Clawback tax refund interest: appeal partially allowed and lower decision reformed to calculate interest from the date of payment

Şedinţa publică din data de 6 mai 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti– secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 10.12.2018, sub numărul x/2018, reclamantele A. şi B. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Public - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii ("DGAFCM"), pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună:

1. Anularea deciziilor de respingere a cererilor de restituire a sumelor de la buget sau de acordare a dobânzilor în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget formulate de Reclamante, respectiv:

i. Decizia DGAFCM nr. x din 21 februarie 2018, comunicată pe 5 martie 2018, prin care s-a respins cererea de restituire a dobânzilor formulată în numele A. (Anexa nr. 3.1), precum şi ii. Decizia DGAFCM nr. x/1 din 21 februarie 2018, comunicată pe 5 martie 2018 prin care s-a respins cererea de restituire a dobânzilor formulată în numele B. (Anexa nr. 3.2),

2. Anularea deciziilor privind soluţionarea contestaţiilor formulate în numele Reclamantelor împotriva deciziilor de respingere a cererilor de restituire a sumelor de la buget sau acordare a dobânzilor în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget, respectiv:

i. Decizia DGAFCM (Serviciul Evidenţa Analitică pe Plătitori 1) nr. x din 14 iunie 2018 privind soluţionarea contestaţiei formulate în numele A. înregistrate la Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii Bucureşti sub nr. x din 18 aprilie 2018 împotriva Deciziei de respingere a cererii de restituire a sumelor de la bugetul sau de acordare a dobânzilor în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget nr. x din 21 februarie 2018 (Anexa nr. 4.1);

ii. Decizia DGAFCM (Serviciul Evidenţa Analitică pe Plătitori 1) nr. x din 14 iunie 2018 privind soluţionarea contestaţiei formulate de B. înregistrate la Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii Bucureşti sub nr. x din 18 aprilie 2018 împotriva Deciziei de respingere a cererii de restituire a sumelor de la bugetul sau de acordare a dobânzilor în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget nr. x/1 din 21 februarie 2018 (Anexa nr. 4.2),

3. Obligarea pârâtei DGAFCM la plata dobânzilor calculate de la data efectuării fiecărei plăţi a sumelor care compun sumele totale achitate cu titlu de contribuţie clawback aferente trimestrelor IV/2009 - III/2011 ("Perioada Relevantă") şi până la data fiecărei cereri de compensare depuse de subscrise, respectiv:

i. 23.219.030,96 RON cu titlu de dobândă calculată de la data efectuării fiecărei plăţi de către A. a sumelor care compun suma totală de 46.546.836,70 RON (plătită cu titlu de contribuţie clawback în Perioada Relevantă) şi până la data fiecărei cereri de compensare depuse de Societate (a se vedea Anexa 11.1);

ii. 11.506.530,13 RON cu titlu de dobândă calculată de la data efectuării fiecărei plăţi de către B. a sumelor care compun suma totală de 24.933.786,30 RON (plătită cu titlu de contribuţie clawback în Perioada Relevantă) şi până la data fiecărei cereri de compensare depuse de Societate (a se vedea Anexa 11.2);

4. Obligarea pârâtei DGAFCM la plata penalităţilor de întârziere calculate de la data de 6 februarie 2018 (momentul expirării termenului legal de soluţionare a cererilor de acordare a dobânzilor) şi până la data plăţii efective a acestor penalităţi către Reclamante;

5. Obligarea pârâtei DGAFCM la plata tuturor cheltuielilor de judecată generate de soluţionarea prezentei cauze.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2129 din 28 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- A admis în parte cererea formulată de reclamantele A., B., în contradictoriu cu pârâta M.F.P. - A.N.A.F. - D.G.R.F.P.B - ADMINISTRAŢIA FISCALĂ PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII şi chematul în garanţie;

- A anulat decizia de soluţionare a contestaţiei nr. DGAFCM 17029920/14.06.2018 şi decizia nr. DGAFCM 17028052/21.02.2018 de respingere a cererii de acordare a dobânzilor emise în privinţa reclamantei A.;

- A obligat pârâta la soluţionarea cererii înregistrată sub nr. x/22.12.2017 de reclamanta A., în sensul acordării dobânzilor ce se vor calcula în lumina considerentelor prezentei hotărâri;

