Public servant's dual work as private accounting expert upheld as incompatible; report annulled in part confirmed.

Şedinţa publică din data de 20 aprilie 2021

Asupra cauzei de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 18.08.2017 sub nr. x/2017, reclamanta A. a contestat Raportul de evaluare nr. x/21.07.2017 emis de pârâta Agenţia Naţională de Integritate (ANI) solicitând anularea acestuia.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 731 din data de 21 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte contestaţia formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

A anulat în parte Raportul de evaluare nr. x/21.07.2017, respectiv în ceea ce priveşte starea de incompatibilitate reţinută în raport de dispoziţiile art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

A respins în rest contestaţia ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 731 din data de 21 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs reclamanta A. şi pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

a) Prin cererea de recurs, pârâta Agenţia Naţională de Integritate a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi în urma rejudecării să se constate că instanţa de fond a soluţionat în mod greşit cauza în ceea ce priveşte starea de incompatibilitate reţinută prin raportul de expertiză contestat, prevăzută de art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

În susţinerea cererii de recurs, recurenta-pârâtă a apreciat că instanţa de fond a reţinut în mod eronat că: în ceea ce o priveşte pe reclamantă nu există starea de incompatibilitate a reclamantei "în raport de dispoziţiile art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161.2003, având în vedere că exercitarea activităţii de expert judiciar in specialitatea contabilitate nu reprezintă o activitate desfăşurată în cadrul unei autorităţi/instituţiipubiice. (...) în concluzie, profesia de expert judiciar contabil este o profesie liberală care presupune exercitarea unor atribuţii stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii judecătoresşti, însă nu se poate considera că este exercitată în cadrul unei autorităţi sau instituţii publice pentru a atrage incidenţa dispoziţiilor art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, nefiind în ipoteza unei subordonări profesionale, ci doar organizatorice şi administrative, în raport de biroul de expertize tehnice judiciare."

Legea nr. 161/2003 prevede la art. 94 alin. (1) ca fiind stare de incompatibilitate, deţinerea calităţii de funcţionar public cu exercitarea oricărei alte funcţii publice sau calităţi decât cea în care a fost numit, precum şi cu funcţiile de demnitate publică.

Alineatul doi al art. 94 din acelaşi act normativ prevede că funcţionarii publici nu pot deţine alte funcţii şi nu pot desfăşura alte activităţi, remunerate sau neremunerate, inclusiv în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice.

Având în vedere că reclamanta a deţinut în perioada 06.03.2013-01.11.2014 funcţia publică de director executiv în cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură - Centrul judeţean Bacău (conform deciziilor nr. 243/05.03.2013 şi nr. 1167/29.10.2014) simultan cu deţinerea şi exercitarea funcţiei publice {06.03.2013-01.11.2014), intimate-reclamanta A. a exercitat şi funcţia de expert (contabil) tehnic judiciar în cadrul Tribunalului Bacău - Biroul Tehnic de Expertize Tehnice şi Contabile Bacău (instituţie publică) din perspectiva textelor de lege nominalizate mai sus, dar şi faţă de prtevederile O.G. nr. 2/2000, în ceea ce o priveşte pe recalamantă există o stare de incompatibilitate prin raportare la art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

În drept, recurenta-pârâtă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

b) Prin cererea de recurs, reclamanta A. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

În susţinerea cererii sale a invocat următoarele critici:

Instanţa de fond a apreciat în mod greşit probele administrate în cauza şi a dat o interpretare eronată prevederilor legale cu privire la art. 13 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 176/2010, în ceea ce priveşte solicitările Agenţiei Naţionale de Integritate întemeiate pe dispoziţiile art. 20 alin. (5) din Legea nr. 176/2010 având în vedere că în Raportul de evaluare se precizează că au fost primite documente şi informaţii referitoare la A. de la o serie de instituţii.

Analizând în mod obiectiv solicitările de informaţii emise de către ANI, instituţiilor şi persoanelor juridice, se face precizarea că răspunsurile trebuie formulate urgent la fax sau e-mail, se constată că toate răspunsurile au fost transmise cu celeritate, infirmând în mod categoric susţinerile pârâtei, care au fost preluate în mod eronat şi de către instanţa de fond, care afirmă la pag. 9 din sentinţă "...activitatea de evaluare desfăşurată de inspectorul de integritate este condiţionată şi de primirea în termen util a wgtuturor datelor şi informaţiilor publice solicitate, transmiterea cu întârziere a acestor informaţii necesare de către alte autorităţi ale statutului nefiind imputabilă pârâtei ".

