Inadmissibility of appeal against definitive judgment in Judicial Inspection disciplinary resolution challenge under Law No. 317/2004

Şedinţa publică din data de 12 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 11 aprilie 2017, sub nr. x/2017, şi precizată ulterior, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară şi B., a solicitat anularea rezoluţiei de clasare nr. 871/IJ/374/DIJ din 28.02.2017, restituirea cauzei la CSM- I.J. pentru a se efectua cercetarea disciplinară, şi sancţionarea disciplinară a judecătorului B..

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4177 din 7 noiembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară şi B., ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2 a declarat recurs reclamanta A., considerând-o nelegală şi abuzivă, solicitând casarea sentinţei şi trimiterea dosarului primei instanţe pentru judecarea fondului cauzei, pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

4. Apărările intimatei-pârâte

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, în cuprincul căreia a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare şi a solicitat, în principal, anularea acestuia ca nemotivat, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, în condiţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este inadmisibil, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

În ordinea de soluţionare a celor două categorii de excepţii (excepţia nulităţii recursului şi excepţia inadmisibilităţii recursului), Înalta Curte a dat prioritate analizei aspectului de inadmisibilitate, întrucât vizează inexistenţa căii de atac, în timp ce nulitatea vizează modul (condiţiile procedurale) în care trebuie să se exercite calea de atac, reţinând astfel, că primează excepţia inadmisibilităţii recursului.

Prin dispoziţiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual-civile, aceeaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.

Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.

Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

În acest sens, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituţia României: "Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.".

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior, rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului recurs este întemeiată pe dispoziţiile art. din Legea nr. 554/2004, precum şi pe dispoziţiile art. 45 şi art. 47 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, instanţa fiind învestită cu cererea privind anularea unei rezoluţii de clasare emise de pârâta Inspecţia Judiciară.

Înalta Curte, văzând actele şi lucrările dosarului, constată că hotărârea pronunţată de instanţa de fond nu este o hotărâre ce poate fi atacată cu recurs, întrucât, conform dispoziţiilor art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, în forma în vigoare la data înregistrării acţiunii, respectiv 11.04.2017, hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este definitivă.

Având în vedere dispoziţiile art. 634 C. proc. civ., care definesc noţiunea de hotărâre definitivă, dar şi pe cele ale art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, se apreciază că sentinţa Curţii de Apel Bucureşti, recurată în cauza de faţă, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind definitivă.

Astfel fiind, Înalta Curte reţine că recursul este inadmisibil, întrucât legiuitorul nu a prevăzut o cale de atac împotriva unei hotărâri pronunţate de instanţa de fond într-o cauză ce are ca obiect rezoluţia de clasare, în speţă Rezoluţia nr. 871/IJ/374/DIJ/28.02.2017 a Inspecţiei Judiciare.

Prin urmare, întrucât prin dispoziţiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, s-a reţinut că hotărârile Curţii de Apel Bucureşti sunt irevocabile ("definitive" în sistemul actualului C. proc. civ.), iar aceste prevederi legale sunt incidente şi în cazul contestării rezoluţiilor de clasare, Înalta Curte constată că recursul reclamantei este inadmisibil, fiind promovat împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Este adevărat că instanţa de fond a menţionat în dispozitivul hotărârii calea de atac a recursului, dar menţiunea greşită din cuprinsul hotărârii judecătoreşti nu deschide dreptul părţii la formularea unei căi de atac neprevăzute de lege.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 4177 din 7 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 mai 2021.