- A anulat decizia de soluţionare a contestaţiei nr. DGAFCM 17029921/14.06.2018 şi decizia nr. DGAFCM x/21.02.2018 de respingere a cererii de acordare a dobânzilor emise în privinţa reclamantei B.;

- A obligat pârâta la soluţionarea cererii înregistrată sub nr. x/22.12.2017 de reclamanta B., în sensul acordării dobânzilor ce se vor calcula în lumina considerentelor prezentei hotărâri;

- A respins în rest cererea, ca neîntemeiată;

- A admis cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta M.F.P. - A.N.A.F. - D.G.R.F.P.B - ADMINISTRAŢIA FISCALĂ PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII, în contradictoriu cu chematul în garanţie MINISTERUL SĂNĂTĂŢII;

- A obligat chematul în garanţie la plata către pârâta a sumelor reprezentând dobânzi calculate în favoarea reclamantelor;

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 2129 din 28 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a de contencios administrativ şi fiscal au formulat recurs chematul în garanţie Ministerul Sănătăţii, reclamantele A. şi B. şi pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice.

În motivarea recursului lor reclamantele AstreZeneca UK Limited şi B. au criticat considerentele sentinţei, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În contextul prezentării situaţiei de fapt şi a succesiunii actelor emise în cauză, recurentele-reclamante au susţinut că instanţa de fond a apreciat în mod greşit că, în ceea ce priveşte calculul dobânzilor datorate de pârâtă, nu ar fi aplicabile prevederile art. 182 alin. (2) din Codul de procedură fiscală pe motiv că sumele achitate cu titlu de contribuţie old clawback, în temeiul notificărilor de plată anulate definitiv de instanţa de judecată nu ar fi fost individualizate prin notificările respective.

În opinia recurentelor pârâte aceste considerente sunt eronate şi reflectă o greşită aplicare a legii fiscale la cazul dedus judecăţii dar şi o neobservare a documentelor depuse la dosarul cauzei. Din cuprinsul notificărilor de plată a contribuţiei clawback anulate definitiv pe cale judiciară rezultă fără îndoială că sumele achitate de reclamante au fost expres calculate şi identificate de emitentul notificărilor (CNAS) prin aceste acte administrative. În aceste condiţii nu se poate susţine teza inaplicabilităţii art. 182 alin. (2) din Codul de procedură fiscală.

De asemenea, se invocă şi Decizia nr. 14/2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii prin care s-a stabilit că dobânda care se aplică pentru sumele reprezentând taxă de primă înmatriculare, taxă de poluare şi taxă pentru emisii poluante precum şi cele restituite prin hotărâri judecătoreşti, respectiv dobânda fiscală prevăzută de codul de procedură fiscală se datorează începând cu data plăţii taxelor respective.

În motivarea recursului său recurenta-pârâtă Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti a invocat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă a susţinut că instanţa de fond a anulat în mod greşit deciziile de soluţionare a contestaţiilor şi a obligat pârâta la soluţionarea cererilor de acordare a dobânzilor în condiţiile în care, în cauză, este vorba de o contribuţie specială prevăzută de O.U.G. nr. 77/2011 şi nu de o contribuţie prvăzută de Codul fiscal pentru a putea fi aplicate dispoziţiile arătate de instanţa de fond, respectiv prevederile Codului de procedură fiscală şi ale Ordinului nr. 1899/2004.

Plăţile reprezentând contribuţia trimestrială efectuate în temeiul notificărilor emise de CNAS nu figurează achitate la organul fiscal acestea fiind încasate de către Ministerul Sănătăţii in contul contribuţiei clawback, conform art. 9 alin. (3) şi alin. (10) din O.U.G. nr. 77/2011.

Astfel, prin adresa Ministerul Sănătăţii nr. 49996/16.08.2016 s-a comunicat faptul că acesta a solicitat Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala desemnarea unui specialist care împreuna cu cei din Ministerul Sănătăţii sa redacteze proiectul de ordin in ceea ce priveşte procedura de restituire a sumelor achitate in contul taxei clawback.

