Judicial disciplinary complaint dismissal; violation of contradictoriness in merging related administrative cases without adversarial ruling on relatedness and pending litigation

Şedinţa publică din data de 22 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 22.11.2018 sub nr. x/2018, reclamantul Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice şi Izotopice - ICSI Rm. Vîlcea ("ICSI"), în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară, A., B. a formulat contestaţie împotriva Rezoluţiei inspectorului din data de 15.10.2018 pronunţata in dosarul nr. x/2018, prin care a solicitat: admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei inspectorului judiciar şi trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare privind pe d-nele jud. A. şi jud. B. pentru săvârşirea abaterilor disciplinare reglementate de art. 99 lit. t) (tezele I şi II), s şi ş din Legea nr. 303/2004.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin încheierea din 03.04.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal în dosarul x/2019, în temeiul art. 107 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti aprobat prin H.C.S.M. nr. 1375/2015, s-a trimis cauza privind contestaţia formulată de contestatorul Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii şi Izotopice- ICSI Rm. Vâlcea împotriva Rezoluţiei din 20.12.2018 dispuse de intimata Inspecţia Judiciară în lucrarea nr. x/2018, în contradictoriu şi cu intimaţii A. şi B. la Completul 40F, ca fiind completul iniţial învestit.

Prin încheierea din 10.04.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII – a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, cauza a rămas în pronunţare, pronunţarea amânându-se la data de 24.04.2019.

Prin sentinţa civilă nr. 1613 din 24 aprilie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII – a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererile ca neîntemeiate privind pe reclamantul INSTITUTUL NATIONAL DE CERCETARE - DEZVOLTARE PENTRU TEHNOLOGII CRIOGENE SI IZOTOPICE - ICSI RM. VÂLCEA, în contradictoriu cu pârâţii INSPECTIA JUDICIARA, A., B..

3. Calea de atac exercitată în cauză

În cauză a declarat recurs reclamantul Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice şi Izotopice - Rm. Vâlcea împotriva încheierii din data de 03.04.2019 din dosarul nr. x/2019 şi împotriva încheierii din 10.04.2019 şi a sentinţei nr. 1613/24.04.2019 pronunţate în dosarul nr. x/2018.

Recurentul-reclamant a solicitat casarea încheierii din 03.04.2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2019, încheierii din 10.04.2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2018 şi a sentinţei civile nr. 1613/2019 din 24.04.2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2018,

- trimiterea cauzei spre o nouă judecată Curţii de Apel Bucureşti, pentru a se rejudeca pe fond plângerile formulate, în sensul:

- desfiinţării rezoluţiei Inspecţiei Judiciare din 15.10.2018 şi al trimiterii dosarului Inspecţiei Judiciare pentru continuarea procedurii disciplinare privind pe d-nele judecătoare A. şi B. pentru săvârşirea abaterilor disciplinare reglementate de art. 99 lit. t) (tezele I şi II), s şi ş din Legea nr. 303/2004,

- desfiinţării rezoluţiei Inspectorului şef din 20.12.2018 în lucrarea 8619/IJ/2018 şi al trimiterii cauzei pentru completarea cercetărilor în plângerea petentului prin care s-a solicitat sancţionarea disciplinara a jud. A. şi jud. B. pentru săvârşirea abaterilor disciplinare reglementate de art. 99 lit. t) (tezele I şi II), s şi ş din Legea nr. 303/2004.

În ceea ce priveşte situaţia de fapt recurentul-reclamant arată că la data de 28.08.2018 s-a înregistrat de către Inspecţia Judiciară- Direcţia de inspecţie juridică pentru judecători plângerea disciplinară formulată de petent împotriva judecătoarelor din dosarul nr. x/2014 al Curţii de Apel Piteşti A. şi B., în considerarea indiciilor temeinice ale săvârşirii unor abateri disciplinare rezultate din modalitatea in care acestea au pronunţat si motivat decizia 250/25.01.2018 şi a vătămării sale grave prin faptele celor două judecătoare. În esenţă plângerea a vizat faptele de mai jos:

Doamnele judecătoare s-au pronunţat cu încălcarea principiului disponibilităţii procesului civil, contrar conţinutului cererii de apel cu care au fost investite şi fără punerea în discuţia prealabilă a ICSI a unui motiv de apel care nu fusese invocat de C.. Este vorba despre pretinsul motiv de apel prin care s-ar fi criticat încălcarea dispoziţiilor art. 249 alin. (2) din Codul muncii - pretinsa sancţionare de două ori pentru aceeaşi faptă.

