Recourse against final cassation decision for omission on constitutionality exception: procedurally remediable via judgment completion rather than appeal
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Administrative and Fiscal Section) admitted the inadmissibility of the appeal and dismissed the appeal filed by the plaintiff against a prior decision of the same court. The dispute concerned a cassation challenge against a decision that had rejected an annulment contestation, where the appellant claimed the lower instance omitted to rule on a request to refer a constitutionality exception regarding Article 488 of the Code of Civil Procedure to the Constitutional Court. The court determined that the appeal was inadmissible because the specific statutory basis invoked by the appellant, Article 29(5) of Law No. 47/1992, permits appeals only against rulings that explicitly reject a constitutionality request as inadmissible, not against omissions or failures to decide on such requests. The decisive legal basis included the general prohibition on appealing final judgments under Article 457(1) of the Code of Civil Procedure, Article 129 of the Romanian Constitution, and the Court’s holding that the correct procedural remedy for a court's failure to rule on a specific claim is the procedure for completing the judgment under Article 444 of the Code of Civil Procedure, rather than filing an appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 C. proc. civ, art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, art. 248 C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 444 C. proc. civ, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ; Recourse against final cassation decision for omission on constitutionality exception: procedurally remediable via judgment completion rather than appeal: The dispute concerned a cassation challenge against a decision that had rejected an annulment contestation, where the appellant claimed the lower instance omitted to rule on a request to refer a constitutionality exception regarding Article 488 of the Code of Civil Procedure to the Constitutional Court. The court determined that the appeal was inadmissible because the specific statutory basis invoked by the appellant, Article 29(5) of Law No. 47/1992, permits appeals only against rulings that explicitly reject a constitutionality request as inadmissible, not against omissions or failures to decide on such requests. The decisive legal basis included the general prohibition on appealing final judgments under Article 457(1) of the Code of Civil Procedure, Article 129 of the Romanian Constitution, and the Court’s holding that the correct procedural remedy for a court's failure to rule on a specific claim is the procedure for completing the judgment under Article 444 of the Code of Civil Procedure, rather than filing an appeal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for admitting the exception of inadmissibility and dismissing the appeal because it was filed against a final judgment not susceptible to appeal.
Full text
Şedinţa publică din data de 14 aprilie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin contestaţia în anulare înregistrată la data de 28 septembrie 2019, sub nr. x/2018, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, contestatorul A., a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 C. proc. civ., anularea deciziei nr. 375 din 5 februarie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul Avocatul Poporului.
În cuprinsul contestaţiei în anulare, contestatorul a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 488 C. proc. civ.
2. Hotărârea pronunţată în soluţionarea contestaţiei în anulare
Prin decizia nr. 4214 din 28 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia în anulare, ca nefondată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei nr. 4214 din 28 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs contestatorul A., susţinând că, prin decizia recurată, instanţa a omis a se pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate cu care a fost învestită prin contestaţia în anulare.
Consideră recurentul că această omisiune încalcă prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 47 paragraful 2 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinare, intimatul Avocatul Poporului a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, apreciind că hotărârea împotriva căreia s-a declarat recurs are caracter definitiv, precum şi excepţia nulităţii căii de atac pentru nemotivare.
5. Alte aspecte procesuale
Recursul declarat de contestatorul A. a fost înregistrat pe rolul Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 22 mai 2020, sub nr. x/2020.
Prin decizia nr. 130 din 7 septembrie 2020, Completul de 5 judecători a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a trimis cauza spre competentă soluţionare secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei secţii la data de 10 noiembrie 2020, sub nr. x/2020*.
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituţia României: "Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."
Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.
În cauză, recurentul a exercitat calea de atac împotriva deciziei nr. 4214/28.11.2018, întemeind recursul pe prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora: "Dacă excepţia (n.r. de neconstituţionalitate) este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare …". În raport cu acest text de lege, Înalta Curte constată că persoana interesată poate formula recurs doar împotriva soluţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, nefiind prevăzută o cale de atac împotriva omisiunii instanţei de a se pronunţa pe o astfel de cerere.
Recurentul A. a formulat, în cadrul contestaţiei în anulare ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2018, o cerere prin care a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 488 C. proc. civ.. Prin decizia recurată, instanţa s-a pronunţat doar asupra contestaţiei în anulare, pe care a respins-o, lăsând nesoluţionată cererea de sesizare a forului constituţional. Ca atare, Înalta Curte constată că este reală susţinerea din recurs, în sensul nepronunţării instanţei asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate de contestator, însă, în situaţia omisiunii instanţei de a se pronunţa pe un capăt de cerere (principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale), acesta avea la îndemână procedura completării hotărârii, instituită de art. 444 C. proc. civ., iar nu calea de atac a recursului.
Întrucât calea de atac declarată nu se circumscrie dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, invocate de recurent, Înalta Curte constată că recursul este promovat împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs, excepţia inadmisibilităţii, invocată de intimatul Avocatul Poporului, fiind întemeiată.
Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 457 alin. (1) raportat la art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului şi va respinge recursul în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia inadmisibilităţii recursului.
Respinge recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 4214 din 28 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 aprilie 2021.