Astfel, in lipsa unui ordin care sa reglementeze procedura de restituire a sumelor achitate in contul taxei clawback organul fiscal a fost in imposibilitatea de a proceda la restituirea/compensarea sumelor in termenul prevăzut de lege.

De asemenea, a arătat faptul ca notificările în temeiul cărora a fost achitată contribuţia clawback, pentru trimestrele IV/2009-111/2011 au fost emise de CNAS.

Pe de alta parte, din documentaţia anexata rezulta faptul ca plăţile au fost efectuate în contul deschis la Trezoreria Statului pe numele Ministerului Sănătăţii, cont specificat în anexa nr. 3 la Ordinul comun al Ministrului sănătăţii si al Preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 351/464/2011 pentru modificarea si completarea Normelor privind organizarea evidentei pe plătitori, declararea, constatarea si controlul contribuţiilor prevăzute la art. 363A1 alin. (1) si alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările si completările ulterioare, soluţionarea contestaţiilor si încasarea contribuţiilor pentru finanţarea unor cheltuieli de sănătate, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii si al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 928/591/2010, act normativ anterior O.U.G. nr. 77/2011.

La rândul său, recurentul-chemat în garanţie Ministerul Sănătăţii a invocat, în cadrul recursului său, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Chematul în garanţie susţine că instanţa de fond a procedat în mod greşit respingând cererea de chemare în garanţie a CNAS. Nu a fost avută în vedere dubla calitatea a CNAS de solicitant al sumelor provenite din taxa de clawback prin emiterea notificărilor anulate şi de beneficiar al acestor sume.

Este analizată, în cadrul recursului recurentului-chemat în garanţie, reglementarea legală a taxei clawback, concluzia fiind aceea că sumele ce constituiau contribuţia clawback pentru fiecare societate care avea această obligaţie erau generate, constituite, stabilite şi solicitate de către CNAS şi tot CNAS a şi gestionat toate raportările lunare de la Casele Judeţene de Asigurări de Sănătate în acest sens şi apoi le-a centralizat în vederea stabilirii contribuţiei clawback.

În aceste condiţii, se afirmă că în ceea ce priveşte contribuţia clawback plătită de cele două reclamante, contul Ministerului Sănătăţii a fost doar unul de depozit şi de tranzit către destinatarul final, respectiv CNAS. În măsura în care instanţa ar dispune restituirea de către Ministerul Sănătăţii a sumei de bani ce provine din contribuţia clawback această sumă ar trebui returnată proporţional cu suma utilizată de minister adică în procent de 22 % urmând ca restul de 78% din suma totală a contribuţiei să se restituie de către CNAS.

4. Soluţia instanţei de recurs

Analizând probele administrate în cauză şi prevederile legale aplicabile Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Sub aspectul situaţiei de fapt, în mod corect instanţa de fond a reţinut că, în vederea calculării şi achitării contribuţiei clawback în perioada trimestrul IV 2009 – trimestrul III 2011, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a emis în privinţa reclamantelor, următoarele notificări:

- pentru reclamanta A. au fost emise Notificările nr. NLD 8325, 8326, 8327, 8328, 8329, 8330, 8331 şi 8332 din 15 noiembrie 2011 şi Notificările CNAS nr. DB 4123 din 11 iunie 2012 şi DB 6908 din 14 septembrie 2012(filele x vol. I) în temeiul cărora, aceasta a achitat suma totală de 46.546.836,7 RON(filele x vol. I)

- pentru reclamanta B. au fost emise Notificările nr. NLD 8325, 8326, 8327, 8328, 8329, 8330, 8331 şi 8332 din 15 noiembrie 2011 şi Notificările CNAS nr. DB 4124 din 11 iunie 2012 şi DB 6907 din 14 septembrie 2012(filele x vol. I) în temeiul cărora, aceasta a achitat suma totală de 24.933.786,3 RON (filele x vol. I)

Prin sentinţa civilă nr. 1595/14.05.2013 pronunţată în cadrul dosarelor conexate nr. x/2012 şi nr. y/2012 Curtea de Apel Bucureşti(filele x vol. I) a anulat notificările mai sus menţionate, iar această soluţie a rămas definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 3170/10.09. 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (filele x vol. I).