Recurenta-reclamantă critică afirmaţiile instanţei cu privire la faptul că solicitarea punctului de vedere al reclamantei s-a făcut de către ANI după 3 ani şi 4 luni de la declanşarea procedurii, în condiţiile în care s-a creat o stare de incertitudine, ţinând cont că reclamanta a solicitat cu celeritate un punct de vedere de la pârâta ANI încă din data de 06.03.2013.

Solicitarea unui punct de vedere care s-a materializat, a avut ca unic scop adoptarea unei conduite preventive care să conducă la excluderea exercitării oricărei activităţi care ar fi putut genera o stare de incompatibilitate şi evitarea unei posibile stări de incompatibilitate, tocmai din cauza ambiguităţii în ceea ce priveşte sintagma "nu sunt în legătură directă/indirectă cu atribuţiile exercitate de funcţionarul p public ", din art. 96 alin. (1) Legea nr. 161/2003.

Recurenta-reclamantă a apreciat că abordarea autorităţii publice ANI este excesivă faţă de scopul reglementărilor cuprinse în Legea nr. 161/2003 şi Legea nr. 176/2010, acela de asigurare a unui climat de integritate şi de transparenţă în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, urmărindu-se ca persoanele ca persoanele în cauza sa adopte o conduită de natură să împiedice .deturnarea atribuţiilor specifice funcţiei sau demnităţilor publice în scop personal, prin influenţarea deciziilor pe care funcţionarul le are de adoptat în exercitarea acestora.

Aceasta critică de asemenea modul defectuos în care instanţa de fond a înţeles să interpreteze prevederile art. 17 alin. (3) din Legea nr. 176/010 - Punctul de vedere al persoanei supuse evaluării, în sensul că inspectorul de integritate nu a prezentat integral punctul de vedere al persoanei evaluate.

Apreciază recurenta-reclamantă că, în mod greşit instanţa de fond a stabilit că ar exista o stare de incompatibiliate între funcţia de director executiv APIA - Centrul judeţean Bacău şi calitatea de expert contabil care şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Cabinetului Individual de Expertiză Contabilă, conform interpretării dispoziţiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 în ceea ce priveşte legătura indirectă între activităţile exercitate de reclamantă în sfera publică şi sfera privată.

Potrivit prevederilor art. 52 din Legea nr. 330/2009 - Legea unitară de salarizare a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, la 3 zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al Românie, Partea I, alin. (1) al articolului 96 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează "Art. 96 - (1) Funcţionarii publici pot exercita funcţii sau activităţi; în-domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice, al creaţiei literar- artistice şi în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public potrivit fişei postului".

In ceea ce priveşte activitatea de expertiză contabilă desfăşurată în conformitate cu prevederile O.G. nr. 65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi, cu modificările ulterioare, recurenta afirmă că efectuarea de expertize contabile judiciare şi extrajudiciare este dreptul exclusiv al experţilor contabili. Această exclusivitate rezută din art. 6 lit. d) din O.G. nr. 65/1994 unde sunt enumerate lucrările care pot fi executate de expertul contabil pentru persoane fizice şi juridice, stipulează că efctuează expertize contabile dispuse de organele judiciare sau solicitate de persoane fizice ori juridice în condiţiile prevăzute de lege. Mai mult expertizele contabile judiciare şi extrajudiciare nu pot fi efectuate de contabilii autorizaţi, şi nici de către alţi profesionişti.

Aşadar, în ceea ce priveşte desfăşurarea unei alte profesii pe care este autorizat să o desfăşoare recurenta apreciază că exercitarea simultană a calităţii de funcţionar public şi cea de expert contabil în cadrul unui cabinet privat nu este de natură să genereze o stare de incompatibilitate atâta timp cât nu se suprapun atribuţiile exercitate ca funcţionar public, potrivit fişei postului cu activităţile desfăşurate în sectorul privat.

