fi retrasă integral.

Astfel, instanţa de fond, având în vedere şi obligaţia reclamantei de implementare a proiectului cod SMIS 47104 – cu maxim de profesionalism, eficienţă, vigilenţă şi cu respectarea termenelor şi condiţiilor prevăzute în Contractul de finanţare, prevăzută de art. 10 alin. (4) din Contract, criticile privind nelegalitatea rezilierii apar ca fiind neîntemeiate.

6.2. Analiza motivelor de casare

Înalta Curte, dincolo de aspectele de principiu privind tratamentul egal prevăzut de legea achiziţiilor publice şi prevederile art. 1270 alin. (1) din C. civ., privind efectele contractului, reţine că nu s-a pus în discuţie ca executantul să execute mai mult decât era prevăzut în contractul de achiziţie publică, ci ca acesta din urmă să realizeze obiectul contractului, în sensul că Sistemul care a făcut obiectul proiectului să funcţioneze, aceasta fiind finalitatea încheierii contractului, reclamanta neavând o obligaţie de diligenţă ci de rezultat, potrivit art. 7 alin. (8) din Contractul de finanţare nr. x/20.12.2013.

Or Notificarea de reziliere nr. x/27.03.2015 a fost emisă întrucât în urma verificării tehnice s-a constatat că modulul de log-in la platforma B2C, aşa cum a fost descrisă în proiectul tehnic, nu funcţionează, în consecinţă platforma B2C nu este funcţională.

Recurenta a susţinut în esenţă că notificarea rezilierii contractului este nelegală, în condiţiile în care până la comunicarea rezilierii obiectul contractului era îndeplinit, iar culegerea datelor GIS, programarea/personalizarea unor butoane de către administrator şi furnizarea datelor şi informaţiilor către clienţi (inexistenţi la momentul dat) nu fac parte din componentele finanţate de Autoritatea de Management. Aceste operaţiuni de programare a unor butoane de tip personalizat/customizat pot să se încadreze în activităţile de la punctul "Implementarea sistemului informatic - Platformă cadastrală (Business to Consumer) - Cheltuieli totale pentru achiziţionarea de aplicaţii informatice - parte a proiectului – pentru realizarea cărora poate fi necesară parcurgerea următoarelor etape: analiza necesităţilor, dezvoltarea aplicaţiei, implementarea şi configurarea aplicaţiei".

Mai arată recurenta că, etapele achiziţiei au fost îndeplinite integral, inclusiv implementarea şi configurarea aplicaţiei achiziţionate. Una din cerinţele aplicaţiei informatice propusă în cadrul proiectului a fost tocmai ca aceasta "să permită programarea/crearea unor butoane sau funcţii de către administratorul firmei...". Prin urmare, "programarea unor butoane de tip personalizat/customizat urma să se facă de către administrator, ulterior implementării proiectului şi în niciun caz în cadrul contractului de finanţare.

Înalta Curte în acord cu judecătorul fondului, reţine că scopul încheierii contractului era realizarea unei platforme funcţionale, din punct de vedere practic, respectiv ca platforma B2C să funcţioneze, să permită logarea programarea/crearea unor butoane sau funcţii de către administratorul firmei, însă ceea ce s-a constatat nu a fost împrejurarea că nu au fost create aceste butoane personalizate, ci că platforma nu permitea aceste operaţiuni, respectiv nu era funcţională. Implementarea sistemului informatic presupunea inclusiv testarea aplicaţiei.

Notificarea privind rezilierea contractului a fost emisă pentru următorul motiv: "Astfel, în urma verificării tehnice s-a constatat că modulul de log-in la platforma B2C, aşa cum a fost ea descrisă în proiectul tehnic, nu funcţionează, în consecinţă platforma B2C nu este funcţională. Pe de altă, parte, vi s-a transmis o solicitare prin care să demonstraţi îndeplinirea indicatorului de proiect: numărul de categorii de produse/servicii care sunt disponibile spre comercializare electronica: 0(început), 2(sfârşit), iar în urma solicitărilor noastre societatea dumneavoastră nu a prezentat accesul la platforma despre care făcea referire în proiectul tehnic şi nici modul de îndeplinire a indicatorului de realizare.".

Realizarea accesului la platformă presupune o obligaţie implicită, iar testarea şi încheierea unui document final de constatare a îndeplinirii obiectivelor proiectului, asumat de beneficiar, putea certifica îndeplinirea obligaţiilor contractuale, or, în speţă, recurenta-reclamantă susţine că a îndeplinit obligaţiile contractuale, iar aspectele care au condus la nefuncţionalitate nu făceau obiectul contractului, prin cererea de chemare în judecată susţinând că funcţionarii MSI-OIPSI nu au înţeles proiectul nefiijnd specialişti în domeniul IT.

Însă, realizarea unui proiect şi încheierea unui contract în acest sens prespune înţelegerea clară de către fiecare parte contractantă a obligaţiilor izvorâte din contract şi a finalităţii contractului, astfel încât, în speţă, nu se poate pune la îndoială că părţile nu au înţeles ca platforma oferită să fie funcţională, să permită administratorilor logarea, programarea şi crearea unor butoane personalizate astfel cum s-a contractat.

De altfel, expertul a constatat că reclamanta şi-a îndeplinit obiectivul general al proiectului privind creşterea competitivităţii şi eficienţei firmei, respectând în mare cerinţele din "Descrierea tehnică a proiectului", rămânând nesoluţionate specificaţiile privind: "permite programarea/creearea unor butoane sau funcţii de către administratorul furmei, având ca scop filtrarea entităţilor şi creearea unor rapoarte personalizate. Funcţiile create trebuie să fie accesibile clienţilor" şi delogarea automata.

Aceste obligaţii erau implicite pentru că garantau funcţionalitatea sistemului, rezultând din art. 4 din Devizul estimativ, astfel cum a reţinut şi prima instanţă.

Susţinerile recurentei că faţă de specificul serviciului prestat, crearea unui sistem din domeniul informaticii, unde în fiecare secundă se poate adăuga şi sistemul poate fi perfecţionat tot timpul, Raportul de expertiză întocmit, la fel şi completarea întocmită, s-au referit exact la ceea ce s-ar fi putut perfecţiona de la implementarea programului până la efectuarea raportului de expertiză, iar din data de 27.03.2015 până la data efectuării raportului de expertiză au trecut mai bine de 4 ani, ceea ce în domeniul informaticii constituie o altă epocă, nu pot fi reţinute.

Independent de data întocmirii raportului de expertiză, este relevant că de la data încheierii contractului de finanţare, 20.12.2013, şi data emiterii Notificării de reziliere, 27.03.2015, prin care s-a constatat că sistemul nu funcţionează, au trecut 1 an şi 3 luni, or, în acest interval scurt de timp eventualele progrese tehnologice nu puteau conduce la ineficienţa sistemului, cu atât mai mult cu cât reclamanta avea obligaţia predării proiectului conform contractului încheiat. Expertiza a avut în vedere durata de timp scursă însă, a putut constata, independent de factorul timp că partea de login nu este funcţională în totalitate, nu a fost implementată partea de delogare automata şi nu s-au mai implementat funcţionalităţi care au fost prevăzute în proiectul tehnic, necesare beneficiarului.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate

În considerarea celor expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva sentinţei nr. 11 din 27 februarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş– secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 mai 2021.