La data de 20.05.2015, reclamanta A. a formulat în condiţiile art. 115 lit. a) şi art. 117 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003, cerere de restituire a sumei de 46.546.836,7 RON, reprezentând contribuţie clawback achitată în baza notificărilor anulate, cerere ce a fost înregistrată la Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 sub numărul x (filele x vol. I).

La aceeaşi dată, reclamanta B. a formulat în condiţiile art. 115 lit. a) şi art. 117 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003, cerere de restituire a sumei de 24.933.786,3 RON, reprezentând contribuţie clawback achitată în baza notificărilor anulate, cerere ce a fost înregistrată la Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 sub numărul x (filele x vol. I).

În temeiul art. 116 din O.G. nr. 92/2003, reclamanta A. a formulat cerere de compensare ce au fost înregistrate la Administraţia Finanţelor Publice Sector 1, prin care a solicitat compensarea sumei de restituit în cuantum de 46.546.836,7 RON cu sumele datorate cu titlu de contribuţie clawback pentru perioada trimestrul I 2015-trimestrul IV 2016(fila x vol. I).

În temeiul art. 116 din O.G. nr. 92/2003, reclamanta B. a formulat cereri de compensare cerere de compensare ce au fost înregistrate la Administraţia Finanţelor Publice Sector 1, prin care a solicitat compensarea sumei de restituit în cuantum de 24.933.786,3 RON cu sumele datorate cu titlu de contribuţie clawback pentru perioada trimestrul I 2015-trimestrul III 2015 (filele x vol. I).

Prin sentinţa civilă nr. 2188/09.06.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2016 Curtea de Apel Bucureşti a obligat Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 şi Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii Bucureşti la efectuarea operaţiunii administrative de includere (evidenţiere) în fişele sintetice de plătitor ale reclamantelor A. şi B. a sumelor plătite de acestea în baza notificărilor anulate definitiv şi irevocabil prin sentinţa civilă nr. 1595/14.05.2013 pronunţată în cadrul dosarelor conexate nr. x/2012 şi nr. y/2012 Curtea de Apel Bucureşti precum şi la efectuarea operaţiunii administrative constând în restituire/compensarea sumelor plătite de reclamante în baza notificărilor de plată indicate.

Întrucât cererile de restituire sau compensare nu au fost soluţionate reclamatele, în temeiul art. 182 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, au formulat cereri de acordate a dobânzilor, după cum urmează:

- prin cererea înregistrată sub nr. x/22.12.2017 la Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii Bucureşti, reclamanta A. a solicitat plata sumei de 23.219.030,96 RON cu titlu de dobânzi calculate de la data efectuării fiecărei plăţi a sumelor care compun suma totală de 46.546.836,7 RON şi până la data fiecărei cereri de compensare depuse(filele x vol.);

- prin cererea înregistrată sub nr. x/22.12.2017 la Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii Bucureşti, B. a solicitat plata sumei de 11.506.530,13 RON cu titlu de dobândă de la data efectuării fiecărei plăţi a sumelor care compun suma totală de 24.933.786,30 RON şi până la data fiecărei cereri de compensare depuse (filele x vol. I).

Prin decizia nr. x/21.02.2018 Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii a respins cererea de acordare a dobânzilor formulată de reclamanta A., reţinând că nu a fost redactat un proiect de ordin în ceea ce priveşte procedura de restituire a sumelor achitate în contul taxei clawback, conform art. 9 alin. (3) şi alin. (10) din O.U.G. nr. 77/2011, astfel încât organul fiscal s-a aflat în imposibilitatea de a proceda la restituirea/compensarea sumelor achitate cu titlu de taxă clawback. În aceste condiţii, a apreciat că cererea de acordare a dobânzilor este fără obiect(fila x vol. I).

Prin decizia nr. x/21.02.2018 Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii a respins cererea de acordare a dobânzilor formulată de reclamanta B., cu aceeaşi motivare (fila x vol. I).

Împotriva decizia nr. x/21.02.2018, reclamanta A. a formulat contestaţie ce a fost soluţionată prin decizia nr. x/14.06.2018 emisă de Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii Bucureşti, în sensul respingerii, reluându-se argumentele din decizia de respingere a cererii de acordare a dobânzilor(filele x vol. I).