Distinct de acest impediment de ordin procedural de a analiza o astfel de pretinsă critică abaterea disciplinară sesizată a fost justificată si de o flagranta deformare a realităţii faptice si juridice a dosarului sub aspectul ca soluţia dată de cele două doamne judecătoare are la bază reţinerea - contrar evidenţelor cauzei - că ar fi existat o pretinsă identitate a faptelor sancţionate prin cele două decizii de sancţionare disciplinară ce au făcut obiectul contestaţiilor din cele două dosare reunite (Decizia nr. 43/08.07.2014 - dos, nr. x/2014 şi Decizia nr. 52/14.08.2014 - dos, nr. x/20141) aspect de natură a conduce la nulitatea deciziei de concediere.

Un alt motiv al plângerii a vizat faptul că doamnele judecătoare au pronunţat intenţionat o soluţie flagrant nelegală, reţinând ca motiv de nulitate a deciziei de sancţionare o pretinsă neconvocare la cercetarea disciplinară a angajatului. Au ignorat astfel o probă esenţială existentă în dosarul cauzei şi semnalată de judecătorul care a formulat opinie separată - dl. Ion Rebeca, şeful secţiei civile a Curţii de Apel Piteşti:

O altă faptă de natură disciplinară sesizată a fost si aceea ca doamnele judecătoare au ignorat intenţionat şi actul (procesul-verbal) care constata finalizarea celei de-a doua proceduri de cercetare disciplinară şi de la care se calcula termenul de 30 zile prevăzut de art. 252 alin. (1) Codul muncii, astfel cum a fost interpretat şi în decizia RIL 16/2012, pentru emiterea deciziei de concediere.

În data de 15 octombrie 2018, Inspecţia Judiciară a clasat prin rezoluţia sa plângerea disciplinară reţinând în esenţă că faptele reclamate nu pot face obiectul analizei din perspectiva abaterilor disciplinare reglementate de Legea nr. 317/2004.

În temeiul art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 (forma în vigoare la data comunicării rezoluţiei de clasare) petentul a formulat împotriva rezoluţiei de clasare din 15.10.2018, atât plângere prealabilă adresată inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare, cât şi acţiune în contencios adresată Curţii de Apel Bucureşti.

La data de 22.11.2018 acţiunea în contencios formulată împotriva Rezoluţiei din 15.10.2018 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, formându-se dosarul nr. x/2018.

Prin rezoluţia din data de 20.12.2018. comunicată prin poştă la data de 07.01.2019, s-a respins plângerea prealabilă formulată împotriva rezoluţiei de clasare din 15.10.2018 în dosarul nr. x J/275 8/DIJ/2018 al Inspecţiei Judiciare.

La data de 25.01.2019 s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti acţiunea în contencios formulată împotriva Rezoluţiei din 20.12.2018, formându-se dosarul nr. x/2019.

La data de 03.04.2019. prin încheierea din Camera de Consiliu, fără citarea părţilor, pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Bucureşti s-a trimis cauza privind contestaţia împotriva Rezoluţiei din 20.12.2018 completului 40F (dosar x/2018).

La data de 10.04.2019 completul 40F (dosar x/2018) reţine că s-a ataşat dosarul conexat.

La data de 24.04.2019 completul 40F (dosar x/2018) a respins cele 2 contestaţii formulate împotriva celor 2 Rezoluţii.

În raport de această situaţie de fapt recuretul-reclamant a formulat mai multe critici cu privire la hotărârile atacate, după cum urmează:

