Contestație în anulare; interpretarea „erorii materiale” și lipsa citării legale în căile de atac extraordinare

Şedinţa publică din data de 14 aprilie 2021

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 23 septembrie 2020 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt, a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 1626 din 12 martie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019.

Contestaţia în anulare a fost întemeiată pe prevederile art. 503 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., contestatorul susţinând că decizia atacată a fost pronunţată în lipsa sa şi fără a fi fost legal îndeplinită procedura de citare, conform art. 153 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, contestatorul a mai susţinut că recursul a fost corect întemeiat în drept şi se impunea admiterea căii de atac, iar nu respingerea sa, şi că instanţa a soluţionat recursul printr-o decizie, iar nu printr-o încheiere.

2. Apărările formulate în cauză

Intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia netimbrării, iar în subsidiar, a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, ca inadmisibilă.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Analizând contestaţia în anulare formulată de contestatorul A., Înalta Curte o va respinge, ca nefondată, pentru următoarele considerente:

Referitor la apărările intimatei vizând inadmisibilitatea contestaţiei în anulare, Înalta Curte constată că argumentele expuse reprezintă apărări care privesc fondul căii de atac, întrucât, pentru a se pronunţa asupra admisibilităţii contestaţiei în anulare, Înalta Curte trebuie să procedeze la analiza motivelor invocate de contestator, analiză care depăşeşte limitele unei simple excepţii.

Pentru ca o cerere adresată instanţei de judecată să fie considerată inadmisibilă, trebuie să-i lipsească una dintre condiţiile necesare promovării sale, potrivit temeiului de drept în baza căruia este formulată.

Or, din analiza contestaţiei în anulare, rezultă că aceasta a fost formulată împotriva deciziei civile nr. 1626 din 12 martie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019 în calea de atac a recursului, iar motivele invocate se raportează la nelegala citare a recurentului şi la existenţa unor erori materiale în examinarea recursului, încadrându-se în ipotezele prevăzute de textele de lege invocate; temeinicia sau netemeinicia motivelor invocate, respectiv constatarea nelegalei citări sau a unei erori materiale ţine de analiza contestaţiei în fond şi nu constituie un aspect de inadmisibilitate al cererii, care să tindă la respingerea acesteia fără antamarea fondului cauzei.

Examinând contestaţia în anulare, Înalta Curte reţine că aceasta se întemeiază pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.,

Referitor la primul motiv al contestaţiei în anulare, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 153 alin. (1) din C. proc. civ., invocat de contestator, instanţa poate hotărî asupra unei cereri doar dacă părţile au fost legal citate ori au fost prezente, personal sau prin reprezentant.

Verificând procedura de citare în dosarul nr. x/2019, în care s-a pronunţat decizia atacată, Înalta Curte constată că recurentul A. a fost citat la data de 22 ianuarie 2020, pentru termenul de judecată din 12 martie 2020, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, iar actul de procedură conţine elementele obligatorii prevăzute de art. 157 alin. (1) şi 164 din C. proc. civ.

Prin urmare, contestaţia în anulare nu este fondată din perspectiva motivului întemeiat pe prevederile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., în cauză nefiind identificat un caz de nelegală citare a părţii, asociată cu neprezentarea acesteia la termenul când a avut loc judecata.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv al contestaţiei în anulare, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. se referă la situaţia în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale. Subsumat acestei critici, contestatorul a susţinut că instanţa de recurs a pronunţat în mod nelegal o decizie, iar nu o încheiere şi că au fost reţinute incorect temeiurile de drept din recurs, apreciind că soluţia corectă era aceea de admitere, iar nu cea de respingere a recursului.

Înţelesul noţiunii de "eroare materială" din cuprinsul art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. vizează erori cu caracter formal, procedural, sau situaţii în care se confundă sau se omit date materiale importante ale cauzei cu ocazia judecării căii de atac a recursului. Or, pronunţarea unei soluţii contrare celei pe care o apreciază contestatorul a fi fost corectă nu se încadrează în sintagma "erori materiale", ci reprezintă critici de legalitate vizând pretinse erori de judecată, constituind astfel un veritabil recurs, imposibil de analizat pe calea contestaţiei în anulare. Totodată, nici pretinsa eroare în denumirea hotărârii nu se încadrează în acest caz de contestaţie în anulare, întrucât nu reprezintă un aspect care ţine de judecarea căii de atac, respectiv de modalitatea de dezlegare a pricinii în recurs, ci reprezintă un aspect de ordin procedural, fără efecte asupra soluţiei pronunţate.

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1626 din 12 martie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 aprilie 2021.