Valuation of public property use for ATM facilities and validity of program acquisition payments via authorized representatives in financial audit disputes

Şedinţa publică din data de 20 aprilie 2021

Asupra cauzei de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 1.02.2018, reclamanta Societatea Română de Televiziune, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, anularea încheierii nr. 1 din 16.01.2018 emisă de Departamentul XI al Curţii de Conturi a României (CCR), înregistrată sub nr. x/16.01.2018 prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 11/30.10.2017 emisă de Departamentul XI al CCR, înregistrată sub nr. x/23.11.2017 pentru remedierea abaterilor consemnate în procesul-verbal de constatare nr. x/17.07.2017 emis de CCR, Anexă la Raportul de audit financiar, încheiat ca urmare a misiunii de "audit financiar asupra contului de executie a bugetului de stat pe anul 2016", efectuata la Societatea Romana de Televiziune, în ceea ce priveşte: a) constatările nr. 9, nr. 10 şi 11 consemnate in Procesul-verbal de contestare; b) măsurile de la punctele I.9, II.1, II.2, II.3 dispuse prin Decizia nr. 11/30.10.2017; anularea Deciziei nr. 11/30.10.2017 emisă de CCR pentru înlăturarea deficienţelor constatate şi consemnate în Procesul-verbal de Constatare în ceea ce priveşte măsurile dispuse la punctele I.9, II.1, II.2, II.3; în subsidiar, obligarea CCR la stabilirea unor termene rezonabile şi mai îndelungate în vederea aducerii la îndeplinire a remediilor propuse în cuprinsul încheierii nr. 1 din 16.01.2018 şi al Deciziei nr. 11/30.10.2017.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3356 din data de 16 iulie 2018, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta Societatea Română de Televiziune, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.

A anulat în parte procesul-verbal de constatare nr. x/17.07.2017, emis de Curtea de Conturi a României, în ceea ce priveşte constatarea nr. 9 şi constatarea nr. 10, aceasta din urmă în ceea ce priveşte aprecierea că plata nu este efectuată legal şi în ceea ce priveşte aprecierea referitoare la sursa finanţării achiziţionării programului.

A anulat în parte Decizia nr. 11/2017 emisă de Curtea de Conturi a României, în ceea ce priveşte măsura nr. I.9 şi II.1, precum şi măsura II.2, acesta din urmă în ceea ce priveşte aprecierea că plăţile au fost efectuată către o altă societate şi recuperarea prejudiciului din această cauză.

A anulat în parte încheierea nr. 1/2018, emisă de Curtea de Conturi a României, în ceea ce priveşte cele dispune anterior.

A respins în rest cererea de chemare în judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 3356 din data de 16 iulie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs reclamanta Societatea Română de Televiziune şi pârâta Curtea de Conturi a României.

A. Prin cererea de recurs reclamanta Societatea Română de Televiziune a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate şi în urma rejudecării să se admită în integralitate cererea sa de chemare în judecată.

În susţinerea cererii de recurs, reclamanta a susţinut următoarele critici:

Aceasta apreciază că instanţa a pronunţat hotărârea cu aplicarea greşită a legii, dând o interpretare greşită textului de lege corespunzător situaţiei de fapt.

În acest sens, solicită instanţei de recurs să ia act că prin prezenta contestă măsura dispusă prin Decizia nr. 11/2017 la pct. 11 – II.3 din Decizie, respectiv măsura II.3 din Incheiere, abatere constatată la pct. 5, sub-punctul 5.5.9 din Raportul de audit financiar, respectiv la pct. II Constatarea nr. 11 din Procesul - Verbal de constatare, sub aspetul realităţii, veridicităţii, termenului de realizare şi condiţiilor de punere în executare. Faţă de această poziţie recurenta-reclamantă susţine că:

Astfel cum a fost consemnat şi în Raportul de audit, prin adresa nr. x/11.07.2017, SRTv a informat auditorii publici externi cu privire la faptul că urmare a recomandărilor CCR s-au formulat informări către A., B. şi Sindicatul pentru Uniunea Salariaţilor din SRTv (SPUS), sindicatul reprezentativ din cadrul SRTv prin care a fost comunicată necesitatea organizării unor licitaţii pentru atribuirea spaţiilor din domeniul public al statului aflate în administrarea SRTv.

