Material incompetence accepted; case transferred to Bacău Court of Appeal on 46,584 RON undue-payment claim.

Şedinţa publică din data de 14 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 14 iunie 2016 pe rolul Tribunalului Bacău – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău, Serviciul Fiscal Orăşenesc Moineşti şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 46.584 RON, precum şi a dobânzii fiscale aferente acestei sume, calculată de la data de 04.03.2013, până la momentul plăţii efective.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 656 din 12 octombrie 2016, Tribunalul Bacău – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

1.3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 23 noiembrie 2016.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1874 din 21 martie 2017, Judecătoria Bacău a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău, Serviciul Fiscal Orăşenesc Moineşti şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, ca inadmisibilă.

3. Apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 1874/21.03.2017, pronunţată de Judecătoria Bacău şi soluţia pronunţată în calea de atac.

Împotriva sentinţei civile nr. 1874 21 martie 2017, pronunţată de Judecătoria Bacău, a declarat apel reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 460 C. proc. civ., solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei, în sensul admiterii acţiunii.

Prin decizia civilă nr. 532 din 6 martie 2018, Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a admis apelul formulat de reclamantul A., a anulat sentinţa civilă nr. 1874/21.03.2017, pronunţată de Judecătoria Bacău, iar pe fondul cauzei a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău, Serviciul Fiscal Orăşenesc Moineşti şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi.

4. Calea de atac a recursului declarat în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 532 din 6 martie 2018, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.

5. Apărările formulate în recurs

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanţei de recurs, intimata-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale a instanţei, potrivit art. 130-132 C. proc. civ., Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente:

Obiectul recursului dedus judecăţii îl reprezintă analiza de legalitate a deciziei civile nr. 532 din 6 martie 2018, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal în soluţionarea apelului declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1874 din 21 martie 2017, pronunţată de Judecătoria Bacău, într-un litigiu civil cu obiect evaluabil în bani, în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, iar potrivit art. 96 pct. 3 din acelaşi cod, în forma în vigoare la data înregistrării cauzei (anterioară modificărilor intervenite prin Legea nr. 310/2018), curtea de apel judecă recursurile în cazurile anume prevăzute de lege.

Totodată, prevederile art. 21 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară stabilesc sfera cauzelor ce revin în competenţa de soluţionare a secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie: "Secţia I civilă, secţia a II-a civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum şi recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel."

Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel.

Cum recursul declarat în cauză este îndreptat împotriva deciziei nr. 532 din 6 martie 2018, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte constată că nu este competentă din punct de vedere material să soluţioneze calea de atac declarată de reclamantul A., competenţa revenind instanţei ierarhic superioare celei care a pronunţat decizia atacată, respectiv Curţii de Apel Bacău.

Cât priveşte natura litigiului dedus judecăţii, Înalta Curte reţine că, prin sentinţa civilă nr. 656 din 12 octombrie 2016, Tribunalul Bacău – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, soluţionând excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, a stabilit cu autoritate de lucru judecat că prezenta cauză nu reprezintă un litigiu de contencios administrativ şi fiscal, ci unul de drept civil, întemeiat pe prevederile C. civ. referitoare la plata nedatorată. Pe cale de consecinţă, reţinând natura civilă a pricinii, Înalta Curte constată că judecarea recursului declarat de reclamantul A. revine în competenţa de soluţionare a secţiei civile a Curţii de Apel Bacău.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 132 alin. (1) - (3) şi art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău (secţie civilă).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 532 din 6 martie 2018, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Bacău (secţie civilă).

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 aprilie 2021.