Inadmissibility of appeal against final judgment in judicial inspection resolution annulment proceedings

Şedinţa publică din data de 13 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 13.11.2015 reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară a formulat contestaţie împotriva Rezoluţiei nr. x/2015 ce i s-a comunicat la data de 29.10.2015 prin care s-a dispus clasarea sesizării sale cu privire la abaterile disciplinare săvârşite de judecătorul B. de la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a Penală.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 842 din 21 septembrie 2020 Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi fiscal a decis următoarele:

"Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în prezent deţinut la Penitenciarul Bucureşti Rahova, cu sediul în Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, cu sediul în Bucureşti, ca neîntemeiată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de exercitare a căii de atac urmând a fi depusă la Curtea de Apel Bucureşti.

Pronunţată astăzi, 21.09.2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei instanţei.".

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul A. criticând-o pentru nelegalitate a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate;i trimiterea cauzei spre rejudecare.

În esenţă, recurentul arată cărferitor la neregulile comise de judecătorul B. de la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală sub aspectul modului de soluţionare a dosarului nr. x/2014, în care a pronunţat sentinţa penală 17/2.02.2015 şi a dosarului nr. x/2015 aflat în faza de cameră preliminară, întrucât a considerat că magistratul a încălcat dispoziţiile regulamentare şi normele procedurale care reglementează desfăşurarea procesului penal, iar conduita sa contravine Codului deontologic al judecătorilor şi procurorilor, instanţa de fond a folosit numai argumentele pârâtei arată prin rezoluţie.

Mai arată că judecătorul fondului nu a reţinut încălcarea abaterilor disciplinare prevăzute de dispoziţiilor art. 104 pct. 16 şi art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/304 din 2004, nu a vizat notele grefierului de şedinţă, nu a reţinut că s-au contestat probele în faza de urmărire penală.

Totodată, arată că s-au încălcat normele de procedură stipulate de art. 382 C. proc. pen. şi art. 104 pct. 15 şi 16 din ROI, iar instanţa de fond nu a analizat modul cum s-a respins proba cu expertiza tehnică de specialitate.

4. Apărările formulate de intimata-pârâtă

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului şi a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cu prioritate condiţiile de admisibilitate a recursului, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanul A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere formulată în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, prin care a solicitat desfiinţarea rezoluţiei nr. x/2015.

Înalta Curte reţine că în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare şi extraordinare ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti, prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga, în cuprinsul art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. statuându-se că: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului recurs este întemeiată pe dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, precum şi pe dispoziţiile art. 45 şi art. 47 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, instanţa fiind învestită cu cererea privind anularea unei rezoluţii de clasare, emise de pârâta Inspecţia Judiciară.

Înalta Curte, văzând actele şi lucrările dosarului, constată că hotărârea nr. 842 din 21 septembrie 2020 pronunţată de instanţa de fond nu este o hotărâre ce poate fi atacată cu recurs, întrucât conform dispoziţiilor art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, în forma în vigoare la data înregistrării acţiunii, respectiv 13.11.2015, hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este definitivă.

Având în vedere dispoziţiile art. 634 C. proc. civ., care definesc noţiunea de hotărâre definitivă, dar şi pe cele ale art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, se apreciază că sentinţa Curţii de Apel Bucureşti, recurată în cauza de faţă, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind definitivă.

Astfel fiind, Înalta Curte reţine că recursul este inadmisibil, întrucât legiuitorul nu a prevăzut o cale de atac împotriva unei hotărâri pronunţate de instanţa de fond într-o cauză ce are ca obiect rezoluţia de clasare, în speţă Rezoluţia nr. x/2015 a Inspecţiei Judiciare.

De altfel, prin Soluţia de principiu adoptată la data de 09 octombrie 2017, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a reţinut că: "În ipoteza în care contestaţia formulată împotriva rezoluţiei de clasare a sesizării pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcţia de Inspecţie Judiciară în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, a fost soluţionată pe fond de prima instanţă prin prisma dispoziţiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil", reţinându-se aplicabilitatea dispoziţiilor art. 47 alin. (6)–(7) în ceea ce priveşte procedura de contestare a rezoluţiilor de clasare şi regimul căii de atac formulate împotriva hotărârii instanţei de fond.

Prin urmare, întrucât prin dispoziţiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, s-a reţinut că hotărârile Curţii de Apel Bucureşti sunt irevocabile ("definitive" în sistemul actualului C. proc. civ.), iar aceste prevederi legale sunt incidente şi în cazul contestării rezoluţiilor de clasare, Înalta Curte constată că recursul reclamantului este inadmisibil, fiind promovat împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Deşi în speţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a indicat în mod eronat că hotărârea ce face obiectul dosarului de faţă poate fi atacată cu recurs, Înalta Curte reţine că în conformitate cu dispoziţiile art. 457 alin. (2) C. proc. civ., menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege, astfel că acest aspect nu poate avea nicio înrâurire asupra dreptului părţii în exercitarea căilor de atac.

În ceea ce priveşte recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 842 din 21 septembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 446 din C. proc. civ., hotărârea pronunţată în temeiul art. 443 din C. proc. civ. este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat lămurirea hotărârii.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 842 din 21 septembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 842 din 21 septembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 aprilie 2021.