Trebuie avut în vedere, însă, faptul că ATM-urile în discuţie aparţin unor instituţii bancare partenere ale SRTv, care au oferit SRTv diverse facilităţi în cadrul contractelor bancare încheiate.

Mai mult, amplasarea respectivelor unităţi în sediul SRTv reprezintă o facilitate acordată salariaţilor, şi nu instituţiilor bancare, utilizarea lor fiind "cu circuit închis" accesibilă numai angajaţilor SRTV care au conturi de salarii la băncile titulare. Această situaţie este cu totul diferită de cea a amplasării ATM-urilor în spaţii deschise: străzi, magazine, mall-uri sau chiar instituţii unde accesul persoanelor este liber permis. In sediul SRTv accesul se face doar pe bază de cartelă de acces, ca atare utilizarea respectivelor ATMuri - ale instituţiilor bancare cu care SRTv colaborează - se poate face doar de către angajaţii SRTv.

În ceea ce priveşte spaţiul utilizat de Sindicatul reprezentativ al SRTv, apreciază că trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora "Organizaţiile sindicale reprezentative, în condiţiile legii, pot negocia prin contractul colectiv de muncă ia nivel de unitate punerea la dispoziţie a spaţiilor si facilitaţilor, necesare. desfăşurării activităţii sindicale.", în CCM-urile în vigoare în perioada anterioară fiind stipulate dispoziţii în acest sens: "Angajatul asigură sindicatului reprezentativ, pe bază de protocol/convenţie, spaţiu pentru sediu şi pentru alte activităţi în conformitate cu Legea nr. 62/2011 (...)" - art. 176 din CCM din SRTv 2012-2013.

Iar, potrivit dispoziţiilor art. 25 lit. d) din acelaşi act normativ, organizaţiile sindicale, în realizarea activităţii lor, pot "să înfiinţeze şi să administreze, în condiţiile legii, în interesul membrilor săi, unităţi sociale, de cultură. învăţământ şi cercetare în domeniul activităţii sindicale, societăţi comerciale, de asigurări, precum şi bancă proprie;". Prin urmare, activitatea comercială desfăşurată de organizaţia sindicală în interesul membrilor săi face parte/este inclusă în activitatea sindicală.

În subsidiar, considerăă nelegală şi obiectează cu privire la modalitatea de calcul al prejudiciului, având în vedere că în conformitate cu Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comitetului Director al SRTv, elaborat în temeiul legii speciale privind organizarea şi funcţionare a SRTv, Legea nr. 41/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, acest organism de conducere are atributul de a aproba "baremuri de preţuri minimale sau maximale utilizate în activitatea comercială a SRTv pentru (...) c) valorificarea infrastructurii SRTv (echipamente, clădiri, materii prime)" (Cap. II pct. 12.7).

Prin urmare, eventualele tarife nu pot fi stabilite prin similitudine cu cele practicate de alte instituţii.

În drept, recurenta-reclamantă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

B. Recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României a declarat recurs prin care a solicitat, admiterea recursului, casrea în parte a sentinţei recurate şi în rejudecare să se respingă în tot cererea de chemare în judecată a reclamantei.

În susţinerea cererii de recurs, recurenta-pârâtă a invocat următoarele critici:

În opinia sa, soluţia de admitere în parte a cererii de chemare în judecată este nelegală întrucât instanţa de fond nu a analizat legalitatea actelor atacate în raport de dispoziţiile actelor normative în baza cărora au fost emise, respectiv art. 1, art. 2, art. 21 - 24, art. 33 alin. (3) şi art. 43 lit. c) din Legea nr. 94/1992, republicată, coroborate cu pct. 174 - 228, pct. 250 -366 din RODAS.