În drept, recurenta-reclamant a invocat critici ce se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

4. Apărările intimatei-pârâte

Intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare, înregistrată la dosarul cauzei la data de 08.10.2018, prin care şi-a exprimat poziţia procesuală în raport cu argumentele prezentate de recurenta-pârâtă şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a depus întâmpinare, înregistrată la dosarul cauzei la data de 09.10.2018, prin care şi-a exprimat poziţia procesuală în raport cu argumentele prezentate de recurenta-reclamantă şi a solicitat respingerea recursului acesteia ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 14.01.2019 s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de la data de 26.10.2021, iar ulterior prin încheierea din 17 aprilie 2019 s-a preschimbat din oficiu termenul de judecată la data de 30 martie 2021.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate de părţi, Înalta Curte constată că ambele recursuri declarate de reclamanta A. şi pârâta Agenţia Naţională de Integritate sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte situaţia de fapt care a condus la starea litigioasă dintre părţi, Înalta Curte reţine că, la data de 02.10.2013, pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a primit sesizarea nr. x/02.10.2013, cu privire la faptul că reclamanta A., director executiv în cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură (APIA) – Centrul judeţean Bacău, a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor, având în vedere că deţine concomitent şi calitatea de membru activ al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România.

În urma evaluării a fost întocmit Raportul de evaluare nr. x/21.07.2017, prin care s-a reţinut că în perioada 06.03.2013 - 01.11.2014, reclamanta A. a exercitat simultan cu funcţia publică (director executiv în cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură - Centrul judeţean Bacău) şi funcţia de expert contabil autorizat angajat (membru activ CECCAR, cu autorizaţie valabilă nr. x/2011) în sectorul privat, precum şi funcţia de expert (contabil) tehnic judiciar în cadrul Biroul local de expertize tehnice, judiciare şi contabile - Bacău (instituţie publică).

S-a reţinut că, potrivit fişei postului (nr. DE-BCI/06.03.2013) de director executiv în cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură - Centrul judeţean Bacău, persoana evaluată a avut atribuţii care vizau verificarea şi aprobarea balanţelor contabile lunare, bilanţului contabil, conform Legii contabilităţii nr. 82/1991, avizarea declaraţiilor financiare şi alte rapoarte financiare, precum şi alte activităţi financiar - contabile, precum şi coordonarea întregii activităţi a centrului judeţean şi reprezentarea centrului în rapoartele cu APIA, organele administraţiei publice locale, celelalte instituţii publice, unităţi economice şi alte persoane juridice şi fizice.

Aşadar, faţă de această situaţie s-a reţinut în raportul de evaluare că, reclamanta A. în perioada 06.03.2013-01.11.2014 a încălcat dispoziţiile art. 94 alin. (2) lit. a) şi art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, întrucât, simultan cu exercitarea funcţiei publice (director executiv în cadrul Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură - Centrul judeţean Bacău), aceasta a exercitat şi funcţia de expert contabil în sectorul privat (funcţie care au legătură directă/indirectă cu atribuţiile funcţiei publice - conform fişei postului), precum şi funcţia de expert (contabil) tehnic judiciar în cadrul Tribunalului Bacău - Biroul Tehnic de Expertize Tehnice şi Contabile Bacău (instituţie publică).

În ceea ce priveşte criticile invocate de către recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate faţă de soluţia instanţei de fond prin care aceasta a stabilit că s-a reţinut în mod eronat în cuprinsul raportului contestat starea de incompatibilitate prevăzută de art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, deoarece din interpretarea textelor de lege prevăzute de art. 4-11 din O.G. nr. 2/2000, art. 48 din Legea nr. 188/1999 raportat la textul care prevede explicit starea de incompatibilitate reţinută, rezultă tocmai contrariu, Înalta Curte apreciază că această critică este nefondată.

Faţă de această critică, instanţa de recurs constată că, instanţa de fond a reţinut în mod corect că profesia de expert contabil este o profesie independentă, guvernată de reguli specifice, iar faptul că recurenta-reclamantă este înscrisă pe lista Biroului Tehnic de Expertize Tehnice şi Contabile Bacău, pusă la dispoziţia instanţei de judecată nu schimbă natura juridică a profesiei, din interpretarea dispoziţiilor art. 5 din O.G. nr. 2/2000 privind organizarea de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară, potrivit cărora "Activitatea de expertiză tehnică se poate exercita la alegere de către experţii tehnici, individual sau în societăţi comerciale constituite potrivit legii, care au ca obiect de activitate efectuarea de expertize tehnice."

În raport de aceste argumente, instanţa de fond a reţinut corect că, activitatea de expert contabil judiciar este şi rămâne o activitatea independentă, privată, desfăşurată în schimbul unui onorariu achitat de părţile aflate într-un litigiu.

În conformitate cu prevederile art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003:

"Funcţionarii publici nu pot deţine alte funcţii şi nu pot desfăşura alte activităţi, remunerate sau neremunerate, după cum urmează:

a) în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice."