Împotriva decizia nr. x/21.02.2018, reclamanta B. a formulat contestaţie ce a fost soluţionată prin decizia nr. x/14.06.2018 emisă de Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii Bucureşti, în sensul respingerii, reluându-se argumentele din decizia de respingere a cererii de acordare a dobânzilor(filele x vol. I).

Mai trebuie precizat că după pronunţarea sentinţei atacate în prezentul dosar au fost respinse recursurile formulate de pârâtele Administraţia fiscală pentru Contribuabili Mici şi Mijlocii şi Administraţia Sectorului 1 a Finanţelor Publice şi de chematul în garanţie Ministerul Sănătăţii împotriva sentinţei nr. 2188/09.06.2017 a Curţii de Apel Bucureşti.

În ceea ce priveşte recursul recurentei-pârâte Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, care priveşte fondul pricinii, Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect aplicabilitatea prevederilor Codului de procedură fiscală în ceea ce priveşte procedura de acordare a dobânzilor.

Criticile recurentei-pârâte se referă la obligaţia de restituire a taxei clawback, susţinându-se, în esenţă, faptul că pentru această taxă nu se aplică normele de procedură fiscală, nu există încă reglementată o procedură de restituire şi sumele nu au fost achitate în contul organelor fiscale ci în contul Ministerului Sănătăţii. Or aceste aspecte care ţin de obligaţia de restituire sau de compensare a sumelor plătite cu titlu de taxă clawback au fost analizate în cadrul dosarului nr. x/2016 în care s-a pronunţat sentinţa nr. 2188/09.06.2017 a Curţii de Apel Bucureşti rămasă definitivă prin decizia nr. 3502/14.07.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În cadrul respectivului dosar s-a stabilit definitiv faptul că Administraţia fiscală pentru Contribuabili Mici şi Mijlocii şi Administraţia Sectorului 1 a Finanţelor Publice au obligaţia de a proceda la restituirea/compensarea sumelor plătite de reclamante în baza notificărilor CNAS anulate.

Or, procedura de restituire/compensare nu putea fi realizată decât în condiţiile codului de procedură fiscală şi ale Ordinului nr. 1899/2004 care constituie dreptul comun în materie dat fiind faptul că pârâtele nu şi-au îndeplinit obligaţia impusă de art. 9 alin. (10) din O.U.G. nr. 77/2011 de a elabora o procedură specială de restituire a sumelor achitate cu titlu de taxă clawback. Aplicabilitatea normelor de procedură fiscală în ceea ce priveşte taxa clawback atunci când nu sunt adoptate norme cu caracter derogator decurge din modalitatea de reglementare a acestei taxe. Art. 8 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 prevede că "Pentru neachitarea la termenul prevăzut la art. 5 alin. (8) de către deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, care sunt persoane juridice române, precum şi de către reprezentanţii legali ai deţinătorilor autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, care nu sunt persoane juridice române, a contribuţiei prevăzute la art. 3 se datorează după acest termen dobânzi şi penalităţi de întârziere, conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare."

În acelaşi sens, art. 365 alin. (2) din legea nr. 95/2006 în forma în vigoare la data emiterii notificărilor anulate prevedea că "Pentru neplata la scadenţă a contribuţiilor se calculează şi se datorează accesorii în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare."

Dacă în ceea ce priveşte dobânzile datorate de contribuabil se aplică normele de procedură fiscală nu există niciun argument pentru neaplicarea aceloraşi reglementări şi în ceea ce priveşte procedura de restituire a acestor sume şi dobânzile la care este îndreptăţit contribuabilul în situaţia în care organul fiscal competent să soluţioneze cererea de restituire sau de compensare întârzie în soluţionarea respectivei cereri.

În consecinţă recursul recurentei-pârâte urmează să fie respins ca neîntemeiat, instanţa de fond apreciind în mod corect că în cauză sunt aplicabile normele de procedură fiscală, respectiv codul de procedură fiscală şi Ordinul nr. 1899/2004.

În ceea ce priveşte recursul recurentelor-reclamante, se constată că acestea au criticat considerentele sentinţei în condiţiile în care, prin dispozitivul acesteia pârâta a fost obligată să acorde dobânzi "ce se vor calcula în lumina considerentelor prezentei hotărâri".