Astfel, în baza Programului de activitate aprobat pe anul 2017 de către Plenul Curţii de Conturi, pârâta a efectuat misiunea de audit la SRTv, fiind încheiat Raportul de audit financiar cu respectarea prevederilor pct. 339 - 340 din RODAS. Auditorii publici externi delegaţi să: efectueze acţiunea au consemnat în procesul-verbal de constatare, anexă la Raport, abateri de la legalitate şi regularitate, indicând actele normative încălcate (redând în citat articolul, litera şi conţinutul acestuia).

În concluzie, actele atacate au fost emise cu respectarea prevederilor legale incidente în cauză şi a normelor proprii, adoptate pe baza standardelor de audit internaţionale general acceptate, în raport de documentaţia, pusă la dispoziţie de SRTv.

Cu privire la soluţia de anulare a măsurilor dispuse la pct. I.9 şi pct. II.l din Decizia nr. 11/2017 şi în parte a încheierii nr. 1/2018, în opinia sa, recurenta-pârâtă apreciază că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 33 alin. (3) şi art. 43 lit. c) din Legea nr. 94/1992, republicata şi cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 41/1994, art. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.

Abaterile constatate vizau plata cesiunii unor drepturi de autor către societatea Filiala SRTv S.R.L. Chişinău din Republica Moldova, în valoare de 1.150 RON, pentru, un proiect de scenariu pentru prezentarea evenimentului Gala Premiior TVR Moldova 2016 în condiţiile în care salariatul SRTv care a încasat această sumă, s-a aflat în deplasare în interesul serviciului în scopul realizării şi prezentării emisiunii menţionate.

Instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că, reprezentanţii SRTv au confirmat constatările Curţii de Conturi, afirmând că "La finalul anului 2017, administratorul filialei, domnul C., în nume personal, a plătit suma de 1150,00 RON, această fiind înregistrată în casieria Filialei SRTv S.R.L. Chişinău prin Dispoziţia de încasare tir. 7/5.12.2017. Filiala SRTv S.R.L Chişinău a returnat această suniă către SRTv prin Ordinul de plată nr. x/20.12.2017, SRTv a virat această sumă către bugetul de stat."

Abaterile au fost constatate în raport de dispoziţiile art. 4 alin. (2) lit. a) şi art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, coroborate cu art. 12 alin. (2) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În raport de cele anterior expuse apreciază recurenta că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că "Motivul dispunerii acestei măsuri (măsura nr. II.1. n.n.) constă în faptul că numitei D. i s-au achitat cheltuielile de deplasare în vederea prezentării acestui eveniment, de unde a reţinut pârâta că aceste servicii au fost prestate în considerarea calităţii de angajat al SRTV"; întrucât măsura de la pct. II.l. din decizie a fost dispusă având în vedere relaţia de munca dintre SRTv şi doamna D., respectiv sarcinile/atribuţiile din fişa postului, precum şi solicitarea Departamentului TVR internaţional de realizare a scenariului.

Echipa de audit a analizat întreaga activitate a angajatului D. prin prisma raporturilor de muncă pe care aceasta la are SRTv, iar activităţile sale au fost realizate în baza contractului de muncă, nefiind logică plata unor sume de bani în baza contractului de drepturi de autor.

Recurenta critică pentru nelegalitate hotărârea recurată, privind soluţia de anulare a măsurilor dispuse la pct. II.2 din Decizia nr. 11/2017, aşa cum au fost menţinute prin încheierea nr. 1/2018, pentru următoarele considerente:

Abaterile constatate vizau plăţile efectuate de către intimata-reclamantă pentru producerea şi achiziţia programului "Destine ca-n: filme între Prut şi Nistru", dat fiind faptul că în urma verificărilor efectuatei echipa de audit a constatat următoarele:

- SRTv dispunea de personal şi dotările tehnice necesare realizării programului;

- deşi a fost o achiziţie.la cheie, salariaţi ai SRTv au participat la realizarea programului;

- anterior, programul "Destineca-n filme" a fost realizat în coproducţie;

- programele "Destine ca-n filme" şi "Destine ca-n filme între Prut şi Nistru" au acelaşi prezentator, iar ediţiile recepţionate, în cadrul contractului nr. x/13.12.2016 au acelaşi titlu cu alt program difuzat pe alt post al SRTv.

