Administrative salary classification dispute; loss of procedural interest due to voluntary compliance by the defendant rendering appeal moot

Şedinţa publică din data de 14 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 7 noiembrie 2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K., în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Ministerul Finanţelor, au solicitat:

- revocarea Deciziilor nr. 6 şi nr. 7 din 01.02.2017, nr. 28 şi 29 din 16.02.2017, emise de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău si emiterea unor noi decizii de salarizare, prin care indemnizaţia de încadrare să fie stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON (valoare care să fie menţionată distinct, ca element de componenţă al salariului), începând cu data de 09.04.2015, la care se adaugă majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 295/2015, nu 01.08.2016;

- plata diferenţei dintre venitul efectiv plătit si cel cuvenit urmare recalculării prin includerea valorii de referinţă sectorială de 405 RON, actualizate cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală aferentă;

- efectuarea menţiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al petenţilor, conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 1029/21.12.2016, coroborată cu Decizia ÎCCJ nr. 23/2016 privind dezlegarea unor chestiuni de drept.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2883 din 19 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

(i) a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi Ministerul Finanţelor Publice şi a respins, pe cale de consecinţă, acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu aceşti pârâţi, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă;

(ii) a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în ceea ce priveşte capetele 2 şi 3 de cerere;

(iii) a respins excepţia lipsei procedurii prealabile invocată în privinţa primului capăt de cerere, ca neîntemeiată;

(iv) a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău;

(v) a anulat în parte Deciziile nr. 6/01.02.2017, nr. 7/01.02.2017, nr. 28/16.02.2017 şi nr. 29/16.02.2017, în ceea ce-i priveşte pe reclamanţi, referitor la data recalculării indemnizaţiilor de încadrare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON, respectiv a unei valori de referinţă sectoriale de 445,5 RON;

(vi) a obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău să emită reclamanţilor decizii de stabilire a drepturilor salariale individuale, producătoare de efecte juridice, astfel: în perioada 09.04.2015 – 30.11.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON; iar în perioada 01.12.2015 –30.09.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectoriale de 445,5 RON;

(vii) a respins capetele 2 şi 3 de cerere formulate în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, ca fiind introduse împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 2883 din 19 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea cererii de chemare în judecată, ca rămasă fără obiect.

Astfel, recurentul-pârât a arătat că, prin emiterea Deciziilor nr. 36/31.05.2018, nr. 54/22.06.2018 şi nr. 55/22.06.2018, intimaţilor-reclamanţi, personal auxiliar de specialitate şi personal conex, le-au fost acordate drepturile salariale solicitate prin cererea de chemare în judecată şi chiar mai mult decât atât, indemnizaţia de încadrare brută fiind stabilită prin aplicarea unei valori de referinţă sectoriale de 421,36 RON pentru perioada 09.04.2015 – 30.11.2015, respectiv de 463,50 RON începând cu 01.12.2015, pretenţiile acestora fiind satisfăcute.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-reclamanţi şi intimaţii-pârâţi nu au depus întâmpinare faţă de cererea de recurs formulată de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Întrucât cauza de faţă are drept obiect obligarea recurentului-pârât la emiterea unui nou ordin de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamanţi, în stabilirea interesului procesual al susţinerii recursului se au în vedere şi modificările survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinţei recurate.

Înalta Curte constată că, ulterior pronunţării sentinţei de fond şi anterior declarării căii de atac, prin Decizia nr. 54 din 22.06.2018 s-a stabilit că indemnizaţiile personalului auxiliar de specialitate din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi al unităţilor de parchet din subordine se calculează, începând cu data de 09.04.2015, prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 421,36 RON, iar de la 01.12.2015, în funcţie de valoarea de referinţă sectorială de 463,50 RON, valori mai mari decât cele solicitate de reclamanţi prin cererea de chemare în judecată. Totodată, prin Decizia nr. 55/22.06.2018 s-a dispus emiterea ordinelor individuale pentru fiecare angajat, în cuantumul stabilit conform anexei nr. 1.

În raport cu această împrejurare, Înalta Curte reţine că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susţinerii recursului, având în vedere că recurentul-pârât, ulterior pronunţării sentinţei recurate, şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin hotărârea atacată, cu efectul unei recunoaşteri a pretenţiilor reclamanţilor. Prin urmare, interesul de a acţiona al pârâtului nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., astfel că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Înalta Curte nu va primi argumentele formulate de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în sprijinul rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată.

Obiectul acţiunii civile de faţă este reprezentat de pretenţia reclamanţilor de anulare a Deciziilor nr. 6/01.02.2017, nr. 7/01.02.2017, nr. 28/16.02.2017 şi nr. 29/16.02.2017 şi de recunoaştere, calculare şi achitare a drepturilor salariale, în conformitate cu textele de lege indicate şi deciziile interpretative ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Curţii Constituţionale, în prezenţa refuzului pârâtului de stabilire a drepturilor salariale în cuantumul pretins de reclamanţi. Prin urmare, obiectul acţiunii exista atât la data introducerii cererii, cât şi la data pronunţării hotărârii de fond, iar emiterea deciziilor de reîncadrare salarială, după soluţionarea cauzei în primă instanţă, cu consecinţa recalculării cuantumului indemnizaţiilor cuvenite reclamanţilor, nu reprezintă o împrejurare de natură a lipsi de obiect acţiunea, ci reprezintă o punere în executare a dispoziţiilor instanţei de fond, având efectul unei recunoaşteri a pretenţiilor reclamanţilor de către pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău. Această împrejurare vizează interesul procesual al susţinerii recursului, astfel cum s-a arătat anterior, dar nu afectează obiectul cererii, care priveşte analizarea caracterului nejustificat al refuzului pârâtului de a da curs solicitării reclamanţilor şi, pe cale de consecinţă, obligarea acestuia să acţioneze conform dispoziţiilor legale.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul declarat de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului.

Respinge recursul declarat de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva sentinţei civile nr. 2883 din 19 iunie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 aprilie 2021.