În ceea ce priveşte nelegalitatea încheierii din 03.04.2019 pronunţate de Curtea de apel Bucureşti în dosarul nr. x/2019, în cameră de consiliu, a încheierii din 10.04.2019, pronunţate de Curtea de apel Bucureşti în dosarul nr. x/2018 şi a hotărârii nr. 1613/2019 pronunţate în dosarul nr. x/2019 este invocat motivul de casare prevăzut de disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În opinia recurentului-reclamant, odată formulată întâmpinare în cauză, instanţa nu se mai putea prevala de dispoziţiile Regulamentului (care reglementau de altfel trimiterea ulterior înregistrării, ci era obligată să comunice întâmpinarea pentru asigurarea dreptului la un proces echitabil, să citeze părţile şi să pună în discuţie în temeiul art. 139 alin. (2) C. proc. civ. şi să se pronunţe prin încheiere asupra excepţiei conexităţii în vederea respectării principiului contradictorialităţii. Respectarea normelor procedurale se impunea în considerarea a 2 motive: faptul că acţiunea nu era identică total cu cea de pe rolul completului 40 F, ci avea şi un petit distinct de o importanţă majoră pentru soluţionarea cauzei şi prin întâmpinarea intimatei-pârâte se invocau aspecte pe care partea nu le-a putut combate în absenţa comunicării acesteia.

Se susţine că au fost încălcate prevederile art. 138 şi 139 din C. proc. civ.

Analizând normele care reglementează instituţia conexităţii unor cauze şi dispoziţiile art. 107 din R.O.I., şi dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.-procedura de soluţionare excepţii- se constată că, în totală contradicţie ordinea procedurală firească, dosarele s-au "considerat conexate" în absenţa unei pronunţări directe şi a unei încheieri de admitere a excepţiei de conexitate. Nefiind citaţi decât pentru dosar nr. x/2018, recurentul-reclamant nu a avut cunoştinţă de faptul că în cadrul acestei cauze s-a reunit şi cealaltă cauză, transmisă nelegal doar administrativ .

În vederea respectării dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, din prisma principiului contradictorialităţii şi al accesului efectiv la instanţă, recurentului trebuia să i se dea posibilitatea:

a) să invoce excepţia conexităţii şi a unei litispendenţe parţiale în faţa Completului din dosarul x/2019 şi

b) să îşi exprime concluziile cu privire la excepţia conexităţii.

Nelegalităţile de ordin procedural mai sus descrise ar fi condus la vătămarea Recurentului, întrucât, în acest hăţiş procedural şi desconsiderare a modalităţii de analiză a excepţiei conexităţii printr-o încheiere ce trebuia comunicată părţilor, instanţa de fond a ajuns sa se pronunţe ca si cum ar fi existat o identitate totală între cele 2 acţiuni, deşi nu a constatat şi analizat litispendenţa şi a omis astfel să analizeze o critică de esenţă a Rezoluţiei din 20.12.2018, ce viza nelegalitatea comisă de Inspectorul şef în analiza plângerii prealabile, hotărârea fiind nulă sub acest aspect pentru nemotivare

În ceea ce priveşte nelegalitatea sentinţei nr. 1613/2019 este invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Recurentul-reclamant susţine că prin hotărârea atacată nu se analizează deloc criticile aduse Rezoluţiei din 20.12.2018 ce vizau netemeinicia şi nelegalitatea refuzului cercetării pe fond a aspectelor învederate prin plângerea prealabilă de către Inspectorul şef. In considerentele hotărârii nu se regăsesc niciun motiv al respingerii analizei acestor critici menţionate la pct. II. 2 din acţiunea înregistrată în dosarul nr. x/2019.

În ceea ce priveşte nelegalitatea sentinţei nr. 1613/2019 sunt invocate, de asemenea, motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. recurentul-reclamant apreciind că soluţia instanţei de fond cu privire la cele două acţiuni conexate nu a fost motivată şi, de asemenea, este dată cu încălcarea normelor de drept material.

Se afirmă că în analizarea celor 2 acţiuni conexate, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că în cauză nu ar fi fost încălcat principiul disponibilităţii.

Instanţa de fond ar fi interpretat şi aplicat în mod greşit prevederile art. 99 lit. s) din Legea nr. 303/2014, considerând în mod eronat că nu ar fi fost întrunite elementele constitutive ale faptei descrise de această normă. Se invocă totodată incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., întrucât această analiză nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Recurentul-reclamant mai arată că instanţa de fond nu analizează motivul de nulitate referitor la rezoluţia de clasare atacată, pe aspectele pentru care petentul consideră incident art. 99 lit. s) din Legea nr. 303/2004.

Instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod greşit prevederile art. 99 lit. ş) din Legea nr. 303/2014, considerând în mod eronat că nu ar fi fost întrunite elementele constitutive ale faptei descrise de această normă. Şi în acest caz se invocă şi motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., întrucât această analiză nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod greşit prevederile art. 99 Iit t) din Legea nr. 303/2014, considerând în mod eronat că nu ar fi fost întrunite elementele constitutive ale faptei descrise de aceasta normă.

Nelegalitatea hotărârii atacate rezidă şi din lipsa motivării privind analiza laturii subiective a abaterilor disciplinare reclamate.

În esenţă recurentul-reclamant afirmă că instanţa de fond nu a analizat faptul că inclusiv condiţiile pentru existenţa gravei neglijenţe sunt întrunite în prezenta cauză, astfel:

a. nesocotirea normelor de drept material şi procesual are caracter grav, cele două judecătoare încălcând flagrant îndatoririle lor profesionale, fapt ce a avut consecinţe însemnate asupra înfăptuirii actului de justiţie;

b. nesocotirea normelor este neîndoielnică, fiind fără dubiu că cele două judecătoare nu au luat în seamă probe evidente existente la dosar, esenţiale in aplicarea prevederilor legale pretins încălcate la emiterea deciziei anulate, astfel încălcându-şi obligaţiile legale prezentate în plângerea disciplinară;

c. nesocotirea normelor nu este scuzabilă. Caracterul nescuzabil al încălcării se impune a fi constatat cu atât mai mult cu cât termenul de comparaţie pentru aprecierea existenţei abaterii disciplinare nu este un "magistrat diligent" la nivelul abstract, ci este chiar colegul de complet al celor două judecătoare care, spre deosebire de jud. A. şi jud. B., nu a ignorat nici existenţa, nici valoarea probelor de la dosar si le-a evidenţiat in motivare făcând proba pozitiva a motivaţiei soluţiei sale.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul reclamant a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimată prin întâmpinare.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând probele administrate în cauză Înalta Curte constată că recursul este fondat doar în privinţa încheierii din 10.04.2019 şi a sentinţei nr. 1613/24.04.2019 pronunţate în dosarul nr. x/2018.

Se constată, astfel, că recurentul- reclamant a învestit Curtea de apel Bucureşti cu o primă acţiune înregistrată la data de 22.11.2018 sub nr. x/2018 formulată împotriva rezoluţiei de clasare din 15.10.2018 din dosarul Inspecţiei Judiciare nr. x/2018.

Ulterior, la data de 25.01.2019 a fost înregistrată pe rolul aceleiaşi instanţe sub nr. x/2019 o nouă acţiune, formulată împotriva rezoluţiei inspectorului şef din data de 20.12.2018 prin care fusese respinsă contestaţia administrativă formulată împotriva rezoluţiei menţionate mai sus.

Prin încheierea din data de 03.04.2019 dată în camera de consiliu în cadrul procedurii de regularizare, completul învestit cu cea de a doua acţiune a trimis dosarul la completul învestit cu prima cerere, invocând prevederile art. 107 din hotărârea CSM nr. 1375/2015.

Această soluţie este legală şi temeinică.

Într-adevăr, potrivit art. 107 din hotărârea CSM nr. 1375/2015 "Dacă ulterior înregistrării unei cereri se constată că la instanţă s-a depus cel puţin o cerere formulată de aceleaşi părţi, chiar împreună cu altele, având unul dintre obiectele iniţiale, toate cererile vor fi repartizate primului complet învestit dacă cererile nu au fost soluţionate încă"

În raport de aceste prevederi legale completul învestit cu acţiunea din dosarul nr. x/2019 a reţinut în mod corect faptul că, în condiţiile în care în ambele acţiuni se punea problema legalităţii rezoluţiei de clasare din 15.10.2018 din dosarul Inspecţiei Judiciare nr. x/2018 ambele cereri trebuie judecate de acelaşi complet respectiv de completul învestit iniţial cu acţiunea din dosarul nr. x/2018.

Fiind vorba de o chestiune administrativă, care ţinea de legala învestire a completului de judecată, în mod corect aceasta a fost soluţionată în cadrul procedurii de regularizare a cererii, de îndată ce completul învestit cu acţiunea din dosarul nr. x/2019 a sesizat neregularitatea.