Abaterile au fost reţinute în raport de dispoziţiile art. 11, art. 12 alin. (1)-(2), art. 13 alin. (6), art. 17 lit. d) din Legea nr. 41/1994 cu modificările şi completările ulterioare, fiind încălcate atribuţiile Comitetului Director al SRTv stabilite la pct. 4 lit. d) şi i) din ROF al SRTv, precum şi dispoziţiile pct. l, 2, 3, 6 şi 7 din V.3 "Personalul de specialitate" al ROF, coroborate cu art. 3, art. 4 alin. (2) lit. a), art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 şi dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare.

În mod greşit instanţa de fond a reţinut apărările formulate de către reclamantă deşi acestea nu înlăturau neconcordanţele constatate privind data încheierii contractelor, data la care au fost predate ediţiile de program şi momentul la care aceste ediţii de program au fost realizate.

În drept, recurenta-pârâtă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

4. Apărările intimatului-pârât

Intimata-pârâtă Societatea Română de Televiziune a depus întâmpinare, înregistrată la dosarul cauzei la data de 22.11.2018, prin care şi-a exprimat poziţia procesuală în raport cu argumentele prezentate de recurenta-pârâză şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 07.01.2019 s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de la data de 26.10.2021, iar ulterior prin încheierea din 17 aprilie 2019 s-a preschimbat din oficiu termenul de judecată la data de 30 martie 2021.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate de părţi, Înalta Curte constată că ambele recursuri, declarate de Societatea Română de Televiziune şi de pârâta Curtea de Conturi a României sunt nefondate, având în vedere următoarele considerente:

Înalta Curte, cu privire la situaţia de fapt reţine că prin procesul-verbal de constatare nr. x/17.07.2017, emis de Curtea de Conturi, s-a constat că:

- plata cesiunii unor drepturi de autor de către societatea Filiala SRTv Chişinău din Republica Moldova, în valoare de 1150 RON, pentru un proiect de scenariu pentru prezentarea evenimentului Gala Premiilor TVR Moldova 2016, în condiţiile în care salariatul SRTv care a încasat această sumă s-a aflat în deplasare în interesul serviciului în scopul realizării şi prezentării emisiunii menţionate (constatarea nr. 9);

- plata de către SRTV cu OP nr. x/23.12.2016 suma de 144 000 RON către S.C. E. S.R.L. reprezentând contravaloarea facturii nr. x/14.12.2016, factura emisă de S.C. E. S.R.L. pentru "cesiune drepturi de difuzare conform contractului cadru nr. SRTv x/13.12.2016, TVR MOLDOVA DESTINE CA-N FILME, 8 episoade x 52 minute, în condiţiile în care conform contractului, S.C. F. S.R.L. era titular de contract. Cu privire la această abatere s-a reţinut că, deşi obiectul contractului îl constituie achiziţionarea licenţei pentru programul de televiziune cu titlu de lucru DESTINE CA-N FILME ÎNTRE PRUT ŞI NISTRU, adică la o achiziţie la cheie, din crawlul final al fiecărui episod s-a constatat că la realizarea programului au participat şi salariaţi ai SRTV. Nici un episod dintre cele opt difuzate nu a purtat denumirea de "DESTINE CA-N FILME ÎNTRE PRUT ŞI NISTRU", respectiv toate cele opt episoade poartă denumirea de "DESTINE CA-N FILME" (constatarea nr. 10).