Or, în cauză, chiar dacă autorizaţia de expert judiciar se eliberează, potrivit legii, de Biroul central pentru expertize judiciare din Ministerul Justiţiei iar expertul este înscris în tabelul nominal cuprinzând experţii tehnici judiciari, întocmit, pe specialităţi şi pe judeţe de Biroul central pentru expertize tehnice judiciare, reprezintă un aspect ce ţine de organizarea administrativă, în timp ce activitatea efectivă de expertiză se desfăşoară individual sau în cadrul unei societăţi comerciale.

Aşadar în raport cu modalitatea de exercitarea a activităţii de expert judiciar, în acord cu opinia instanţei de fond, Înalta Curte apreciază că această activitate de expert judiciar contabil este o profesie liberală care presupune exercitarea unor atribuţii stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii judecătoreşti, însă nu se poate considera că este exercitată în cadrul unei autorităţi sau instituţii publice, pentru a atrage incidenţa dispoziţiilor art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, nefiind în ipoteza unei subordonări profesionale, ci doar organizatorice şi administrative în raport de biroul de expertize tehnice judiciare.

În considerarea celor de mai sus, instanţa de recurs apreciază că argumentele evocate de recurenta-pârâtă în critica sentinţei recurate sunt nefondate.

În ceea ce priveşte recursul formulat de către recurenta-reclamantă A., Înalta Curte apreciază că în integralitatea lor, criticile invocate în contra sentinţei recurate sunt nefondate.

Aşadar, instanţa de fond a reţinut că este justă constatarea stării de incompatibilitate în ceea ce o priveşte pe reclamantă, prevăzută de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, conform căruia: "(...) Funcţionarii publici, funcţionarii publici parlamentari şi funcţionarii publici cu statut special pot exercita funcţii în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public, funcţionar public parlamentar sau .funcţionar public cu statut special, potrivit fişei postului."

În dorinţa de a obţine anularea Raportului de evaluare nr. x/21.07.2017, reclamanta a apelat în faţa instanţei de fond la o serie de apărări care vizau procedura adoptată de către pârâtă în ceea ce priveşte solicitările persoanelor interesate pentru acordarea de către ANI a unor puncte de vedere privitoare la incompatibilităţile în care s-ar putea afla.

Faţă de opinia instanţei de fond, recurenta-reclamantă apreciază că aceasta nu a interpretat în mod corect nerespectarea principiului celerităţii prevăzut de art. 8 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 în ceea ce priveşte solicitarea sa de emitere a unui punct de vedere, în condiţiile în care inspectorul de integritate i-a emis un punct de vedere după 3 ani şi 4 luni de la declanşarea procedurii de evaluare.

Contrar celor afirmate de către recurenta-reclamantă în susţinerea cererii de recurs, Înalta Curte în acord cu instanţa de fond, apreciază că în cuprinsul Legii nr. 176/2010 nu există un termen limită în care trebuie emis un răspuns, iar lipsa unui răspuns nu a condus la prejudicierea reclamantei în codiţiile în care în procedura de evaluare reclamantei i s-au respectat toate drepturile.

În ceea ce priveşte modalitate în care instanţa de fond a interpretat încălcarea prevederilor art. 21 alin. (4) din Legea nr. 176/2010 în procedura de comunicare a raportului de evaluare, insataţa de recurs apreciază că acest aspect nu prezintă relevanţă faţă de legalitatea actului contestat.

Critica privitoare al modul în care a apreciat instanţa de fond redarea parţială a punctului de vedere al persoanei evaluate în cuprinsul raportului de evaluare, în sensul că această manifestare s-a făcut cu încălcarea art. 17 şi art. 21 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 este de asemenea nefondată.

În mod corect a reţinut instanţa de fond că, pe de-o parte precederile art. 17 din Legea nr. 176/2010 priveşte procedura evaluării averilor, în timp ce prezenta speţă vizează o stare de incompatibiltate, iar pe de altă parte în cuprinsul raportului de evaluare contestat este reţinut punctul de vedere al recurentei-reclamante însă acesta nu este reţinut în integralitate, această situaţie neputând conduce la anularea acestui act adminstrativ, în condiţiile în care s-au reţinut argumente cocludente privitoare la starea de incompatibilitate a recurentei.

În ceea ce priveşte criticile recurentei-reclamante, care vizează reţinerea de către instanţa de fond a stării de incompatibilitate prevăzută de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, Înalta Curte apreciază că şi aceste critici sunt nefondate.

Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond reţine că recurenta-reclamantă a deţinut în perioada 06.03.2013-01.11.2014 funcţia publică de director executiv în cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură - Centrul judeţean Bacău, iar concomitent cu această funcţie a a deţinut în perioada supusă evaluării calitatea de expert contabil angajat, obţinând viză de exercitare a profesiei şi fiind membru activ cu autorizaţia valabilă nr. x/2011.

În calitatea sa de expert contabil a desfăşurat activităţi de expertiză contabilă, examinare a evidenţei contabile şi întocmire a situaţiilor financiare pentru persoane fizice şi societăţi comerciale, declarând în rapoartele de activitate depuse la CECCAR - Filiara Bacău, realizarea, în anul 2013, de venituri în sumă totală de 12.150 RON, iar în anul 2014 de venituri în sumă totală de 14.630 RON, fiind înregistrată la organul fiscal în baza certificatului Seria x nr. x/01.01.2007, conform adreselor nr. x/14.11.2016, emisă de CECCAR - Filiala Bacău şi nr. 741872/24 04.2017, emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ilfov.

Din adresele nr. x/13.01.2015 şi nr. y/26.10.2016, emise de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău, nr. 948/14.11.2016, emisă de C.E.C.C.A.R. - Filiala Bacău, nr. x/10.11.2016, nr. x/27.01.2017 şi nr. x/29.03.2017, emise de Biroul local de expertize tehnice, judiciare şi contabile Bacău, nr. x/07.04.2017, emisă de Tribunalul Bacău, nr. x/19.01.2017 şi nr. x/30.03.2017, emise de Inspectoratul Judeţean de Poliţie Bacău, precum şi a datelor şi informaţiilor comunicate de recurenta-reclamantă prin punctul de vedere în perioada evaluată, aceasta, în calitate de expert contabil, a întocmit o serie de lucrări în domeniul în care deţine această expertiză.

Faţă de prevederile textului de lege prevăzut de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 se constată că funcţionarilor publici le este permisă de lege exercitarea unor funcţii sau activităţi în domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice, al creaţiei literar-artistice precum şi în domenii de activitate din sectorul privat, însă, numai în măsura în care nu au legătură directă au indirectă cu atribuţiile exercitate în calitate de funcţionar public.

În raport de interpretarea textului de lege sus-indicat şi situaţia particulară supusă analizei în cauză, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a reţinut just că, activitatea de expert contabil şi cea de expert contabil tehnic judiciar, pe de o parte, nu se circumscriu unei funcţii sau activităţi din domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice sau al creaţiei literar-artistice pentru a se încadra la excepţia prevăzută de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, şi totodată aceste activităţi au totuşi o legătură cu atribuţiile exercitate de recurente-reclamantă ca funcţionar public. Atât funcţia de director executiv în cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură - Centrul judeţean Bacău, cât şi cea de expert contabil presupun punerea în practică a aceloraşi cunoştinţe şi competenţe profesionale din partea recurentei-reclamante.

În ceea ce priveşte argumentele recurentei-reclamante întemeiate pe prevederile legale ale O.G. nr. 65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi, prin care recurenta doreşte a sublinia activităţile pe care le poate întreprinde un expert contabil, precum şi faptul că acestei funcţii îi este interzis să efectueze lucrări pentru operatorii economici sau pentru instituţiile la care sunt salariaţi şi pentru cei cu care angajatorii lor sunt în raporturi contractuale ori în concurenţă, interzicând şi efectuarea de lucrări pentru operatorii economici, în cazul în care sunt rude sau afini până la gradul al patrulea inclusiv sau soţi ai administratorilor, privesc aspecte ce ţin de conflictul de interes şi nu chestiuni care vizează incompatibilitatea constatată în sarcina recurentei.

Aşadar aceste critici nu prezintă relevanţă în speţă, neputând schimba prin raportare la ele interpretarea situaţie particulare în care recurenta-reclamantă s-a aflat.

Pentru aceste motive, instanţa de fond a dat o corectă interpretare dispoziţiilor incidente în materie, apreciind corect că activităţile reclamantei de expert contabil concomitente cu funcţia director executiv în cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură - Centrul judeţean Bacău instituie o stare de incompatibilitate în ceea ce o priveşte pe recurenta-reclamantă, în raport cu prevederile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor invocate de recurente, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ambele recursuri, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâta Agenţia Naţională de Integritate şi de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 731 din data de 21 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 aprilie 2021.