Criticile recurentelor se referă la data de la care ar urma să se calculeze dobânzile, instanţa de fond apreciind că acestea urmează să fie calculate de la data expirării termenului de soluţionare a cererilor de restituire, conform art. 182 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 în timp ce recurentele-reclamante apreciază că acestea sunt datorate de la data achitării taxei, conform art. 182 alin. (2) din acelaşi act normativ.

Se susţine faptul că, în realitate, taxa clawback a fost calculată de CNAS, considerentul instanţei de fond potrivit căruia individualizarea taxei s-a realizat prin declaraţia contribuabilului fiind eronat.

Din analiza probatoriului administrat în cauză şi a prevederilor legale aplicabile Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este fondat.

Potrivit art. 182 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 207/2015 "(1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilul/plătitorul are dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 168 alin. (4) sau la art. 77, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalităţile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabilului/plătitorului.

(2) În cazul creanţelor contribuabilului/plătitorului rezultate din anularea unui act administrativ fiscal prin care au fost stabilite obligaţii fiscale de plată şi care au fost stinse anterior anulării, contribuabilul/plătitorul este îndreptăţit la dobândă începând cu ziua în care a operat stingerea creanţei fiscale individualizate în actul administrativ anulat şi până în ziua restituirii sau compensării creanţei contribuabilului/plătitorului rezultate în urma anulării actului administrativ fiscal. Această prevedere nu se aplică în situaţia în care contribuabilul/plătitorul a solicitat acordarea de despăgubiri, în condiţiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în situaţia prevăzută la art. 107 alin. (5)."

Aşadar dobânzile se calculează diferit în funcţie de cauza care a condus la efectuarea unei plăţi nedatorate: dacă este vorba de anulara unui act administrativ fiscal dobânda se calculează de la data plăţii sumelor supuse restituirii iar dacă plata nedatorată nu a fost determinată de emiterea unor astfel de acte nelegale dobânda se calculează din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 168 alin. (4) sau la art. 77.

Instanţa de fond a apreciat în mod greşit că în speţă prin notificările anulate au fost indicate doar elementele în funcţie de care reclamantele şi-au calculat contribuţia datorată, creanţele reprezentând contribuţie clawback fiind individualizate prin declaraţiile pe care reclamantele le-au depus conform art. 3631 Legea 95/2006 astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 104/2009(în vigoare la data emiterii notificărilor de către CNAS ce au fost anulate în mod definitiv şi irevocabil prin sentinţa civilă nr. 1595/14.05.2013).

Instanţa de fond s-a aflat în eroare atât cu privire la normele legale aplicabile cât şi cu privire la conţinutul notificărilor anulate prin sentinţa civilă nr. 1595/14.05.2013.

Art. 3631 din Legea nr. 95/2006 invocat de instanţa de fond prevedea la data emiterii notificărilor anulate următoarele: "(1) Pentru finanţarea unor cheltuieli de sănătate, deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, pentru medicamentele de care beneficiază asiguraţii în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, şi pentru medicamentele de care beneficiază asiguraţii în tratamentul spitalicesc, care realizează încasări din comercializarea în România a medicamentelor respective, participă, după deducerea taxei pe valoarea adăugată, cu o contribuţie trimestrială din valoarea acestor încasări, stabilită în funcţie de volumul vânzărilor, conform grilei privind contribuţia trimestrială datorată pentru veniturile obţinute, prevăzută în anexa nr. 14."

Procedura de stabilire a acestei contribuţii a fost reglementată de "Norma privind organizarea evidenţei pe plătitori, declararea, constatarea şi controlul contribuţiilor prevăzute la art. 3631 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, soluţionarea contestaţiilor şi încasarea contribuţiilor pentru finanţarea unor cheltuieli de sănătate din 15.06.2010" emisă de Ministerul Sănătăţii.

Potrivit art. 5 din această normă "(1) În primele 5 zile ale lunii următoare încheierii unui trimestru, persoanele prevăzute la art. 3 au obligaţia să depună la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, pe suport hârtie şi în format electronic, declaraţiile prevăzute în anexele nr. 2a şi 2b.