- s-a mai constatat şi că SRTV a pus la dispoziţia unor terţi spaţii aparţinând domeniului public al statului aflate în administrarea sa, fără documente legale şi fără a fi stabilită şi încasată chiria-redevenţa aferentă conform legii, cu consecinţa prejudicierii bugetului de stat cu suma de 88 053 RON estimată de echipa de audit.

- s-a mai reţinut în procesul-verbal că, SRTv nu a calculat, înregistrat, facturat şi încasat contravaloarea utilităţilor consumate, prejudiciind astfel bugetul SRTv.

Înalta Curte în ceea ce priveşte criticile dezvoltate de recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României faţă de analiza instanţei de fond a constatărilor nr. 9 din procesul-verbal şi a masurilor I.9. şi II.1. din Decizia nr. 11/30.10.2017, apreciază că acestea sunt nefondate. Reanalizând fişa postului numitei D., constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect că această persoană, în calitate de producător TV, răspunde de realizarea la timp a obiectivelor, sarcinilor, competenţelor şi responsabilităţilor prevăzute în fişa postului sau solicitate de şeful ierarhic, la standardele calitative cerute de SRTv şi de şeful ierarhic superior, totodată aceasta realizează orice altă sarcină trasată de superiorul ierarhic, în limitele pregătirii sale profesionale, iar în fişa cadru a postului de jurnalist TV se stipulează că propune şi dacă este cazul, elaborează formate sau scenarii pentru emisiuni curente şi de portofoliu şi întocmeşte graficul de activităţi specifice, iar solicitarea directorului de departament prezintă/moderează emisiuni TV indiferent dacă face parte sau nu din echipă.

În conformitate cu prevederile art. 12 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, republicată: "creaţia audiovizuală urmează regimul general al legislaţiei privind dreptul de autor şi drepturile conexe. (2) Materialele create în calitate de salariat al serviciului public, destinate elaborării sau realizării de emisiuni ori de programe, pot fi folosite în afara societăţii numai cu aprobarea scrisă a persoanelor autorizate din serviciul public respectiv".

Or, în condiţiile în care persoana vizată a încheiat în nume propriu un cotract de cesiune de drepturi de autor cu Filiala SRTv S.R.L. Chişinău (contractul de cesiune nr. x/16.12.2016), entitate cu personalitate juridică proprie în conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 31/1990, nu se poate reţine că cheltuilile de deplasare, pentru susţinerea/interpretarea evenimentului vizat de contract s-au efectuat în mod greşit, deoarece numita D. avea calitatea de angajat al SRTv. În măsura în care activităţile prestate de respectiva persoană au fost prestate unei entităţi juridice distincte decât angajatorul său direct cu care deţine raporturi de muncă permanente, iar cu filiala SRTv Chişinău S.R.L. a încheiat un contract de cesiune de creanţă de drepturi de autor care necesita prezenţa acesteia în locaţia filialei, instanţa de recurs apreciază că este corectă concluzia instanţei de fond conform căreia achitarea cheltuielilor de deplasare a fost legală, considerente pentru care se impune anularea măsurilor I.9. şi II.1. din Decizia nr. 11/2017.

Înalta Curte în ceea ce priveşte criticile invocate de recurenta-pârâtă faţă de analiza instanţei de fond pe constatarea 10 şi măsura II.2 din Decizia nr. 11/2017, apreciază de asemenea că sunt nefondate.

Instanţa de recurs reţine că în mod corect instanţa de fond a apreciat că S.C. E. S.R.L. este reprezentantul cesionarului, această calitate rezultând atât din cuprinsul contractului cât şi din cuprinsul împuternicirii nr. 181/18.10.2016, prin acest din urmă act rezultând că aceasta este împuternicită să participe la derularea raporturilor contractuale. Chiar dacă în cuprinsul acestor acte nu există un mandat special pentru primirea plăţii în mod corect a reţinut instanţa de fond că reprezentantul cesionarului putea primi plata în calitatea sa reprezentant/mandant.