Recurentul-reclamant susţine că după formularea întâmpinării prin care au fost invocate excepţiile de litispendenţă şi conexitate instanţa nu mai putea să se desesizeze printr-o încheiere dată în camera de consiliu ci trebuia să acorde termen în şedinţă publică pentru discutarea celor două excepţii în contradictoriu.

Aceste susţineri sunt neîntemeiate.

În cauză instanţa nu s-a pronunţat cu privire la litispendenţă sau conexitate ci a constatat că dosarul i-a fost repartizat în mod nelegal în raport cu prevederile Regulamentului de organizare al instanţelor întrucât de la început dosarul ar fi trebuit să fie repartizat completului pe rolul căruia era înregistrat şi dosarul nr. x/2018.

Chiar dacă există unele premise comune, art. 107 din hotărârea CSM nr. 1375/2015 nu reglementează problema litispendenţei sau conexităţii a două dosare ci problema repartizării, în anumite circumstanţe particulare, a unui dosar la un complet de judecată. Obligaţia de repartizare la acelaşi complet a tuturor cererilor între care există o unitate (cel puţin parţială) în ceea ce priveşte obiectul şi părţile subzistă independent de întrunirea sau neîntrunirea tuturor condiţiilor pentru reunirea dosarelor.

În concluzie, completul învestit iniţial cu soluţionarea dosarului nr. x/2019 nu putea să se pronunţe pe excepţia de conexitate sau litispendenţă întrucât nu fusese desemnat în mod legal ci a procedat în mod corect scoţând cauza de pe rolul său şi trimiţând dosarul la completul căruia ar fi trebuit să îi fie repartizat încă de la început, în raport cu prevederile art. 107 din hotărârea CSM nr. 1375/2015.

Acest din urmă complet era singurul în drept să se pronunţe cu privire la necesitatea reunirii cauzelor.

Or, în ceea ce priveşte acest din urmă complet, se observă că prin încheierea de şedinţă din data de 10.04.2019 din dosarul nr. x/2018 s-a apreciat în mod greşit, cu referire la dosarul nr. x/2019 că "s-a ataşat dosarul conexat".

Aşa cum am precizat mai sus, prin încheierea din data de 03.04.2019 dată în dosarul nr. x/2019 completul de judecată a constatat doar că repartizarea dosarului s-a făcut în mod nelegal şi a trimis dosarul la completul învestit cu cererea din dosarul nr. x/2018 fără, însă, a se pronunţa cu privire la reunirea cauzelor.

Sarcina de a se pronunţa cu privire la litispendenţă sau conexitate revenea completului la care încă de la început ar fi trebuit să se repartizeze ambele cereri, acesta având obligaţia să soluţioneze excepţiile invocate de intimata-pârâtă prin întâmpinare în condiţii de contradictorialitate.

Neprocedând în acest mod şi apreciind că cele două cauze au fost reunite deja instanţa de fond a încălcat principiul contradictorialităţii, reglementat de art. 14 din C. proc. civ. şi dreptul la apărare al reclamantului reglementat de art. 13 din acelaşi act normativ întrucât recurentul-reclamant, pe de o parte, nu a avut posibilitatea să îşi exprime punctul de vedere cu privire la excepţia de conexitate sau cea de litispendenţă şi, pe de altă parte, nu a fost în niciun mod încunoştinţat cu privire la faptul că în cadrul dosarului x/2018 urmează să se soluţioneze şi acţiunea înregistrată iniţial sub nr. x/2019.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În raport de aceste considerente, constatând că este întrunit cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. în privinţa încheierii din 10.04.2019 şi a sentinţei nr. 1613/24.04.2019 pronunţate în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul şi va casa cele două hotărâri, trimiţând cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecare.

Totodată va fi respins recursul formulat împotriva încheierii din 03.04.2019 pronunţate în dosarul nr. x/2019 ca nefondat, în privinţa acestei hotărâri nefiind identificate motive de casare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Criogene si Izotopice-ICSI Râmnicu Vâlcea împotriva încheierii din 03.04.2019 pronunţată în dosarul x/2019 ca nefondat .

Admite recursul formulat de reclamantul Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Criogene si Izotopice-ICSI Râmnicu Vâlcea împotriva încheierii din 10.04.2019 şi a sentinţei civile nr. 1613 din 24 aprilie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII – a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018.

Casează încheierea şi sentinţa recurate şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 aprilie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.