(2) Declaraţiile prevăzute la alin. (1) se dau pe propria răspundere, se semnează şi se asumă de către reprezentantul legal al persoanelor prevăzute la art. 3. Depunerea declaraţiei şi completarea tuturor câmpurilor sunt obligatorii. În cazul în care nu există date, se completează cu zero.

(3) Contribuţia datorată se notifică de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate în termen de 15 zile de la data depunerii declaraţiilor şi se comunică persoanelor menţionate la art. 3, potrivit formularului prevăzut în anexa nr. 3."

Aşadar contribuţia se stabilea, potrivit reglementărilor în vigoare la data emiterii notificărilor, prin chiar actele emise de CNAS, declaraţiile depuse de contribuabil având doar menirea de a furniza parte dintre informaţiile necesare stabilirii respectivei contribuţii.

Acest lucru este confirmat şi de conţinutul notificărilor depuse la dosar constatându-se că CNAS nu s-a limitat la furnizarea unor elemente în funcţie de care trebuie calculată respectiva contribuţie ci a procedat în mod concret la calcularea ei chiar dacă în unele notificări aceasta este indicată ca "sumă estimată" în timp ce în altele se vorbeşte în mod explicit de "contribuţia datorată".

Aşadar sumele supuse restituirii au fost achitate de contribuabil în conformitate cu notificările anulate prin sentinţa nr. 1595/14.05.2013 a Curţii de Apel Bucureşti.

În consecinţă este aplicabil art. 182 alin. (2) din legea nr. 207/.2015 privind Codul de procedură fiscală dobânzile urmând să fie calculate de la data plăţii sumelor supuse restituirii.

Faţă de aceste considerente se impune casarea sentinţei şi modificarea considerentelor în sensul menţionat mai sus.

În ceea ce priveşte recursul Ministerului Sănătăţii, Înalta Curte constată că argumentele invocate în susţinerea acestuia sunt străine de natura pricinii, recurentul-chemat în garanţie criticând sentinţa sub aspectul respingerii cererii sale de chemare în garanţie a CNAS în condiţiile în care în dispozitivul sentinţei atacate nu există o astfel de dispoziţie.

Din motivarea recursului rezultă că recurentul-chemat în garanţia are în vedere, de fapt, soluţia pronunţată de Curtea de apel Bucureşti prin sentinţa nr. 2188/09.06.2017 în cadrul căreia a fost analizată, într-adevăr, o astfel de cerere de chemare în garanţie care a fost respinsă, soluţia rămânând definitivă prin respingerea recursului formulat de Ministerul Sănătăţii prin decizia nr. 3502/14.07.2020.

În cadrul prezentului dosar Ministerul Sănătăţii nu a formulat o cerere de chemare în garanţie a CNAS ci o astfel de cerere a fost formulată doar de către pârâta Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii, fiind respinsă ca inadmisibilă prin încheierea de şedinţă din data 06.05.2019 care nu a fost atacată de niciuna dintre părţi.

În aceste condiţii nu se poate proceda la obligarea CNAS la plata către Ministerul Sănătăţii a sumelor pe care acesta, la rândul său, urmează să le achite, tot în calitate de chemat în garanţie către pârâta Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii întrucât o astfel de cerere nu a făcut obiectul judecăţii la instanţa de fond.

5. Temeiul de drept al soluţiei

Faţă de toate aceste considerente, în baza art. 496 şi 497 din C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursurile formulate de recurenta-pârâtă şi de recurentul-chemat în garanţie, va admite recursul recurentelor-reclamante şi va casa în parte sentinţa şi va dispune ca dobânda datorată reclamantelor să fie calculată, în conformitate cu prevederile art. 182 alin. (2) din legea nr. 207/2015, de la data plăţii sumelor supuse restituirii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de chematul în garanţie Ministerul Sănătăţii şi de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti în reprezentarea Administraţiei Fiscale pentru Contribuabili Mijlocii împotriva sentinţei civile nr. 2129 din 28 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Admite recursurile formulat de reclamantele A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 2129 din 28 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa atacată şi, în rejudecare, modifică considerentele sentinţei în sensul că dobânda datorată reclamantelor urmează să fie calculată în conformitate cu prevederile art. 182 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 de la data plăţii sumelor supuse restituirii.

Menţine în rest dispoziţiile sentinţei atacate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 6 mai 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.