Material jurisdiction of appellate court versus supreme court over judicial transfer based on legitimate suspicion
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedAdmitting an exception of lack of material jurisdiction invoked *ex officio*, the High Court of Cassation and Justice declined jurisdiction over a petition to transfer a case pending before the Timișoara Tribunal, ordering that it be remitted to the Timișoara Court of Appeal. The dispute involved a request to transfer a civil proceeding based on legitimate suspicion (grounds challenging the impartiality of the tribunal judges), which was filed in error before the supreme court. The court held that under Article 142(1) of the Code of Civil Procedure, requests for transfer based on legitimate suspicion against a tribunal within a specific circuit fall exclusively within the competence of the corresponding Court of Appeal, reserving the High Court's jurisdiction for matters of public safety or transfers from appellate courts themselves. Consequently, the lower instance court, identified as competent to handle the transfer request under Article 145, is directed to adjudicate the petition, with the decision being final and without appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 C. proc. civ, art. 145 din C. proc. civ, art. 140 alin. (2) C. proc. civ, art. 129 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ; Material jurisdiction of appellate court versus supreme court over judicial transfer based on legitimate suspicion: Bănuiala se consideră legitimă în cazurile în care există îndoială cu privire la imparţialitatea judecătorilor din cauza circumstanţelor procesului, calităţii părţilor ori unor relaţii conflictuale locale, conform art. 140 alin. (2) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 15 aprilie 2021
Deliberând, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., asupra excepţiei de necompetenţă materială invocată din oficiu, analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Excepţia necompetenţei materiale este o excepţie de procedură, întrucât prin intermediul acesteia se invocă neregularităţi procedurale, respectiv încălcarea normelor referitoare la aptitudinea unei instanţe de a judeca un anumit litigiu.
Astfel, Înalta Curte constată că cererea de strămutare cu care a fost învestită este întemeiată pe motive de bănuială legitimă şi vizează dosarul nr. x/2020 aflat pe rolul Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Instanţa competentă să soluţioneze cererea de strămutare întemeiată pe motive de bănuială legitimă este curtea de apel în circumscripţia căreia se află instanţa de la care se cere strămutarea procesului, curte de apel care, potrivit art. 145 din C. proc. civ., în caz de admitere a cererii de strămutare, va trimite procesul spre judecată unei alte instanţe de acelaşi grad din circumscripţia sa.
Bănuiala se consideră legitimă în cazurile în care există îndoială cu privire la imparţialitatea judecătorilor din cauza circumstanţelor procesului, calităţii părţilor ori unor relaţii conflictuale locale, conform art. 140 alin. (2) C. proc. civ.
Raţiunea stabilirii curţii de apel ca instanţă competentă să judece cererile de strămutare de la judecătoriile sau tribunalele din circumscripţia sa ţine de buna administrare a justiţiei, asigurată prin apropierea instanţei care soluţionează cererea de strămutare de locul în care se susţine că s-au ivit împrejurările invocate de către petent.
Astfel, având în vedere dispoziţiile art. 142 alin (1) din C. proc. civ., în conformitate cu care "cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competenţa curţii de apel, dacă instanţa de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripţia acesteia", instanţa supremă având competenţa de a soluţiona numai cererile de strămutare întemeiate pe motive de siguranţă publică, precum şi cele care se referă la strămutarea cauzelor de pe rolul curţilor de apel, Înalta Curte va constata, în baza art. 130 alin. (2) şi art. 132 alin. (3) coroborat cu art. 129 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., că nu este competentă să soluţioneze prezenta cerere de strămutare, motiv pentru care va admite excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a cauzei, invocată din oficiu.
Declină competenţa de soluţionare a cererii formulată de petentul Penitenciarul Timişoara privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2021.