Jurisdictional competence for SRI military officer's salary claim following reserve order under public service relations
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction, definitively assigning competence to the Bucharest Court of Appeal – Administrative and Fiscal Court No. II, which prevails in the procedural determination. The dispute involved a former military officer of the Intelligence Services challenging an administrative order placing him in reserve and seeking reinstatement, back pay, and career benefits; the case was previously rejected by the appellate administrative section for lack of material competence and then rejected by the first-instance administrative court, creating the jurisdictional conflict. The decisive legal basis rests on the classification of the claimant as a public official under specific intelligence service legislation and the general administrative code, which vests the first-instance jurisdiction for public service relations and salary-related claims with the administrative and fiscal sections of the courts of appeal, overriding any arguments based on the institutional rank of the issuing authority.
Legislator headnote
AI generatedart. 35 din Legea nr. 14/1992, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 135 alin. (4) din C. proc. civ; Jurisdictional competence for SRI military officer's salary claim following reserve order under public service relations: Potrivit art. 35 din Legea nr. 14/1992: "Cadrele din sectoarele operative la Serviciului Român de Informaţii sunt funcţionari publici care îndeplinesc atribuţii ce implică exerciţiul autorităţii de stat, având toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru această calitate".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 9 aprilie 2021
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia A VIII A contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAŢII, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună: anularea în tot a ordinului de trecere în rezervă din data de 1.10.2019, emis de către pârât, iar pe cale de consecinţă, obligarea pârâtului la reintegrarea pe funcţia şi gradul avut anterior în cadrul Serviciului Român de Informaţii şi acordarea drepturilor salariale şi a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat, indexate, majorate şi reactualizate, de la data trecerii în rezervă şi până la data reintegrării efective în structurile Serviciului Român de Informaţii.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 490 din 23 iunie 2020 în dosar nr. x/2020 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAŢII în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a II a contencios administrativ şi fiscal.
2.2. Prin sentinţa nr. 6808 din 10.12.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a II a contencios administrativ şi fiscal s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus sesizarea Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unui regulator de competenţă.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă:
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:
Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea de anulare în tot a Ordinului de trecere în rezervă din data de 1.10.2019, emis de către SRI, iar pe cale de consecinţă, de obligare a pârâtului la reintegrarea pe funcţia şi gradul avut anterior în cadrul Serviciului Român de Informaţii şi de acordare a drepturilor salariale şi a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat, indexate, majorate şi reactualizate, de la data trecerii în rezervă şi până la data reintegrării efective în structurile Serviciului Român de Informaţii.
Din modul în care reclamantul şi-a motivat în fapt şi în drept pretenţiile deduse judecăţii, rezultă că folosul practic, direct şi imediat pe care îl urmăreşte şi, implicit, obiectul principal al acţiunii, îl reprezintă acordarea drepturilor salariale şi a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat, indexate, majorate şi reactualizate, de la data trecerii în rezervă şi până la data reintegrării efective în structurile Serviciului Român de Informaţii.
În acest context, Înalta Curte reţine că pentru determinarea instanţei competente material să soluţioneze prezentul litigiu, prezintă relevanţă natura dreptului pretins de către reclamant, dar şi cea a raporturilor juridice dintre autoritatea pârâtă chemată în judecată şi iniţiatoarul acţiunii judecătoreşti.
Reclamantul a avut calitatea de cadru militar în cadrul Serviciului Român de Informaţii – U.M. 0466, până la data trecerii sale în rezervă prin Ordinul contestat.
Potrivit art. 35 din Legea nr. 14/1992: "Cadrele din sectoarele operative la Serviciului Român de Informaţii sunt funcţionari publici care îndeplinesc atribuţii ce implică exerciţiul autorităţii de stat, având toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru această calitate".
Conform art. 27 din acelaşi act normativ: "Personalul Serviciului Român de Informaţii se compune din cadre militare permanente şi salariaţi civili, care îndeplinesc atribuţii operative şi administrative. (…). Cadrele militare ale Serviciului Român de Informaţii au toate drepturile şi obligaţiile prevăzute, pentru militarii armatei române, de reglementările legale, statutele şi regulamentele militare. Salariaţii civili sunt supuşi dispoziţiilor Codului muncii şi celorlalte prevederi legale şi regulamentare ale Serviciului Român de Informaţii".
În materia raporturilor de serviciu ale funcţionarului public, deci inclusiv în ceea ce priveşte prezenta acţiune, care urmăreşte acordarea unor drepturi salariale, competenţa materială de a soluţiona litigiul în primă instanţă revine secţiilor de contencios administrativ ale tribunalelor competente teritorial.
Acest raţionament echivalează cu interpretarea că potrivit dispoziţiilor art. 536 din Codul administrativ "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe."
Codul administrativ adoptat prin Ordonanţa de urgenţă nr. 57/2019 reprezintă dreptul comun în materie de raporturi de serviciu privind funcţionarii publici, ordonanţă care, la rândul ei se completează cu legea nr. 554/2004 ce reprezintă dreptul comun mai larg în materie de contencios administrativ, fiind stabilită astfel o competenţă generală de soluţionare a unei sfere largi de raporturi juridice in favoarea tribunalului, ca instanţă de drept comun.
În raport de obiectul litigiului, sub aspectul competenţei de soluţionare, raportat şi la efectele hotărârii, cauza intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 536 din Codul administrativ, mai sus redate, coroborate cu art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel încât, competenţa materială şi teritorială în soluţionarea prezentei cauze aparţine Tribunalului Bucureşti – secţia contencios administrativ şi fiscal, în a cărui rază teritorială se află domiciliul reclamantului, neavând relevanţă rangul instituţiei emitente a Ordinului contestat, câtă vreme acesta a fost emis în sfera raporturilor de serviciu în discuţie.
4. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea în favoarea Tribunalului Bucureşti– secţia a II a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informaţii reprezentat de Direcţia Juridică - Unitatea Militară 0198 Bucureşti în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 aprilie 2021.