În acest sens, în acord cu raţionamentul instanţei de fond în cauză cu privire la acest aspect sunt relevante temeiurile de drept care permit reprezentantului cesionarului să primească plata, astfel, în conformitate cu art. 1469 C. civ. "obligaţia se stinge prin plată atunci când prestaţia datorată este executată de bunăvoie. (2) Plata constă în remiterea unei sume de bani sau, după caz, în executarea oricărei alte prestaţii care constituie obiectul însuşi al obligaţiei", iar potrivit art. 1475 C. civ., "plata trebuie făcută creditorului, reprezentantului său, legal sau convenţional, persoanei indicate de acesta ori persoanei autorizate de instanţă să o primească".

În raport de cele arătate mai sus, Înalta Curte apreciază că recursul pârâtei Curtea de Conturi a României este nefondat.

În ceea ce priveşte recursul declarat de reclamanta Societatea Română de Televiziune, care priveşte măsura II.3, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a pronunţat o soluţie justă şi temeinică.

În acord cu opinia instanţei de fond se apreciază că plasarea unui post ATM în incinta unei instituţii publice presupune ca unitatea bancară aparţinătoare a acestui aparat să achite spaţiul acordat pentru acesta, în considerarea faptului că acesta reprezintă un serviciu bancar generator de venituri instituţiei bancare aferente. Chiar dacă existenţa unui serviciu ATM în interiorul instituţie reprezintă o facilitate în plus propriilor angajaţi, nu reprezintă un argument valid pentru justificarea acestei măsuri care produce un privilegiu unei societăţi bancare private.

Cu privire la această situaţie, în mod just a reţinut instanţa de fond că, potrivit dispoziţiilor art. 37 alin. (2) din Legea nr. 41/1994, conform cărora clădirile, spaţiile şi terenurile proprietate de stat, care sunt în prezent utilizate de Radiodifuziune, Televiziune şi studiourile teritoriale, precum şi alte bunuri aflate în folosinţă, cu titlu legal, prevăzute în anexele nr. 1 şi 2, trec în folosinţa şi în administrarea Societăţii Române de Radiodifuziune sau, după caz, ale Societăţii Române de Televiziune.

Critica conform căreia instanţa de fond nu a analizat în mod corect că acel spaţiu este închiriat de Sindicatul SRTv este nefondată, neexistând un înscris care să confirme existenţa vreunui contract de închiriere care să confirme că ATM ul vizat de controlul Curţii de Conturi se află într-o locaţie ce se află în locaţiunea Sindicatului.

Sub acelaşi aspectm instanţa de recurs apreciază ca fiind relevant şi faptul că aceste imobile sunt bunuri proprietate publică, fiindu-le aplicabile dispoziţiile Legii nr. 213/1998, art. 14 şi 15 care stabilesc că: "închirierea bunurilor proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale se aprobă, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului judeţean, a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local, iar contractul de închiriere va cuprinde clauze de natură să asigure exploatarea bunului închiriat, potrivit specificului acestuia. (2) Contractul de închiriere se poate încheia, după caz, cu orice persoană fizică sau juridică, română sau străină, de către titularul dreptului de proprietate sau de administrare, iar concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică se face prin licitaţie publică, în condiţiile legii."

Cât priveşte critica privitoare la modalitatea de calcul al prejudiciului, instanţa de recurs constată că reprezintă în fapt o apărare de fond ce vizează măsura intimatei-pârâte şi nu reprezintă o critică la adresa hotărârii recurate, hotărâre în cuprinsul căreia s-a reţinut explicit că reclamanta avea obligaţia încheierii acelui spaţiu pe care se afla ATM-ul.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge atât recursul declarat de reclamantă, cât şi recursul declarat de pârâtă, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de reclamanta Societatea Română de Televiziune şi de pârâta Curtea de Conturi a României împotriva sentinţei civile nr. 3356 din data de 16 iulie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 20 aprilie 2021.